Ultimele discutii din forum
  1. #34
    Floricica Novice Maria's Avatar
    Membru inregistrat la
    14.04.2011
    Postari in forum
    414
    Torik nu mai plange si nu te mai supara..uite o sa iti spun povestea unei prietene...avea un prieten,pusesera si nunta si a aflat ca e gravida,iar el cand a aflat a fugit...a lasat o singura...ea a plans multe nopti si a suferit ca un caine..iar cand a nascut a facut o fetita cu probleme din cauza acelor nopti de plans si suferinta...fetita nu auzea si nici nu putea vorbi...acum se duce mereu la Buc cu ea si a facut o operatie cu implant cohlear si printesa ei a inceput sa auda si sa rupa anumite cuvinte...e o fata frumoasa,superba as zice cu parul cret si ft inalta..acum are in jur de 7anisori...asa k fi tare pt bebele tau sa nu regreti pe urma.

  2. #35
    Moderator Floricica Avansata roxie's Avatar
    Membru inregistrat la
    15.10.2008
    Postari in forum
    2.054
    Citat Postat de mami100 Vezi mesajul
    Buna,
    Ai dreptate, nu merita sa traiesti cu frica ca de cate ori nu-i convine ceva isi strange lucrurile si pleaca. Acu a plecat din nou. Stateam si ma gandeam daca sa-i mai dau o sansa, ma tot intrebam daca nu puteam sa fac mai mult pentru ca lucrurile sa mearga bine. Si am primit un mail... un mail in care ma anunta ca nu mai vrea sa aiba de a face cu mine sau copilul, ca nu vrea sa il mai vada de acum incolo si sa fac ce vreau cu copilul, la o adica poate sa il creasca si un asistent maternal ca lui nu-i pasa. Si mai face ceva ... un decont cu ce a cheltuit el pentru copil si ma anunta ca si-a recuperat banii din contul meu. Wowww... M-am trezit la realitate, omul langa care traiam e un rebut. Nici macar nu pot sa mai sufar dupa el. Nici copilul meu nu merita asa ceva, decat asa un tata mai bine lipsa.
    Ai dreptate, trebuie sa accepti ceea ce ti se intampla. Atata timp a trecut pana sa reusesc sa fac asta. Acum am reusit. Stiu ca voi mai avea momente mai proaste dar acum ma simt pregatita sa merg mai departe fara el.
    Multumesc mult pentru sfaturi, o vorba buna conteaza atat de mult!!!
    Pastreaza bine de tot mailul acela, poate iti va fi folositor intr-o zi.

  3. #36
    Floricica Debutanta llorikiss's Avatar
    Membru inregistrat la
    11.08.2011
    Postari in forum
    693
    Citat Postat de mami100 Vezi mesajul
    Nu-ti vine sa crezi ca ti se intampla tie. Si totusi se intampla. Relatia se schimba dupa aparitia copilului. Esti unul din acele cazuri in care venirea copilului pe lume, motiv de bucurie in mod normal aduce multe responsabilitati pentru care tatal nu este pregatit. Cand pare a se obisnui cat de cat cu responsabilitatea constati ca relatia nu mai e ce a fost. Si totul incepe sa se naruie. Cand nu-i convine ceva isi strange lucrurile si pleaca la mama. De fiecare data te intrebi daca va mai reveni. Incerci sa mergi mai departe doar tu cu copilul, o parte din tine insa se mai agata inca de speranta ca va reveni si totul va fi bine. Te intrebi insa daca tu vei mai putea continua relatia in care te simti atat de nesigura din cauza plecarilor lui. A plecat din nou. Cum mergi mai departe - de data asta esti hotarata...tu si copilul fara el ..... sau mai speri ca se intoarce si de data asta- incepi sa te gandesti- psiholog, calmante pana depasesti perioada critica , avocat pentru cazul in care te da in judecata ca deh el vrea jumatate din timp copilul desi cand erati impreuna nu avea timp de el niciodata. Si copilul e atat de mic, nici nu a implinit un an. Ce-i de facut?
    "La Multi Ani" de Sfantul Nicolae !!! Sper ca tu si puiul tau sa aveti ghetutele pline cu daruri si sanatate , fericire , zile frumoase si pline de lumina !
    Modificata de llorikiss; 06.12.2011 la 08:46:28.

