Ultimele discutii din forum
  1. #23
    Moderator Floricica Senior madalinutzamamy's Avatar
    Membru inregistrat la
    20.03.2009
    Localitate
    brasov
    Postari in forum
    3.906
    Citat Postat de Torika Vezi mesajul
    Buna seara...
    Sunt Tori,am 41 de ani,sunt intr-a 20-a saptamana de sarcina(prima sarcina!)iar "El",care la aflarea vestii ca va fi tatic a jucat rolul de cel mai fericit barbat din lume,dupa nu mult timp,a disparut din peisaj( mai concret vorbind,nu l-am mai vazut din saptamana a 8-a). Acum o saptamana am aflat ca s-a mutat la o alta,dar asta nu-l impiedica sa ma chinuie pe mine cu minciuni de genul " Te iubesc...te rog ai grija de voi!"(asta doar in sms,fiindca de cand nu l-am vazut,nici la telefon nu a mai raspuns,iar pina la urma am renuntat sa-i mai deranjez). Imi pare rau de fetitza mea ,care saracuta de ea de 12 saptamani nu stie altceva despre mine decat ca sufar si plang. Imi doresc copilul din tot sufletul,o iubesc enorm,si mi-e ciuda pe mine ca nu sunt in stare sa uit de "El" si sa ma bucur de sarcina,cum ar fi normal...
    Ce sa fac? Cum sa fac???? Toata lumea imi spune sa nu ma mai gandesc la el,sa ma gandesc doar la fetita mea...Oare sunt chiar atat de egoista incat sa nu pot sa uit,sa renunt la "el"?Ce mama voi fi,daca nu sunt in stare de acum sa pun binele copilului pe primul plan?
    Bucura-te Tori de sarcina! Asta este tot ce conteaza. Eu am udat zilnic, noapte de noapte perna toata sarcina. Nu am fost o femeie fericita si nici nu sunt. Poate asta m-a afectata, deoarece la 2 saptamani dupa nastere am trecut prin depresia post natala, care accentuata de pierderea peroanei iubite a fost groaznica....parca nu-mi mai doream nimic, nici copilul, nici sa traiesc macar. Multumesc lui Dumnezeu am trecut repede peste, datorita parintilor mei, care m-au indrumat si mi-au fost alaturi....inca ma simt vinovata ca am facut asta, ca acum chinui un copil.....care ma va intreba: unde este tata? Eu atunci ce-i voi explica? Nici macar nu are tata...cel putin pe certificatul de nastere asa reiese...

  2. #24
    Moderator Floricica Senior madalinutzamamy's Avatar
    Membru inregistrat la
    20.03.2009
    Localitate
    brasov
    Postari in forum
    3.906
    Citat Postat de dami28elena11 Vezi mesajul
    Madalina ce sa mai zic..E greu dar cred ca trebuie sa il uiti.E pacat de tine si de curajul tau.
    Stiu ca este greu..cum si mamei mele i-a fost greu..sincer eu sunt fara tata de la 4 ani..si culmea..cand i-a venit mintea la cap sa zic asa..a murit..plange sufletul in mine..dar ce pot face?
    Numai spun ca mama prin cate a trecut..dar multumesc domnului ca e sanatoasa si face tot ceea este poate uneori mai presus de ea sa fiu fericita!!!
    Adevarat graiesti Afro. Darius imi da puterea sa trec peste tot. Incerc sa-i ofer ce pot si sa fie ferucit, insa un tata adevarat n-am sa-i pot oferii. Si eu am crescut fara tata de la 1 an si 8 luni, insa mama s-a recasatorit cand eu aveam 6 ani, iar tatal meu vitreg este un inger pazitor. El s-a rugat in genunchi de mama sa nu ma oblige sa fac avort, el are grija si il iubeste pe Darius enorm, ceea ce tatal meu natural nu o face....cu 100 de euro lunar, nu-si spala, si nu-si va spala in veci pacatele....cel putin tatal meu natural cica ma iubeste, sau asa ma minte mereu, insa pentru mine este doar un strain, caruia ii port numele, si cu care conversez caand ma anunta ca ' a mai cotizat' cu ceva la a-mi fi mie mai bine.....dar se inseala amarnic...

