Ultimele discutii din forum
  1. #1
    Floricica Nou Venita mami100's Avatar
    Membru inregistrat la
    04.12.2011
    Postari in forum
    6

    Mama singura

    Nu-ti vine sa crezi ca ti se intampla tie. Si totusi se intampla. Relatia se schimba dupa aparitia copilului. Esti unul din acele cazuri in care venirea copilului pe lume, motiv de bucurie in mod normal aduce multe responsabilitati pentru care tatal nu este pregatit. Cand pare a se obisnui cat de cat cu responsabilitatea constati ca relatia nu mai e ce a fost. Si totul incepe sa se naruie. Cand nu-i convine ceva isi strange lucrurile si pleaca la mama. De fiecare data te intrebi daca va mai reveni. Incerci sa mergi mai departe doar tu cu copilul, o parte din tine insa se mai agata inca de speranta ca va reveni si totul va fi bine. Te intrebi insa daca tu vei mai putea continua relatia in care te simti atat de nesigura din cauza plecarilor lui. A plecat din nou. Cum mergi mai departe - de data asta esti hotarata...tu si copilul fara el ..... sau mai speri ca se intoarce si de data asta- incepi sa te gandesti- psiholog, calmante pana depasesti perioada critica , avocat pentru cazul in care te da in judecata ca deh el vrea jumatate din timp copilul desi cand erati impreuna nu avea timp de el niciodata. Si copilul e atat de mic, nici nu a implinit un an. Ce-i de facut?

  2. #2
    Floricica Nou Venita Torika's Avatar
    Membru inregistrat la
    11.11.2011
    Postari in forum
    8

    Mama singura si disperata....

    Buna seara...
    Sunt Tori,am 41 de ani,sunt intr-a 20-a saptamana de sarcina(prima sarcina!)iar "El",care la aflarea vestii ca va fi tatic a jucat rolul de cel mai fericit barbat din lume,dupa nu mult timp,a disparut din peisaj( mai concret vorbind,nu l-am mai vazut din saptamana a 8-a). Acum o saptamana am aflat ca s-a mutat la o alta,dar asta nu-l impiedica sa ma chinuie pe mine cu minciuni de genul " Te iubesc...te rog ai grija de voi!"(asta doar in sms,fiindca de cand nu l-am vazut,nici la telefon nu a mai raspuns,iar pina la urma am renuntat sa-i mai deranjez). Imi pare rau de fetitza mea ,care saracuta de ea de 12 saptamani nu stie altceva despre mine decat ca sufar si plang. Imi doresc copilul din tot sufletul,o iubesc enorm,si mi-e ciuda pe mine ca nu sunt in stare sa uit de "El" si sa ma bucur de sarcina,cum ar fi normal...
    Ce sa fac? Cum sa fac???? Toata lumea imi spune sa nu ma mai gandesc la el,sa ma gandesc doar la fetita mea...Oare sunt chiar atat de egoista incat sa nu pot sa uit,sa renunt la "el"?Ce mama voi fi,daca nu sunt in stare de acum sa pun binele copilului pe primul plan?

  3. #3
    Moderator Floricica Debutanta snowdance22's Avatar
    Membru inregistrat la
    23.08.2010
    Localitate
    Alicante
    Postari in forum
    1.161
    Citat Postat de mami100 Vezi mesajul
    Nu-ti vine sa crezi ca ti se intampla tie. Si totusi se intampla. Relatia se schimba dupa aparitia copilului. Esti unul din acele cazuri in care venirea copilului pe lume, motiv de bucurie in mod normal aduce multe responsabilitati pentru care tatal nu este pregatit. Cand pare a se obisnui cat de cat cu responsabilitatea constati ca relatia nu mai e ce a fost. Si totul incepe sa se naruie. Cand nu-i convine ceva isi strange lucrurile si pleaca la mama. De fiecare data te intrebi daca va mai reveni. Incerci sa mergi mai departe doar tu cu copilul, o parte din tine insa se mai agata inca de speranta ca va reveni si totul va fi bine. Te intrebi insa daca tu vei mai putea continua relatia in care te simti atat de nesigura din cauza plecarilor lui. A plecat din nou. Cum mergi mai departe - de data asta esti hotarata...tu si copilul fara el ..... sau mai speri ca se intoarce si de data asta- incepi sa te gandesti- psiholog, calmante pana depasesti perioada critica , avocat pentru cazul in care te da in judecata ca deh el vrea jumatate din timp copilul desi cand erati impreuna nu avea timp de el niciodata. Si copilul e atat de mic, nici nu a implinit un an. Ce-i de facut?

