Ultimele discutii din forum
  1. #1
    Floricica Nou Venita Amalia2's Avatar
    Membru inregistrat la
    23.05.2013
    Postari in forum
    10

    Inca o viitoare mamica singura

    Buna fetelor...sau mai bine zis,mamicilor.

    Sunt si eu cam de vreo 3 saptamani o viitoare mamica singura.
    Sunt insarcinata in 7 saptamani,e un copil dorit de ambii parinti (am incercat vreo jumate de an sa raman insarcinata si s-a intamplat exact la vreo saptamana dupa ce am intentat divort).Fostul sot s-a schimbat foarte tare de cand ne-am intors in tara si desi initial am incercat sa discut,sa trec cu vederea,sa rezolv problemele pe care le intuiam eu ca sunt,deoarece el nu imi spunea decat ca este ok,fericit si sa nu imi fac probleme, s-a ajuns intr-o situatie fara rezolvare. Cand am vazut ca aproape zilnic este cu paharul de vin in mana de la 9 dimineata,am zis ca nu-i a buna si ca trebuie sa fac ceva drastic sa il trezeasca la realitate.Asa ca,l-am "tarat" la notar si am depus actele de divort. Vroiam doar sa se sperie,sa vada ce poate pierde,in nici un caz sa divortam realmente. Am discutat apoi pe indelete,situatia s-a rezolvat aparent si intr-o si,desi nu speram deloc,am aflat ca sunt insarcinata. Toate bune si frumoase pana intr-o zi cand,a inceput iarasi sa bea din nou mai des decat ar fi normal. La el in casa e ceva obisnuit sa se consume vin,tatal l-a servit de pe la vreo 14 ani,sa se obisnuiasca copilul. Mentionez ca sunt familie de intelectuali,nicidecum oameni pe acre sa ii suspectezi de prostie.Iarasi au inceput problemele,certurile si reprosurile. Mereu spunea ca eu sunt nemultumita,ca am viata perfecta si tot vreau altceva.Nu stiu carei femei i se pare viata perfecta daca sotul iti spune- descurca-te cu zugravul,tamplarul si electricianul,spune-le ce sa faca (renovam atunci) ca eu ma duc sa ma uit la un film pe laptop :( ori sa fie mai baut decat mesterii.El are un baiat de 16 ani dintr-o casatorie anterioara si am convenit ca ii va spune el la un moment dat despre sarcina,baiatul fiind mai sensibil. Mereu am avut grija de acesta,mereu m-am comportat f frumos cu el,desi acesta nici macar un pahar folosit nu il clatea daramite altele. Asa tata, asa fiu,au fost mereu cocolositi. Problema majora a intervenit intr-o seara cand iarasi era baut,eu eram f stresata si nervoasa pe el si intr-o cearta urata care s-a petrecut de fata cu baiatul(fiind intr-un apartament mic,era cam greu sa nu auda). A urlat la mine ca el doar pe fiul sau il iubeste,m-a facut carpa de sters pe jos,sa dispar din vietile lor ca am venit cu degetele in fund,asa sa si plec (nu mai conteaza ca pt a fi cu el,a trebuit sa renunt la serviciul meu acre era foarte bun).Toate astea m-au enervat la culme si i-am spus ca daca e normal sa isi iubeasca copilul doar e al lui dar sa nu uite si de celalalt. De atunci,iadul pe pamant,i-am traumatizat copilul acre plangea mereu si nu mai vroia sa iasa din camera. De fapt l-a deranjat faptul ca eu am ramas inca acolo,nu am disparut asa cum i-a propis tatal lui. Eu am plecat la o vecina,am dormit acolo,dar a doua zi el a tot insistat si m-am intors acasa. Cand am ajuns,baiatul zambea fericit,tocmai isi primise telefonul de 3000 de lei cumparat de taticul si nu parea deloc traumatizat. Nefericirea lui a aparut doar cand m-a revazut pe mine. Nu ma intelegeti gresit,am procedat f aiurea,nu trebuia sa afle asa dar la nervi si oboseala nu mereu te poti abtine. Chiar adca are 16 ani e copil,dar din pacate mereu a fost cam santajist si foarte mare egoist- spunea mereu ca el este mostenitorul a tot si ca tatal lui ii va face mereu pe plac pana la adanci batraneti.Lucrurile au degenerat in asa fel incat a ajuns sa fie violent cu mine,mai ales verbal dar si fizic.Intre timp au venit ai mei sa imi duca lucrurile acasa, lucrurile nu au stat pe roze nici atunci.El considera ca ai mei au venit sa faca scandal nu ca sa discute normal,parintii lui care inainte imi dadeau dreptate,s-au intors ca deh,au facut ai mei scandal si e posibil sa fi auzit vecinii. Cum nu accept sa dea cineva in mine,mai ales fiind insarcinata,am semnat actele la notar si am dovortat.