  3. #25
    Moderator Floricica Veterana dami28elena11's Avatar
    Membru inregistrat la
    18.07.2006
    Postari in forum
    24.097
    Madalina ma bucur din suflet ca ai avut sprijinul parintilor tai.asta e foarte foarte important.
    tu ai putut razbi.ai luat Bac-ul..si acum lucrezi..esti un exemplu.
    mult succes si te rog sa te bucuri de tot! numai fii trista! sunt oameni dupa care nu merita sa plangem..
    esti tanara si poate prea tanara sa suferi asa mult.
    tot binele din lume pentru tine!!

  4. #26
    Moderator Floricica Senior madalinutzamamy's Avatar
    Membru inregistrat la
    20.03.2009
    Localitate
    brasov
    Postari in forum
    3.906
    Citat Postat de dami28elena11 Vezi mesajul
    Madalina ma bucur din suflet ca ai avut sprijinul parintilor tai.asta e foarte foarte important.
    tu ai putut razbi.ai luat Bac-ul..si acum lucrezi..esti un exemplu.
    mult succes si te rog sa te bucuri de tot! numai fii trista! sunt oameni dupa care nu merita sa plangem..
    esti tanara si poate prea tanara sa suferi asa mult.
    tot binele din lume pentru tine!!
    Afro ... esti....speciala! Sanatate Elenusei si lui Damian, si mai ales tie, sa treci cu bine peste toate!

  5. #27
    Moderator Floricica Avansata roxie's Avatar
    Membru inregistrat la
    15.10.2008
    Postari in forum
    2.054
    Citat Postat de madalinutzamamy Vezi mesajul
    Cu pilele proaste de la mama soacra ....sunt satula. Eu stau la o distanta destul de mare de el, si mereu isi gasea cate ceva sa-mi reproseze. Ba ca sunt toata ziua pe capul lui, desi ne vedeam 2 ore dupa ce ieseam de la liceu. Ba ca prea ii suflu in coarne, ba ca i-am facut farmece?! apoi, cand a aflat de sarcina, i-a bagat una si buna in cap. Ca nu este copilul lui, pentru ca eu acolo unde stau nu poate sti nimeni ce am facut, cu cine l-am facut....ca nu-s femeie de casa si apoi....sa fim sinceri....o eleva de liceu care are fluturasi in stomac, care converseaza toata ziua pe messenger si la telefon cu iubitul ei, sa fie gospodina gospodinelor n-am mai intalnit. Exemple banale pe care i le dadea fiului ei, taman ca sa ne desparta. Am auzit multe lucruri despre mine, si mai dureros era faptul ca mi le spuneau persoane la care nu ma asteptam. M-a amenintat si dupa ce a aflat ca am ramas insarcinata: ca nu voi apuca sa-l nasc, ca voi regreta ca i-am distrus viitorul fiului ei, etc. Zice ca din cauza mea n-a luat bacul, din cauza mea il intretine ea desi asta n-am inteles-o niciodata si multe altele. Pe el sincer nu-l condamn prea tare...mama lui pentru mine este insa....o persoana josnica, o persoana care nu va reusi niciodata, nici daca ar vrea sa-mi mai intre in gratii De aceea m-am resemnat...inca il mai astept...oare?! desi acum am aflat ca mai are o fetita din relatia pe care o are de 2 ani cu o alta fata si sunt chiar fericiti. Viata merge inainte, si orice ar fi.....sa fi mama este cel mai minunat lucru de pe pamant...indiferent ca mananci ce ai, sau te descurci cu ce ai.
    Ia uite frate, pentru maica-sa acuma nu mai e un copil saracu' baiat caruia i s-a distrus tineretea, daca are copil cu alta? Numai cu tine era o problema? Ce scarba.