    pai, scuze, poate ca scrii din experienta proprie si o sa fiu prea dura, tu dupa ce pleaca o data il mai astepti si primesti inapoi???? eu, una, nu. nici prima, nici a doua, nici ... NICIODATA. pentru ca cel care o face o data o va mai repeta. asta e una. a doua chestie: de ce sa nu merg inainte cu copilul meu si pentru el? ce ma impiedica? depindem atat de tare de barbati incat sa nu putem face un pas in fata fara ei? eu personal nu. nici cand nu am avut copil si nici acum. suncapabila si imi cunosc forta cu care pot lupta pentru a razbi oriunde, iar de cand am fetita simt ca pot rasturna si muntii. am un cap pe umeri si doua maini, sanatoasa - multumesc lui Dumnezeu! - sunt... asa ca nu vad ce m-ar face sa ma gandesc de doua ori. daca merita si e tata bun, indiferent de relatia dintre noi, da, va avea toate drepturile asupra copilului. daca e un magar, va stabili legea. copilul trebuie sa aiba si tata, asta e sigur. sa ma dea el in judecata? intr-o situatie ca cea prezentata de tine? pe ce motiv? si de ce nu l-as da eu pe el inainte? de ce sa caut avocatul de nevoie si nu de bunavoie? uf... sincer, nu sunt intr-o situatie de acest gen (am fost, insa nu era un copil la mijloc si a fost tare usor), insa mai trebuie invartite niste rotite in mentalitatea femeilor si in stima de sine... ar trebui sa se predea la scoala si asta... :)

  4. #4
    Moderator Floricica Debutanta snowdance22's Avatar
    Membru inregistrat la
    23.08.2010
    Localitate
    Alicante
    Postari in forum
    1.161
    Citat Postat de Torika Vezi mesajul
    Buna seara...
    Sunt Tori,am 41 de ani,sunt intr-a 20-a saptamana de sarcina(prima sarcina!)iar "El",care la aflarea vestii ca va fi tatic a jucat rolul de cel mai fericit barbat din lume,dupa nu mult timp,a disparut din peisaj( mai concret vorbind,nu l-am mai vazut din saptamana a 8-a). Acum o saptamana am aflat ca s-a mutat la o alta,dar asta nu-l impiedica sa ma chinuie pe mine cu minciuni de genul " Te iubesc...te rog ai grija de voi!"(asta doar in sms,fiindca de cand nu l-am vazut,nici la telefon nu a mai raspuns,iar pina la urma am renuntat sa-i mai deranjez). Imi pare rau de fetitza mea ,care saracuta de ea de 12 saptamani nu stie altceva despre mine decat ca sufar si plang. Imi doresc copilul din tot sufletul,o iubesc enorm,si mi-e ciuda pe mine ca nu sunt in stare sa uit de "El" si sa ma bucur de sarcina,cum ar fi normal...
    Ce sa fac? Cum sa fac???? Toata lumea imi spune sa nu ma mai gandesc la el,sa ma gandesc doar la fetita mea...Oare sunt chiar atat de egoista incat sa nu pot sa uit,sa renunt la "el"?Ce mama voi fi,daca nu sunt in stare de acum sa pun binele copilului pe primul plan?



    du-te la oglinda in baie, fara sa te vada nimeni, uita-te in ochii tai si intreaba pe cea pe care o vezi pe cine iubeste in momentul acesta cel mai mult din lume si ce e cel mai important pentru ea. si dupa ce iti raspunzi sincer, da-ti 2 palme si uita-te din nou in ochii tai. si gandeste-te daca un marlan merita sa suferi si sa stresezi copilul pe care il porti, daca fetita aceea nenascuta, care iti va lumina si bucura toata viata, merita toate acestea. ai 41 de ani! nu 18, nu 20! si eu am facut tarziu un copil, sunt cea mai fericita fiinta de pe pamant de cand o am. nimic si nimeni nu se compara cu asta si o vei simti pe pielea ta. sfatul meu e sa te detasezi de tot ce tine de el, sa iti vezi de viata, sa multumesti lui Dumnezeu ca ti-a dat sansa de a fi mama cand altele lupta disperate si nu reusesc, sa treci copila doar pe numele tau si sa faci din fiecare zi a vietii tale cea mai frumoasa si mai fericita clipa... viata e scurta, fericirea ne-o facem noi, nu pica de nicaieri si nu ne-o aduce nimeni... gandeste-te doar la tine si la copilul tau si incxearca sa te bucuri de tot ce tine de relatia voastra, vei vedea ca asta va umple toate golurile din inima ta...

