Ultimele discutii din forum
  1. #12
    Floricica Nou Venita Amalia2's Avatar
    Membru inregistrat la
    23.05.2013
    Postari in forum
    10
    Citat Postat de supermami Vezi mesajul
    Draga Amalia,recunosc...povestea ta m-a impresionat si imi sterg o lacrima din coltul ochilor:)
    In primul rand, sa stii ca taaare mult conteaza de cele mai multe ori vorbele cuiva care nu te cunoaste.Nefiind implicate drect, persoanele din afara sunt realiste si obiective.
    Paote starnesc discutii controversate, dar eu cred ca fiecare copil vine pe lume pentru ca asa vrea Dumnezeu.Minunea se intampla atunci cand trebuie, cand e dat sa se intample...chiar daca noi, de cele mai multe ori, nu realizam asta atunci. Uite..."domnisoara" de la avatarul meu a venit pe lume cand ma asteptam mai putin!Am fost socata, speriata...cand am vazut prima oara la eco ceva nu credeam a fi un bebe miiiic:)Si acum..acum sunt cea mai fericita mamica, mandra si implinita:)


    Poate cu timpul tatal copilului tau va dori sa indrepte lucrurile, si brusc se va transforma in Fat-Frumos calare pe un cal alb cu stea in frunte...iti va promite marea cu sarea, iti va zice cat s-a schimbat, bla-bla. La momentul respectiv, de se va intampla, sa stai sa cugeti bine inainte sa iei o decizie...si sa stii ca vorba aia romaneasca "lupu-si schimba parul, da' naravu' ba" e tare adevarata!


    In ce priveste acordarea de catre stat a unui sprijin financiar, cred ca cel mai bine te adresezi serviciului de asistenta sociala din Primarie.Ei te indruma cel mai bine.Stiu ceva despre o alocatie data familiilor monoparentale, dar nu cunsoc detalii.
    Indemnizatie de crestere a copilui nu ai cum sa iei, din pacate, iti trebuie minim 12 luni lucrate inainte de a se naste bebe.Daca te angajezi, insa, vei lua concediu de sarcina si lauzie.


    Eu iti doresc sa fii puternica, mandra ca vei fi mama unei minuni, si sa te bucuri de aceasta perioada UNICA in viata unei femei - sarcina.Cand simti ca greutatile te coplesesc, imagineaza-ti prima clipa cand iti vei strange pruncul in brate.
    Supermami, f frumoasa minunea de la avatar (plus ca imi place mult combinatia roz si verde :) ).Sa creasca mare si sa fie sanatoasa.
    Cu tatal nu mai sunt sanse de impacare vreodata,sunt prea multe intre noi,chestii negative, m-am convins dupa aproape 6 ani de cand il stiu,ca nu e cel mai stabil individ..Nu e deloc un om rau,insa asa cum spune chiar el, e un sot jalnic dar un tata bun.Asa sper sa fie,copilul nu are nici o vina.Sincer,nu mai vreau sa trec vreodata prin ceea ce am trecut.Acum ca ne-am mai calmat amandoi, incercam sa avem o relatie civilizata iar binele copilului sa primeze.
    O sa merg saptamana viitoare la primarie sa ma interesez. Stiam de ajutorul pt familii monoparentale,insa de cel pt femei insarcinate habar nu am.Poate nici nu exista,desi ar trebui,la cate costuri implica o sarcina. Ce diferenta uriasa este intre suma cheltuita de catre stat pt un puscarias si cea cheltuita pt o femeie insarcinata sau un copil. Este de-a dreptul jenant,incurajeaza infractionalitatea in detrimentul natalitatii.:(
    De angajat,nu stiu ec sa zic,deocamdata ma simt super deprimata si dessirata ca sa ma pot concentra la ceva. O sa incerc sa nu ma tina mult si voi incepe sa caut ceva pe perioada determinata,desi e tare greu sa te angajeze cineva insarcinata fiind.
    Multumesc pt sprijin si pt cuvintele frumoase.
    Modificata de Amalia2; 24.05.2013 la 11:18:22.