  6. #28
    Floricica Nou Venita mami100's Avatar
    Membru inregistrat la
    04.12.2011
    Postari in forum
    6
    Citat Postat de julay Vezi mesajul
    Buna! Inteleg ca iti este foarte greu si suferi foarte tare...si-mi pare rau! Am incercat sa ma pun in locul tau...Spui ca el a plecat de multe ori pana acum...la MAMA! Viata de familie presupune responsabilitati, greutati...dar si multe bucurii si impliniri! Chiar daca se va intoarce vrei sa-ti traiesti viata in felul acesta? Vrei sa traiesti cu grija ca poate maine isi va face iar bagajul si va pleca...si poate de data asta nu se va mai intoarce? Esti inca tanara...iti va fi greu o perioada insa apoi iti vei reface viata si vei fi fericita! Nu esti nici prima si nici ultima femeie in situatia asta, insa trebuie sa fii una dintre femeile care accepta ceea ce li se intampla si gasesc puterea sa zambeasca si sa mearga inainte ...pentru copilul ei! Si....sa stii ca sunt atatia barbati liberi si puternici care accepta si isi doresc sa devina sot unei astfel de femei! Hai capul sus, daca se intoarce , de data asta...da-i tu cu usa-n cap si pune-l un pic la punct, este cazul sa devina si el barbat si sa nu se mai ascunda dupa fusta MAMEI!
    Buna,
    Ai dreptate, nu merita sa traiesti cu frica ca de cate ori nu-i convine ceva isi strange lucrurile si pleaca. Acu a plecat din nou. Stateam si ma gandeam daca sa-i mai dau o sansa, ma tot intrebam daca nu puteam sa fac mai mult pentru ca lucrurile sa mearga bine. Si am primit un mail... un mail in care ma anunta ca nu mai vrea sa aiba de a face cu mine sau copilul, ca nu vrea sa il mai vada de acum incolo si sa fac ce vreau cu copilul, la o adica poate sa il creasca si un asistent maternal ca lui nu-i pasa. Si mai face ceva ... un decont cu ce a cheltuit el pentru copil si ma anunta ca si-a recuperat banii din contul meu. Wowww... M-am trezit la realitate, omul langa care traiam e un rebut. Nici macar nu pot sa mai sufar dupa el. Nici copilul meu nu merita asa ceva, decat asa un tata mai bine lipsa.
    Ai dreptate, trebuie sa accepti ceea ce ti se intampla. Atata timp a trecut pana sa reusesc sa fac asta. Acum am reusit. Stiu ca voi mai avea momente mai proaste dar acum ma simt pregatita sa merg mai departe fara el.
    Multumesc mult pentru sfaturi, o vorba buna conteaza atat de mult!!!

  7. #29
    Floricica Nou Venita mami100's Avatar
    Membru inregistrat la
    04.12.2011
    Postari in forum
    6
    Citat Postat de llorikiss Vezi mesajul
    Situatia ta e destul de dificila... un barbat imatur niciodata nu e pregatit sa devina tata. Cat despre "plecatul la mama" la noi in relatia , eu eram cea care imi strangeam lucrurile si vroiam sa plec la mama de fiecare data cand ma suparam ,cateodata cei drept nici nu aveam motive. Poate ca nu eram pregatita sa fiu mama.Dar rabdarea si bunatatea lui m-au ajutat si suntem doi parinti fericiti. Cred ca ar trebui sa ridici capul sus , sa mergi mai departe , sa ai grija de puiul tau sa te aranjezi , sa nu mai iei calmante ci sa iesi in parc cu copilasul , incearca sa te detasezi oarecum de situatie si nu ii mai acorda atata atentie fostului. Si atunci cand o sa vina de "la mama" , trantestei usa in nas . Poate ca sunt prea dura dar asta merita.
    Barbat imatur... bine spus. Asa voi face ...merg mai departe cu copilul meu. De data aceasta nimic nu imi mai poate schimba hotararea si o spun cu toata convingerea. Am tot incercat pentru ca am vrut sa imi demonstrez ca pot, ca pot sa fac tot ceea ce este posibil pentru a-i oferi copilului meu o familie completa. Dar lucrurile nu depind numai de unul intr-un cuplu si la un moment dat trebuie sa accepti lucrurile asa cum sunt si sa mergi mai departe.

  8. #30
    Floricica Nou Venita mami100's Avatar
    Membru inregistrat la
    04.12.2011
    Postari in forum
    6
    Citat Postat de roxie Vezi mesajul
    Wow, daca vorbim aici de psiholog si calmante din cauza unui barbat, apai frate: la revedere! Nici un barbat care te aduce intr-o astfel de stare nu merita sa iti stea alaturi.
    Ai dreptate , nici un barbat care te aduce in asemenea stare nu merita sa iti stea alaturi. Doar ca uneori dureaza pana iei decizia asta. Eu mi-am spus tot timpul ca nu abandonez asa usor, ca voi reusi eu sa o scot la capat, ca ma lupt pentru asta. Uneori dureaza pana sa-ti dai seama ca trebuie sa abandonezi, ca ai facut ceea ce s-a putut si ca e cazul sa renunti. Ca oricat ai fi de ambitioasa exista o limita pentru toate eforturile tale, un punct in care sa spui stop. Dar mai bine mai tarziu decat niciodata.....