  5. #5
    Floricica Cu Vechime avvva's Avatar
    Membru inregistrat la
    01.12.2009
    Postari in forum
    7.768
    Torika, vei fi o mama extraordinara!! si asta o dovedeste faptul ca vrei acest copil:)
    si nu, nu esti egoista. e normal ceea ce simti, mai ales daca iubesti. inca nu realizezi ce bucurie imensa va fi acest copil, cand il vei tine in brate. abia atunci, vei realiza cat de minunat este sa fii mama si ca nu mai esti singura!! chiar asa, de ce zici ca esti singura? nu mai esti. sunteti doua, poti vorbi deja cu ea, te simte. desigur ca deocamdata vei monologa, dar peste nu mult timp, iti va raspunde prin "suturi" in burtica, apoi dupa ce o vei tine in brate, prin zambete:) ea te va ajuta sa mergi mai departe si sa fii tare. asa cum zice snowdance, o mama este capabila de orice pentru copilul ei, la fel esti si tu.doar ca inca nu ai descoperit asta, probabil esti ocupata sa suferi dupa cineva care nu merita, dar odata ce vei fi pregatita sa-ti descoperi puterile, vei fi mandra de tine.
    bucura-te de aceste clipe minunate, sunt unice in viata unei femei. nu mai plange si in fiecare zi, cand iti vine sa plangi sau sa te gandesti la el, ia o carte vesela in mana si citeste-i fetitei, urmareste un program vesel la tv sau asculta muzica care te binedispune, roaga-te, daca esti credincioasa. nu lasa suferinta ta sa o simta si ea, acolo in burtica.
    desigur ca poti sa-ti aplici si cateva palme, daca-ti fac bine:) aici pe forum, poti gasi topicuri care ti se potrivesc, peste tot sunt fete minunate cu care ai putea vorbi f des si care te-ar ajuta sa mergi mai departe. fa orice-ti face placere si in timp, vei vedea ca va fi mai bine. sarcina usoara iti doresc si o sa ma gandesc la tine. sa ne tii la curent!! o imbratisare caldamerge catre tine

  6. #6
    Floricica Senior je_ramy's Avatar
    Membru inregistrat la
    08.09.2011
    Postari in forum
    3.424
    Draga Torika, vei o mama minunata! in primul rand gandeste-te ca starile tale o afecteaza si pe bebita, doar nu vrei o fetita plangacioasa. Trebuie sa fi puternica pentru voi amandoua, ai fost binecuvantata cu cea mai mare minune din lume, o mie de barbati nu fac cat copilul tau si cu atat mai mult nu merita lacrimile si suferinta ta. Bucura-te din plin de sarcina, este o perioada atat de frumoasa care nu se va intoarce. Traieste fara nici un regret!
    Cunosc o fata, caci nu pot spune femeie, are 20 si un pic de anisori si cand a dat vestea taticului acesta i-a zis ca e nebuna si sa nu pastreze copilul, dar l-a pastrat, mai are putin si naste, el a disparut din peisaj, insa ea este cea mai fericita mamica din lume.
    Tu la 41 de ani alta sansa sa faci bebe nu stiu daca vei mai avea, sau cu greu ai reusi, asa ca nu cumva sa faci vreo prostie pe care sa o regreti apoi toata viata! Vei invata sa uiti de el si sa te bucuri de minunea ce o porti in pantece.
    Sarcina usoara si la termen, nastere usoara si bebe sanatos si papacios!

  7. #7
    Floricica Senior je_ramy's Avatar
    Membru inregistrat la
    08.09.2011
    Postari in forum
    3.424
    Of, barbatii astia, greu cu ei, greu fara ei. Raspunsul la intrebare nu poti sa ti-l dai decat tu singura pt ca tu sti cel mai bine ce e in sufletul tau si cum vrei sa traiesti. Eu personal prefer ca decat sa stea cu mine din obligatie mai bine sa plece. Un copil iti schimba viata intotdeauna, oricat ar spune oricine si unii nu fac fata din pacate. Discuta cu el, spune-i ce ai pe suflet si ca nu vrei sa traiesti cu indoiala sau nesiguranta, sa se hotarasca o data pt totdeauna si sa lase copilariile, pt ca asta cu imi iau jucariile si plec nu e altceva decat o copilarie.
    Sanatate multa, intelepciune si putere!