  2. #13
    Floricica Nou Venita AyanaMariaNesibe's Avatar
    Membru inregistrat la
    15.06.2011
    Postari in forum
    113
    Probleme sunt si acum si vor mai veni in viata ( de toate felurile), dar ptr ceea ce porti tu in tine acum, nu vei mai putea intoarce timpul inapoi si nu vei mai putea indrepta greseala (in cazul in care ai face-o ), nici daca vei avea mai tarziu 10 copii. Pe bebe care-l porti acum tot nu-l vei uita. Dar problemele pe care le traiesti acum, le vei trece, poate si mai repede decat te gangesti. Stii cum e:Domnul itit inchide o usa si-ti deschide alta. Poate nici nu ar fii fost un tata cum ti-ai fii dorit tu (daca el are fiu de 16 ani si inca nu e sigur pe ceea ce vrea, si nu vorbim, cred de un tinerel). Dupa cate am inteles, fiul lui e fericit si nestresat cand primeste cadouri scumpe, e si violent si daca am inteles eu bine, bea.Nu cred ca ceva din educatia asta ti-ai dori-o tu ptr bebe. Poate ca a fost mai bine asa, ca puiul tau sa se nasca si sa traiasc intr-un mediu armonios langa mamicuta lui.
    Si daca , Doamne fereste , s-ar fii intamplat un accident si tatal murea? Ai fi fost tot singura, iar el fara tata.
    Cat despre ai tai? Lasa-i ... timpul isi v-a spune cuvantul. Nu-i cunosc, dar este posibil ca acest bebe sa schimbe mult vietile multor din jurul tau si sa vina cu multa pace printre voi.
    Dumnezeu le randuieste pe toate, si-ti vorbesc multe din experienta. O sa vina vremea si lucrurile se vor randui de la sine, ca vei sta si tu si te vei uimi. Domnul stie mai bine ca noi de ce avem nevoie. Poate El te incerca acum, dar nu te va lasa. Ai credinta in El si roaga-te ptr tine si ptr micut.
    Ai grija de tine si de bebe! Cum au scris si fetele mai sus... maivb peste 8-9 luni. Viata ta se va schimba in bine.Ai incredere in tine si mergi mai departe.

  3. #14
    Floricica Novice Mamiii.lui.Maxiii's Avatar
    Membru inregistrat la
    04.03.2013
    Localitate
    Sibiu
    Postari in forum
    386
    Dalicris, te rog frumos imi spui si mie cum ai reusit sa pui bannerele alea jos cu bebelasu, castoria ? Am intrat pe site, am facut si eu cu varsta lui Maxi ... insa nu stiu ce link si unde trebuie pus ca sa apara ~ ma poti ajuta te rog ? :(

  4. #15
    Floricica Novice ghiocelul_rosu's Avatar
    Membru inregistrat la
    12.04.2010
    Localitate
    sighetu marmatiiei
    Postari in forum
    410
    Citat Postat de Amalia2 Vezi mesajul
    Buna fetelor...sau mai bine zis,mamicilor.

    Sunt si eu cam de vreo 3 saptamani o viitoare mamica singura.
    Sunt insarcinata in 7 saptamani,e un copil dorit de ambii parinti (am incercat vreo jumate de an sa raman insarcinata si s-a intamplat exact la vreo saptamana dupa ce am intentat divort).Fostul sot s-a schimbat foarte tare de cand ne-am intors in tara si desi initial am incercat sa discut,sa trec cu vederea,sa rezolv problemele pe care le intuiam eu ca sunt,deoarece el nu imi spunea decat ca este ok,fericit si sa nu imi fac probleme, s-a ajuns intr-o situatie fara rezolvare. Cand am vazut ca aproape zilnic este cu paharul de vin in mana de la 9 dimineata,am zis ca nu-i a buna si ca trebuie sa fac ceva drastic sa il trezeasca la realitate.Asa ca,l-am "tarat" la notar si am depus actele de divort.