  4. #37
    Floricica Cu Vechime flavia69's Avatar
    Membru inregistrat la
    12.08.2008
    Postari in forum
    6.193
    bravo, snowdance, stima de sine trebuie predata de noi, mamele, fiicelor noastre inca de cand sunt mici! o femeie nu are nevoie de un barbat ca sa isi creasca copilul, ci trebuie sa lupte pentru micutul ei!

  5. #38
    Floricica Cu Vechime flavia69's Avatar
    Membru inregistrat la
    12.08.2008
    Postari in forum
    6.193
    Tori, de ce esti disperata? Ai prima sarcina la 41 de ani, ceea ce este o minune, nu esti o mama adolescenta, pe bancile scolii, ca sa depinzi de parintii tai, esti matura si responsabila, ai deja o cariera, presupun, asa ca iti poti sustine copilul dpdv financiar! Si atunci? De ce esti disperata? Da-i un sut in fund "fostului", lasa-l sa umble dupa fufe, tu ai motivatia vietii in burtica! Da-l in judecata pentru pensie alimentara dupa ce se naste copilul, ca sa simta ca nu ai facut singura copilul, DAR NU IL PRIMI INAPOI, SUB NICI O FORMA, ORICAT DE GREU TI-AR VENI!!! sanatate si sarcina usoara in continuare, ai grija de bebelusul tau, mica ta minune!

  6. #39
    Floricica Cu Vechime flavia69's Avatar
    Membru inregistrat la
    12.08.2008
    Postari in forum
    6.193
    Madalina, cea mai buna prietena a mea este tot o mamica singura, care are o fetita minunata si a crescut-o fara tata (tot certificat de nastere cu liniuta la numele tatalui). Stai linistita, mai tarziu copilul va intelege si il va blama pe tatal sau, care nu a vrut sa il recunoasca, nu pe tine! Pot sa spun ca totul in viata are un rost, de exemplu prietena mea a fost invinovatita de toata familia ei cand a ales sa pastreze sarcina; acum, mama si fratele ei sunt foarte bolnavi, tatal ei a plecat de acasa, iar fetita ei este singurul sprijin pe care il are, desi toti o sfatuiau in urma cu 12 ani sa nu pastreze sarcina!!! Viata se schimba si ne aduce multe neprevazute, dar copilul este cel mai important pentru o mama! Putere, speranta si curaj iti doresc!

  7. #40
    Floricica Cu Vechime flavia69's Avatar
    Membru inregistrat la
    12.08.2008
    Postari in forum
    6.193
    frateee, mami100, ce nenorocit! da-l in judecata imediat dupa nasterea copilului, emailul este proba la dosar! sa nu ai pic de mila pentru asemenea jigodie!!! rebut uman!

  8. #41
    Floricica Cu Vechime flavia69's Avatar
    Membru inregistrat la
    12.08.2008
    Postari in forum
    6.193
    je_ramy, eu sper ca o sa va rezolvati problemele pana de Craciun! Linisteste-te, poate ca nu e dracul chiar asa de negru

  9. #42
    Floricica Debutanta iuliatudor27's Avatar
    Membru inregistrat la
    15.11.2011
    Postari in forum
    979
    Fetelor, Torik si Mami100, in anturajul meu sunt prima gravida si nu am vazut sa se intample asa...dar am prieteni care au crescut fara tata si chiar sotul meu fara mama... voi o sa invatati sa fiti pentru ei tot ce le lipseste...si daca o sa va puteti reface viata foarte bine! Cunosc oameni de nota 20 care au fost crescuti fara tata ...sunt frati, fetita si baiat, si ea a terminat faultatea cu bursa de merit...sunt destepti, frumosi , curati... nu trebui decat sa va ganditi ca mai rau i-ar fi copilului sa auda certuri si discutii decat sa va aibe doar pe voi... . Aveti puterea de a fi cu fata luminata si bucuroase macar pentru bebeii vostri, ei merita orice sacrificiu! Admir persoanele care, desi sufera enorm, sunt in stare si pot sa isi educe copii asa cum trebuie desi nu au avut un umar langa