    Acum m-am mutat inapoi la ai mei, nu am nici un venit,nici o asigurare,tata e pensionat de boala,mama are o mica afacere care le permitea sa supravietuiasca si cam atat. Fratele meu are a venit si el si i-a facut scandal fostului sot are viata lui in alt oras,il intereseaza chipurile sa imi fie bine dar de cand a facut pe cocosul desi l-am rugat mult sa fie calm sis a nu se bage,nici macar un telefon nu a mai dat. Parintii sunt impotriva copilului,mama pune toate problemele ei de sanatate pe baza stresului suferit zilele alea. O doare rau un picior si i s-a spart o vena la ochi- ii spun mereu ca e de la circulatia proasta datorata in special fumatului (a avut probleme si inainte),dar ea o tine pe a ei. eu si frate-meu vrem sa ii bagam in pamant (cica tata s-a imbolnavit de inima cand s-a insurat fratele chipurile, nu conteaza ca boala lui apare in decursul anilor,e mai comod sa arunci vina pe altii). Le pasa foarte tare de rusinea fata de ceilalti.Sunt santajisti pana la Dumnezeu si foarte comozi.
    Prietena mea cea mai buna este foarte vehementa,ma face criminala si lasa daca ii spun ca nu stiu daca pastrez copilul sau nu. Sincer,fiecare se gandeste la el si aproape deloc la mine.Din pacate acum cativa ani,a trebuit sa fac un avort,a fost o sarcina iatrogena,luasem un tratament f puternic pe termen lung si nu il terminasem,asa ca riscam f mult sa nasc un copil cu multe malformatii. Nu as vrea sa fac un avort si acum,ma gandesc ca e un copil dorit,l-am asteptat f mult. De cand i-am vazut inimioara batand,ma simt ca ultimul om cand ma gandesc la intreruperea de sarcina. Tatal spune ca eu nu-l mai interesez ci doar copilul. Ca el ma va ajuta in masura posibilitatilor,dar cum tocmai ce a ramas fara loc de munca si cum el e obisnuit cu salarii f mari,nu accepta orice,nu se stie cum va reusi. Nu am facut partaj desi aveam pe ce, am considerat ca decat sa ma mai chinui mai bine il las cu averile lui.
    Acum incerc sa ma adun si sa imi limpezesc gandurile. Totusi,inclin sa pastrez copilul....daca nu il vroiam cu adevarat, probabil eram deja demult "rezolvata". Stiu ca situatia mea nu e asa dramatica ca si a altor mamici singure,stiu ca oarecum mi-am facut-o cu mana mea,dar nici in cele mai negre cosmaruri nu am crezut ca ajung aici. Ma gandesc la faptul ca nu am ce sa ii ofer copilului,nu vreau sa il chinui.In acelasi timp,ma gandesc la alte femei care au fost mult mai rau si s-au descurcat. Prefer dragostea neconditionata a unui copil decat cea a unui barbat care pretinde ca ma iubeste si ma vrea langa el indiferent de situatie,dar care imi scoate ochii tot la 10 min ca i-am traumatizat copilul,care bea si care ma loveste ca doar "o merit".
    Am scris cam mult si cam incoerent....ma scuzati,sunt cu mintea in piuneze....sunt deprimata pana la cer si inapoi,nu mai gandesc limpede.
    Urmeaza sa imi schimb buletinul pe noul nume,sa imi fac asigurarea de sanatate,sa ma ia medicul de familie in evidenta si sa incep sa ma bucur de sarcina.E tare greu sa treci printr-o sarcina singura,ma gandesc la perioadele in care voi simti nevoia unei mangaieri, cand voi merge la eco etc. Ma simt tare aiurea pt ca nu simt nici o bucurie fata de sarcina,parca suntem cainele si pisica...nu il pot simtii ca pe al meu. Nu sariti sa dati cu rosii,sunt constienta ca e din cauza deprimarii si ca la un moment dat voi ajunge chiar sa imi iubesc bebele. Vreau o fetita, Ana. Stie careva,din moment ce nu am un venit,de angajat nu te angajeaza nimeni insarcinata fiind, pot beneficia de ajutor social in perioada sarcinii?