    Vroiam doar sa se sperie,sa vada ce poate pierde,in nici un caz sa divortam realmente. Am discutat apoi pe indelete,situatia s-a rezolvat aparent si intr-o si,desi nu speram deloc,am aflat ca sunt insarcinata. Toate bune si frumoase pana intr-o zi cand,a inceput iarasi sa bea din nou mai des decat ar fi normal. La el in casa e ceva obisnuit sa se consume vin,tatal l-a servit de pe la vreo 14 ani,sa se obisnuiasca copilul. Mentionez ca sunt familie de intelectuali,nicidecum oameni pe acre sa ii suspectezi de prostie.Iarasi au inceput problemele,certurile si reprosurile. Mereu spunea ca eu sunt nemultumita,ca am viata perfecta si tot vreau altceva.Nu stiu carei femei i se pare viata perfecta daca sotul iti spune- descurca-te cu zugravul,tamplarul si electricianul,spune-le ce sa faca (renovam atunci) ca eu ma duc sa ma uit la un film pe laptop :( ori sa fie mai baut decat mesterii.El are un baiat de 16 ani dintr-o casatorie anterioara si am convenit ca ii va spune el la un moment dat despre sarcina,baiatul fiind mai sensibil. Mereu am avut grija de acesta,mereu m-am comportat f frumos cu el,desi acesta nici macar un pahar folosit nu il clatea daramite altele. Asa tata, asa fiu,au fost mereu cocolositi. Problema majora a intervenit intr-o seara cand iarasi era baut,eu eram f stresata si nervoasa pe el si intr-o cearta urata care s-a petrecut de fata cu baiatul(fiind intr-un apartament mic,era cam greu sa nu auda). A urlat la mine ca el doar pe fiul sau il iubeste,m-a facut carpa de sters pe jos,sa dispar din vietile lor ca am venit cu degetele in fund,asa sa si plec (nu mai conteaza ca pt a fi cu el,a trebuit sa renunt la serviciul meu acre era foarte bun).Toate astea m-au enervat la culme si i-am spus ca daca e normal sa isi iubeasca copilul doar e al lui dar sa nu uite si de celalalt. De atunci,iadul pe pamant,i-am traumatizat copilul acre plangea mereu si nu mai vroia sa iasa din camera. De fapt l-a deranjat faptul ca eu am ramas inca acolo,nu am disparut asa cum i-a propis tatal lui. Eu am plecat la o vecina,am dormit acolo,dar a doua zi el a tot insistat si m-am intors acasa. Cand am ajuns,baiatul zambea fericit,tocmai isi primise telefonul de 3000 de lei cumparat de taticul si nu parea deloc traumatizat. Nefericirea lui a aparut doar cand m-a revazut pe mine. Nu ma intelegeti gresit,am procedat f aiurea,nu trebuia sa afle asa dar la nervi si oboseala nu mereu te poti abtine. Chiar adca are 16 ani e copil,dar din pacate mereu a fost cam santajist si foarte mare egoist- spunea mereu ca el este mostenitorul a tot si ca tatal lui ii va face mereu pe plac pana la adanci batraneti.Lucrurile au degenerat in asa fel incat a ajuns sa fie violent cu mine,mai ales verbal dar si fizic.Intre timp au venit ai mei sa imi duca lucrurile acasa, lucrurile nu au stat pe roze nici atunci.El considera ca ai mei au venit sa faca scandal nu ca sa discute normal,parintii lui care inainte imi dadeau dreptate,s-au intors ca deh,au facut ai mei scandal si e posibil sa fi auzit vecinii. Cum nu accept sa dea cineva in mine,mai ales fiind insarcinata,am semnat actele la notar si am dovortat.
    Acum m-am mutat inapoi la ai mei, nu am nici un venit,nici o asigurare,tata e pensionat de boala,mama are o mica afacere care le permitea sa supravietuiasca si cam atat. Fratele meu are a venit si el si i-a facut scandal fostului sot are viata lui in alt oras,il intereseaza chipurile sa imi fie bine dar de cand a facut pe cocosul desi l-am rugat mult sa fie calm sis a nu se bage,nici macar un telefon nu a mai dat. Parintii sunt impotriva copilului,mama pune toate problemele ei de sanatate pe baza stresului suferit zilele alea. O doare rau un picior si i s-a spart o vena la ochi- ii spun mereu ca e de la circulatia proasta datorata in special fumatului (a avut probleme si inainte),dar ea o tine pe a ei. eu si frate-meu vrem sa ii bagam in pamant (cica tata s-a imbolnavit de inima cand s-a insurat fratele chipurile, nu conteaza ca boala lui apare in decursul anilor,e mai comod sa arunci vina pe altii). Le pasa foarte tare de rusinea fata de ceilalti.Sunt santajisti pana la Dumnezeu si foarte comozi.
    Prietena mea cea mai buna este foarte vehementa,ma face criminala si lasa daca ii spun ca nu stiu daca pastrez copilul sau nu. Sincer,fiecare se gandeste la el si aproape deloc la mine.Din pacate acum cativa ani,a trebuit sa fac un avort,a fost o sarcina iatrogena,luasem un tratament f puternic pe termen lung si nu il terminasem,asa ca riscam f mult sa nasc un copil cu multe malformatii. Nu as vrea sa fac un avort si acum,ma gandesc ca e un copil dorit,l-am asteptat f mult. De cand i-am vazut inimioara batand,ma simt ca ultimul om cand ma gandesc la intreruperea de sarcina. Tatal spune ca eu nu-l mai interesez ci doar copilul. Ca el ma va ajuta in masura posibilitatilor,dar cum tocmai ce a ramas fara loc de munca si cum el e obisnuit cu salarii f mari,nu accepta orice,nu se stie cum va reusi. Nu am facut partaj desi aveam pe ce, am considerat ca decat sa ma mai chinui mai bine il las cu averile lui.
    Acum incerc sa ma adun si sa imi limpezesc gandurile. Totusi,inclin sa pastrez copilul....daca nu il vroiam cu adevarat, probabil eram deja demult "rezolvata". Stiu ca situatia mea nu e asa dramatica ca si a altor mamici singure,stiu ca oarecum mi-am facut-o cu mana mea,dar nici in cele mai negre cosmaruri nu am crezut ca ajung aici. Ma gandesc la faptul ca nu am ce sa ii ofer copilului,nu vreau sa il chinui.In acelasi timp,ma gandesc la alte femei care au fost mult mai rau si s-au descurcat. Prefer dragostea neconditionata a unui copil decat cea a unui barbat care pretinde ca ma iubeste si ma vrea langa el indiferent de situatie,dar care imi scoate ochii tot la 10 min ca i-am traumatizat copilul,care bea si care ma loveste ca doar "o merit".
    Am scris cam mult si cam incoerent....ma scuzati,sunt cu mintea in piuneze....sunt deprimata pana la cer si inapoi,nu mai gandesc limpede.
    Urmeaza sa imi schimb buletinul pe noul nume,sa imi fac asigurarea de sanatate,sa ma ia medicul de familie in evidenta si sa incep sa ma bucur de sarcina.E tare greu sa treci printr-o sarcina singura,ma gandesc la perioadele in care voi simti nevoia unei mangaieri, cand voi merge la eco etc. Ma simt tare aiurea pt ca nu simt nici o bucurie fata de sarcina,parca suntem cainele si pisica...nu il pot simtii ca pe al meu. Nu sariti sa dati cu rosii,sunt constienta ca e din cauza deprimarii si ca la un moment dat voi ajunge chiar sa imi iubesc bebele. Vreau o fetita, Ana. Stie careva,din moment ce nu am un venit,de angajat nu te angajeaza nimeni insarcinata fiind, pot beneficia de ajutor social in perioada sarcinii?