  10. #43
    Floricica Senior je_ramy's Avatar
    Membru inregistrat la
    08.09.2011
    Postari in forum
    3.424
    Citat Postat de flavia69 Vezi mesajul
    je_ramy, eu sper ca o sa va rezolvati problemele pana de Craciun! Linisteste-te, poate ca nu e dracul chiar asa de negru
    a reusit sa ma sune astazi, bine ca nu a vorbit el cum ne conversam noi, dar cel putin a facut un pas. La noi e problema cu distanta asta si inaintea fiecarui eveniment important din viata noastra asa facem, stressul, emotiile, nu prea ne mai controlam, adica el nu zice nimic dar eu recunosc ca arunc vorbe destul de grele si stiu ca nu ar trebui sa o fac... inca invatam sa convietuim, el prefera ca decat sa se certe mai bine sa nu vorbim ca sa nu iasa mai rau si uite asa. Mergem cu Dumnezeu inainte, sanatosi sa fim.

  11. #44
    Floricica Nou Venita Torika's Avatar
    Membru inregistrat la
    11.11.2011
    Postari in forum
    8
    Dragele mele,va multumesc mult pt sfaturi...
    N-am mai intrat pe net,nu am vorbit nici cu prietenii,am jucat teatru la telefon pt ca mama si sora mea sa nu afle starea mea ,intr-un cuvant m-am izolat total,nu am vrut sa mai stiu de nimeni si de nimic... Stiu ca poate parea ridicola disperarea mea,stiu ca e hilar sa ma plang la varsta mea,dar adevarul e ca nu am reusit niciodata sa ma maturizez afectiv,am ramas blocata undeva pe la varsta de 16-17 ani... Dar daca tot am apucat sa ma plang,va voi spune toata povestea ,cel putin asa veti avea ocazia de a-mi spune verde in fata ca-s dusa si probabil locul meu ar fi intr-o clinica de psihiatrie....
    Sunt muzician,el la fel,si cu toate ca ne stiam de foarte multa vreme,a trebuit sa ajungem in Coreea ca sa ne gasim . A fost o dragoste fulgeratoare( si,cel putin pt mine prima si mai mult ca sigur ultima). Eu aveam o relatie care dura de 16 ani,el imi spunea ca tocmai iesise din relatia pe care o avusese si cu toate ca avea un baiat -pe vremea aceea de 9 ani,nu se casatorise si nu traia cu mama fiului sau(asa stiam eu,si asta-mi confirmasera si colegii,cunostintele,prietenii...).Bine-nteles ca am pus punct relatiei cu fostul( un Om extraordinar,care mi-a ramas cel mai bun prieten) si m-am aruncat cu totul in noua relatie. Tin sa va spun ca fostul prieten este insurat si cu 17 ani mai in varsta ,si imi spusese clar ca nu va divorta niciodata. Am avut parte de cateva luni aproape fericite( traim si profesam in orase diferite),dupa care mi-a aparut la usa cu o minunata cutiuta care continea inelul cu care ma cerea de nevasta.Cred ca acela a fost unul din cele mai fericite momente din viata mea.Am acceptat si am inceput sa ne facem planuri de viitor...Si cu toate ca eu traiesc intr-un oras mare,imi practic profesia intr-o institutie cu renume si am apartamentul meu,am fost de acord sa ma transfer in orasul lui,sa-mi pun apartamentul spre vanzare,etc...Ca norocul ca Doamne-Doamne a fost de partea mea ! La vreo doua luni de la cerera in casatorie,tocmai trecuse weekend-ul( pe care il petrecuseram impreuna,la mine) am aflat de la varul lui -care imi e coleg -ca domnul meu tocmai se insurase,cu mama fiului sau. Va puteti imagina ce am simtit...Am sunat la el,a negat.Am sunat pe numarul de fix( pe care nu il mai sunasem