  8. #8
    Floricica Nou Venita cristina_toma's Avatar
    Membru inregistrat la
    29.12.2009
    Postari in forum
    9
    Draga Tori,

    Luand decizia pe care a luat-o s-a autoeliminat din viata voastra, si cred ca desi e foarte greu trebuie sa mergi mai departe. Ar trebui sa-i spui sa nu-ti mai trimita sms-uri, nu face decat sa-ti intretina suferinta astfel, sa te tina legata de el, si mi se pare ca el este egoistul dintre voi trei facand aceste gesturi.
    Acum e mai greu ca inca nu v-ati vazut, tu si printesa ta, dar odata ce vi se vor intalni privirile nimic nu va mai conta pe lume decat ghemotocul acela de om.
    Oricum Avvva are dreptate, cand te simti trista pune o muzica haioasa, citeste-i micutei tale o carte, povestete-i si vei vedea ca lumea ta va incepe sa se lumineze putin cate putin si ca incetul cu incetul il vei scoate din cercul tau pe cel care v-a cauzat atata suferinta.
    Multa sanatate, sarcina usoara si mult "soare"
    Modificata de cristina_toma; 05.12.2011 la 07:06:45.

  9. #9
    Floricica Avansata madasabi's Avatar
    Membru inregistrat la
    05.01.2011
    Postari in forum
    1.266
    sa stii ca eu imi iubesc sotul foarte mult,dar cand am nascut eram asa de egoista ca as fii vrut sa fiu numai eu cu bebe.cu toate ca sotul ma ajuta f mult,am avut o perioada cand as fii vrut sa fiu doar eu cu fata,sa fie doar a mea.parca as fii fost egoista,nu stiu cum sa iti spun ce simteam.sa stii ca oricum majoritatea certurilor incep de la bb.oricum sanatate multa,si ai sa vezi ca ai sa treci peste,cand vei naste nu o sa te mai intereseze nici de rude macar.o sa te intereseze o perioada numai de bb

  10. #10
    Moderator Floricica Debutanta zonica's Avatar
    Membru inregistrat la
    14.06.2011
    Postari in forum
    739
    Tori fii puternica pentru tine si in primul rand pentru copilul tau,lasa-l pe ,,tatic",nu te mai gandi la el ,sincer nu va merita daca v-a lasat singure.Sanatate si fruntea sus mami!

  11. #11
    Floricica Senior julay's Avatar
    Membru inregistrat la
    17.11.2009
    Postari in forum
    3.590
    Citat Postat de mami100 Vezi mesajul
    Nu-ti vine sa crezi ca ti se intampla tie. Si totusi se intampla. Relatia se schimba dupa aparitia copilului. Esti unul din acele cazuri in care venirea copilului pe lume, motiv de bucurie in mod normal aduce multe responsabilitati pentru care tatal nu este pregatit. Cand pare a se obisnui cat de cat cu responsabilitatea constati ca relatia nu mai e ce a fost. Si totul incepe sa se naruie. Cand nu-i convine ceva isi strange lucrurile si pleaca la mama. De fiecare data te intrebi daca va mai reveni. Incerci sa mergi mai departe doar tu cu copilul, o parte din tine insa se mai agata inca de speranta ca va reveni si totul va fi bine. Te intrebi insa daca tu vei mai putea continua relatia in care te simti atat de nesigura din cauza plecarilor lui. A plecat din nou. Cum mergi mai departe - de data asta esti hotarata...tu si copilul fara el ..... sau mai speri ca se intoarce si de data asta- incepi sa te gandesti- psiholog, calmante pana depasesti perioada critica , avocat pentru cazul in care te da in judecata ca deh el vrea jumatate din timp copilul desi cand erati impreuna nu avea timp de el niciodata. Si copilul e atat de mic, nici nu a implinit un an. Ce-i de facut?
    Buna! Inteleg ca iti este foarte greu si suferi foarte tare...si-mi pare rau! Am incercat sa ma pun in locul tau...Spui ca el a plecat de multe ori pana acum...la MAMA! Viata de familie presupune responsabilitati, greutati...dar si multe bucurii si impliniri! Chiar daca se va intoarce vrei sa-ti traiesti viata in felul acesta? Vrei sa traiesti cu grija ca poate maine isi va face iar bagajul si va pleca...si poate de data asta nu se va mai intoarce? Esti inca tanara...iti va fi greu o perioada insa apoi iti vei reface viata si vei fi fericita! Nu esti nici prima si nici ultima femeie in situatia asta, insa trebuie sa fii una dintre femeile care accepta ceea ce li se intampla si gasesc puterea sa zambeasca si sa mearga inainte ...pentru copilul ei! Si....sa stii ca sunt atatia barbati liberi si puternici care accepta si isi doresc sa devina sot unei astfel de femei! Hai capul sus, daca se intoarce , de data asta...da-i tu cu usa-n cap si pune-l un pic la punct, este cazul sa devina si el barbat si sa nu se mai ascunda dupa fusta MAMEI!

load
Sunt de acord

Acest site foloseste cookies, pentru a-ti oferi o experienta cat mai placuta pe site. Daca ai nevoie de multe detalii despre cum functioneaza acestea, citeste Politicii de Cookie | Setari