  9. #31
    Floricica Nou Venita mami100's Avatar
    Membru inregistrat la
    04.12.2011
    Postari in forum
    6
    Citat Postat de snowdance22 Vezi mesajul
    pai, scuze, poate ca scrii din experienta proprie si o sa fiu prea dura, tu dupa ce pleaca o data il mai astepti si primesti inapoi???? eu, una, nu. nici prima, nici a doua, nici ... NICIODATA. pentru ca cel care o face o data o va mai repeta. asta e una. a doua chestie: de ce sa nu merg inainte cu copilul meu si pentru el? ce ma impiedica? depindem atat de tare de barbati incat sa nu putem face un pas in fata fara ei? eu personal nu. nici cand nu am avut copil si nici acum. suncapabila si imi cunosc forta cu care pot lupta pentru a razbi oriunde, iar de cand am fetita simt ca pot rasturna si muntii. am un cap pe umeri si doua maini, sanatoasa - multumesc lui Dumnezeu! - sunt... asa ca nu vad ce m-ar face sa ma gandesc de doua ori. daca merita si e tata bun, indiferent de relatia dintre noi, da, va avea toate drepturile asupra copilului. daca e un magar, va stabili legea. copilul trebuie sa aiba si tata, asta e sigur. sa ma dea el in judecata? intr-o situatie ca cea prezentata de tine? pe ce motiv? si de ce nu l-as da eu pe el inainte? de ce sa caut avocatul de nevoie si nu de bunavoie? uf... sincer, nu sunt intr-o situatie de acest gen (am fost, insa nu era un copil la mijloc si a fost tare usor), insa mai trebuie invartite niste rotite in mentalitatea femeilor si in stima de sine... ar trebui sa se predea la scoala si asta... :)
    Gata, am terminat. E un tata dispus sa isi lase copilul sa fie crescut de asistent maternal. Nu mi-a venit sa cred cand am auzit. Incredibil ce oameni fara suflet fac umbra pamantului. Incredibil langa ce om am stat pana acum. Daca mai apare vreodata in preajma mea si a copilului il "zdrobesc"... in instanta.

  10. #32
    Floricica Nou Venita mami100's Avatar
    Membru inregistrat la
    04.12.2011
    Postari in forum
    6
    Citat Postat de Torika Vezi mesajul
    Buna seara...
    Sunt Tori,am 41 de ani,sunt intr-a 20-a saptamana de sarcina(prima sarcina!)iar "El",care la aflarea vestii ca va fi tatic a jucat rolul de cel mai fericit barbat din lume,dupa nu mult timp,a disparut din peisaj( mai concret vorbind,nu l-am mai vazut din saptamana a 8-a). Acum o saptamana am aflat ca s-a mutat la o alta,dar asta nu-l impiedica sa ma chinuie pe mine cu minciuni de genul " Te iubesc...te rog ai grija de voi!"(asta doar in sms,fiindca de cand nu l-am vazut,nici la telefon nu a mai raspuns,iar pina la urma am renuntat sa-i mai deranjez). Imi pare rau de fetitza mea ,care saracuta de ea de 12 saptamani nu stie altceva despre mine decat ca sufar si plang. Imi doresc copilul din tot sufletul,o iubesc enorm,si mi-e ciuda pe mine ca nu sunt in stare sa uit de "El" si sa ma bucur de sarcina,cum ar fi normal...
    Ce sa fac? Cum sa fac???? Toata lumea imi spune sa nu ma mai gandesc la el,sa ma gandesc doar la fetita mea...Oare sunt chiar atat de egoista incat sa nu pot sa uit,sa renunt la "el"?Ce mama voi fi,daca nu sunt in stare de acum sa pun binele copilului pe primul plan?
    Am trecut recent printr-o experienta asemanatoare. Ce pot sa-ti spun e ca toate eforturile mele nu au reusit decat sa prelungeasca agonia. Pana la urma tot acolo se ajunge daca omul are alte "prioritati" decat familia. Ne-a parasit prima data cand eram insarcinata, apoi inainte ca copilul sa aiba o luna si tot asa... pana la urma iti doresti tu sa plece si sa ai liniste. Sigur in faza in care esti tu acum si eu gandeam ca tine, ca il vreau cu orice pret langa mine. Dar dupa mai multe faze de genul acesta incepi sa gandesti altfel. Mi-as dori mult sa te pot ajuta. Daca vrei sa mai vorbim... iti las id meu de mess... giulia_i1@yahoo.com