    Vroiam sa ma descarc si eu putin....si parca ma simt deja mai bine. Uneori parerile strainilor pot fi mai pertinente decat cele ale apropiatilor.

  2. #2
    Floricica Nou Venita Amalia2's Avatar
    Membru inregistrat la
    23.05.2013
    Postari in forum
    10
    acum am vazut cate greseli am facut,chiar nu ma pot concentra la nimic,ma scuzati

  3. #3
    Floricica Avansata dalicris's Avatar
    Membru inregistrat la
    21.03.2011
    Postari in forum
    1.387
    Draga mea, din cate stiam, daca in buletinul tu figureaza inca adresa parintilor tai, nu prea te poate ajuta Primaria. Eventual, mama ta te poate trece pe asigurarea ei. Poti eventual incerca o mutatie pe buletin, intr-o alta locatie (asta inseamna chirie) si atunci vei putea primi ajutor. Dar nu este mare, nu mai mult de 250 RON, ma gandesc. In cursul sarcinii, ai drept la asigurare medicala gratuita, ca si pe perioada lauziei, totul este decontat, inclusiv servicii care nu sunt decontate asiguratilor abisnuiti (interventii si tratamente dentare, seturi de analize, controale medicale, mare parte din medicamente, etc..)

    Cat in ce priveste bebelusul, sa stii ca nici eu nu l-am vrut la inceput. Dar la mine a fost diferita situatia. Eu nu eram casatorita cu tatal copilului, defapt abia ne cunoscuseram, cand si-a facut simtita aparitia Kitzaila, cum ii spunem noi. NUmai ca actualul meu sot, tatal lui Andrei, si l-a dorit foarte mult, el a fot entuziasmat inca de la inceput. Eu abia acum il iubesc pe bebelache, cand are deja aproape 2 ani, dar asta este. Asa ca ceea ce simti este absolut normal. ESte o schimbare destul de mare pentru tine si ai niste circumstante la care trebuie sa te adaptezi si care sunt destul de dure.

  4. #4
    Floricica Veterana helleborerose's Avatar
    Membru inregistrat la
    19.04.2008
    Localitate
    Bucuresti
    Postari in forum
    10.698
    Amalia, imi pare rau pentru toate problemele tale. Cu chestiile administrative nu preat e pot ajuta, intrucat nu ma pricep la partea sociala, sa spunem, a lucrurilor. Ceea ce pot sa+ti spun e ca viata e imprevizibila si ca durerea de acum e doar o etapa prin care treci. Vor veni si momente fericite in viata ta, chiar daca e greu de crezut acum. Gandeste+te la copilul tau, la cata dragoste iti va oferi. Adesea oamenii care provin din familii cu probleme au tendinta de a repeta greselile parintilor ca intr-un cerc vicios. Nu lasa prejudecatile si gura lumii sa te afecteze, mergi pe drumul tau si fa ce-ti spune inima.