niciodata) si mi-a raspuns "proaspata" sotie,care mi-a spus cu un ton de superioritate ca stie de mine si ca-i e mila de mine ca m-am lasat pacalita de scumpu-i sotior. Am simtit ca mor,eram gata sa renunt la tot,am slabit 13 kg in 6 zile,am facut un infarct,am ajuns prin spitale ... Am crezut ca am trminat-o cu el. Dar ma inselasem... M-a sunat zilnic de cate o mie de ori,imi umplea casuta postala de mesaje,mi-am schimbat numerele de tel,dar le-a aflat si a continuat ,doar ca sa ma convinga ca el de fapt pe mine ma iubeste,pe mine ma vrea,ca a fost obligat da parinti sa se insoare( la 35 de ani!!!) ...Ideea e ca am fost si sunt slaba...M-am lasat convinsa ,mai ales cand a aparut din senin la usa mea( dupa multe luni in care eu nu vorbisem cu el) cu un dosar in care avea actele de divort... Asta a fost greseala mea cea mai mare...fiindca din momentul acela nu am mai putut iesi la suprafata,m-am afundat tot mai tare in ... El nu a mai divortat,zicea ca inca nu se poate(din cauza mamei si a casei) dar a inceput sa se poarte altfel,chiar mai bine decat as fi putut spera...Am aflat de la unii binevoitori ca intr-adevar relatia lui cu sotia e inexistenta,dar ca are o gramada de alte individe cu care iese,se vede,se...Dar nu puteam crede,din moment ce el era in fiecare weekend la mine,iar in timpul saptamanii vorbeam zilnic la telefon cel putin de 20 de ori,inclusiv noaptea la 12!!! Si totusi se pare ca asta era adevarul! Incepand de anul trecut a inceput sa ma bata la cap ca-si doreste un copil cu mine,iar eu nu mai puteam de bucurie( macar ca deja incepusem sa tind sa dau crezare celor care-mi spuneau ca este un afemeiat care zboara din floare in floare) iar cand am vazut ca nu se intampla am suferit mult,dar m-am resemnat gandindu-ma ca asta e,mi-a trecut vremea.Nu ma mai asteptam,sincer ,sa raman insarcinata,iar cand am aflat,am fost cea mai fericita fiinta de pe pamant.Iar el si-a jucat cu mare talent rolul de cel mai fericit barbat din lume... asta a durat vreo 3 saptamani,hai 4....dupa care..continuarea o stiti. Insa am aflat ca se lauda pe la toate cunostintele ca va fi tatic si cat e el de incantat... Mi se rupe sufletul,inca il iubesc da! ca o adolescenta!
    Stiu ca trebuie sa ma gandesc doar la fetita mea si sper din tot sufletul sa reusesc sa depasesc starea asta,sa ies din mizeria asta care dureaza de 4 ani si sa ii pot oferi fetitei mele toata dragostea pe care o merita.Va spun sincer,singurele momente cand mai simt ca viata merita traita este cand o simt pe bubuluca mea ca misca...Si sper ca odata cu trecerea timpului o s-o simt tot mai des si mai puternic,si sper,ba nu,CRED !ca asta va fi salvarea mea...
    Iertati-ma pentru plictiseala pe pare v-am pricinuit-o cu povestea mea.dar dupa atata vreme,am simtit nevoia sa spun cuiva toata povestea( sau aproape)...
    Va multumesc inca o data pt rabdare si pentru faptul ca v-am simtit alaturi...
    Va doresc tot binele din lume si multa multa sanatate voua si puiutzilor vostri!
    Modificata de Torika; 06.12.2011 la 23:18:25.

load
Sunt de acord

Acest site foloseste cookies, pentru a-ti oferi o experienta cat mai placuta pe site. Daca ai nevoie de multe detalii despre cum functioneaza acestea, citeste Politicii de Cookie | Setari