  11. #33
    Floricica Senior je_ramy's Avatar
    Membru inregistrat la
    08.09.2011
    Postari in forum
    3.424
    Citat Postat de mami100 Vezi mesajul
    un decont cu ce a cheltuit el pentru copil si ma anunta ca si-a recuperat banii din contul meu. Wowww...
    cum sa faca asa ceva? dar pana la urma si la coada e si copilul lui, nu doar al tau! da-l in judecata, fi-i-ar capu sa-i fie, sa plateasca pensie alimentara la copil! ce vina are sufletelul ala mic ca voi nu va mai intelegeti? de ce sa sufere un copil nevinovat? Nu te incalzesc banii lui cu nimic, dar e obligatia lui sa ajute la cresterea copilului. Doar un om de nimic, de fapt nici nu stiu daca ii pot numi oameni pe astia, poate sa faca asa ceva.
    Eu o spun din punct de vedere al unui copil care a trecut prin asta. Tata este navigator, nu a fost niciodata sufleteste alaturi de noi, financiar da, pana la un punct, apoi a inceput sa ne puna mai mult piedici, la ora actuala inca mai incearca sa se foloseasca de mine pt propriile interese meschine dar nu ii mai permit. Daca va avea tupeul sa vina sa isi vada nepoata vreodata de la usa il intreb daca are o mie de euro pregatiti pt copil, daca nu sa-si vada de drum. Nu sunt o persoana materialista, nu ganditi asta, dar asta va fi felul meu de a-l pedepsi pt tot ce a facut si pt tot ce trebuia sa faca dar nu a facut.
    Se zice ca iti alegi sotul care seamana cu tatal tau, si am proasta senzatie ca asa este... sunt gravida pe punctul de a naste, am sarcina cu probleme de la 9 sapt stau in pat ca sa nu pierd sarcina, si eu si sotul meu ne-am dorit tare mult acest copil, am ramas gravida cu tratament. In momentul de fata am probleme cu sotul meu, care nu stie ce vrea, nu stiu cum se face intotdeauna inaintea unui eveniment important din viata noastra noi cateva zile trebuie sa stam certati, imi vine si sa rad si sa plang, suntem la 2200km distanta unul fata de celalalt si ne este greu amandurora, de-aici se nasc anumite discutii, cata vreme suntem aproape nu avem nici cea mai mica problema. Cand ne certam sufera enorm, am vazut asta, insa felul sau de a fi este sa nu se certe sau sa stea la discutii, ci pur si simplu ignora, nu te baga in seama si atat. Sunt convinsa ca lucrurile intre noi se vor rezolva dar eu nu am sa pot sa-i iert niciodata faptul ca exact in clipa cand am nevoie de el se poarta asa, mai ales ca financiar depind de el si asta e chiar culmea culmilor, niciodata nu am suportat sa fiu la mana altcuiva, sa depind de cineva din nici un punct de vedere, mai ales financiar, am fixul meu legat de asta din cauza tatalui meu.
    Nu intrasem sa povestesc prin ce trec, dar unele povesti se aseamana izbitor de mult, nici nu pot sa detaliez, as scrie 100 pagini. Ideea este ca pentru copilul meu ii rup gatul, il tarai prin o mie de tribunale si il oblig sa isi faca datoria, amandoi l-am dorit, nu doar unul si trebuie sa isi asume responsabilitatea, copiii nu au nici o vina ca sa pice la mijloc in toate discutiile si problemele parintilor
    Sunt binecuvantata caci in curand imi voi strange minunea in brate, cu sau fara taica-su nu conteaza, Dumnezeu imi este alaturi, am trecut prin mai greu, m-am ridicat, m-am scuturat si am mers mai departe. Nu ma gandesc acum decat la printesica pe care o voi tine in curand in brate (cam de mos Craciun cred), dar ma deranjeaza foarte tare faptul ca am facut anumite planuri pt nastere si financiar nu imi permit, iar scumpului meu sot nu am sa-i permit sa mi le strice daca va hotari ca e mai bine sa ne despartim, foarte frumos si cu nesimtirea de rigoare ii spun ca am facut anumite planuri pt nastere care implica anumite costuri si sa plateasca, fie ca ii convine sau nu!
    Va doresc tuturor tot binele din lume, multa sanatate si putere! Dumnezeu e alaturi de noi si nu ne lasa la greu

load
Sunt de acord

Acest site foloseste cookies, pentru a-ti oferi o experienta cat mai placuta pe site. Daca ai nevoie de multe detalii despre cum functioneaza acestea, citeste Politicii de Cookie | Setari