    Vroiam sa ma descarc si eu putin....si parca ma simt deja mai bine. Uneori parerile strainilor pot fi mai pertinente decat cele ale apropiatilor.

    Buna Amalia stiu ca e greu pt tine dar gandeste-te bine eu sunt singura cu fetita mea inca de la inceputul sarcinii exact ca in cazul tau..doar ca nu am fost casatoriti..si uite ca incet incet lucruriile intra pe un fagas normal dupa aproape 3 ani ..vad si eu luminita de la capatul tunelului asa ca nu te grabii sa iei o decizie pripita si eu am avut depresii la inceputul sarcinii fost grele dar au trecut. Fii sigura ca si situatia ta se va rezolva.

  5. #16
    Floricica Nou Venita Amalia2's Avatar
    Membru inregistrat la
    23.05.2013
    Postari in forum
    10
    Buna fetelor.Multumesc pt incurajari,sper ca totul sa fie bine pana la urma.
    Nu am mai scris nimic deoarece am tot avut probleme cu internetul si dura o venicie pana sa se incarce vreo pagina.
    Deocamdata sunt cu starile de rau si cu analizele,cam atat. Va pup.

  6. #17
    Floricica Nou Venita roxi_elena's Avatar
    Membru inregistrat la
    03.06.2014
    Postari in forum
    7
    Buna sunt Roxana, nu stiu daca imi raspunde cineva dar incerc sa va zic pe scurt povestea mea, sunt in 14 saptamani, voi fi parinte monoparental, nu stiu ce ma asteapta ideea e ca am vrut sa pastrez acest copil fiindca am 33 de ani si este prima mea sarcina, prietenul meu( 30de ani) nu a fost de acord findca dupa spusele lui decizia trebuie sa apartina la ambii si intra-devar decizia de a pastra copilul mi a apartinut si nu am fost de acord sa fac avort ......in fine a trecut... nu asta e important si de acum incolo :(..
    .ideea e ca ma simt singura si am nevoie de voi fiindca am cosmaruri ca poate nu o sa fac fata :(
    nu stiu ce ma asteapta;
    nu stiu ce inseamna;
    nu prea pot sa zic ca as avea posibilitati financiare de a creste un copil dar imi doresc sa l aduc pe lume :)
    ai mei ma vor ajuta moral si atat. Ideea e ca am nevoie de sfaturi de cum se creste un copil ce ar trebui sa fac va cer ajutorul;
    sa stiu ce ma asteapta...ce trebuie sa fac de inceput un program ... :D
    Multumesc

load
Sunt de acord

Acest site foloseste cookies, pentru a-ti oferi o experienta cat mai placuta pe site. Daca ai nevoie de multe detalii despre cum functioneaza acestea, citeste Politicii de Cookie | Setari