  5. #5
    Floricica Nou Venita Amalia2's Avatar
    Membru inregistrat la
    23.05.2013
    Postari in forum
    10
    Citat Postat de dalicris Vezi mesajul
    Draga mea, din cate stiam, daca in buletinul tu figureaza inca adresa parintilor tai, nu prea te poate ajuta Primaria. Eventual, mama ta te poate trece pe asigurarea ei. Poti eventual incerca o mutatie pe buletin, intr-o alta locatie (asta inseamna chirie) si atunci vei putea primi ajutor. Dar nu este mare, nu mai mult de 250 RON, ma gandesc. In cursul sarcinii, ai drept la asigurare medicala gratuita, ca si pe perioada lauziei, totul este decontat, inclusiv servicii care nu sunt decontate asiguratilor abisnuiti (interventii si tratamente dentare, seturi de analize, controale medicale, mare parte din medicamente, etc..)

    Cat in ce priveste bebelusul, sa stii ca nici eu nu l-am vrut la inceput. Dar la mine a fost diferita situatia. Eu nu eram casatorita cu tatal copilului, defapt abia ne cunoscuseram, cand si-a facut simtita aparitia Kitzaila, cum ii spunem noi. NUmai ca actualul meu sot, tatal lui Andrei, si l-a dorit foarte mult, el a fot entuziasmat inca de la inceput. Eu abia acum il iubesc pe bebelache, cand are deja aproape 2 ani, dar asta este. Asa ca ceea ce simti este absolut normal. ESte o schimbare destul de mare pentru tine si ai niste circumstante la care trebuie sa te adaptezi si care sunt destul de dure.
    Imi schimb buletinul ca sa imi reiau numele de fata dar si domiciliu. Cu sotul am locuit in alt judet iar acum m-am intors la ai mei. O sa ma interesez la primarie cat de curand.
    Legat de copilas....din moment ce nici acum nu sunt 100% sigura sa il pastrez incerc sa nu ma gandesc f tare la el, sa nu ma atasez ca sa nu imi fie mai greu in caz ca....:(....sau cel putin asta e tactica pe care am abordat-o. Doctorita mi-a dat Duphaston sa iau pt ca aveam o usoara desprindere si l-am luat. Acidul folic la fel,il iau in continuare,ma gandesc ca astea sunt semne clare ca in subconstientul meu il vreau 100%...nu?:D Imi trec 'nshpe mii de ganduri prin cap....daca o fi sanatos,daca o semana cu tatal (la partile negative),daca o sa pot duce sarcina fara sa ma dau cu capul de pereti,daca m-or apuca depresia si gandurile negre si bebe o fi afectat....daca si daca. Zici ca am o moara stricata in capatana :)). Tu ai norocul ca tatal sa va fie alaturi ceea ce este minunat. Pe noi ne despart vreo 400 km si ma intreb daca lipsa lui sau prezenta sporadica nu il va afecta pe bebe. Ma bucur cand mai sunt si povesti cu happy end,din pacate nu la toti ne este bine din start. Mereu am admirat cuplurile care s-au luat de tineri, au stiut ce au vrut si au ramas impreuna. La mine radarul este defect vizavi de barbati, ca numai peste oameni indecisi am dat,iar fostul sot este indecisul tartor.Azi vrea familie si stabilitate,maine vrea sa zburde singurel pe campii.
    Multumesc de incurajare,sper sa o scot pana la urma la capat.

  6. #6
    Floricica Nou Venita andreeasuvi's Avatar
    Membru inregistrat la
    14.05.2013
    Postari in forum
    4
    Buna Amalia,citind povestea ta mi se pare copie la indigo cu cea a unei colege de munca.era in aceeasi dilema.cand a aflat ca e insarcinata, eu eram insarcinata in 5 luni.isi dorise copilul dar a aflat vestea dupa ce s-a despartit de partener.cu toate ca multi au sfatuit-o sa renunte la sarcina, iubirea pentru bebe a acut-o sa mearga mai departe.Acum are o fetita de 10 luni.e intradevar mai greu,a gasit persoane care au ajutat-o cu hainute si vorbe bune.acum cand o intrebi ce face nu mai se plange ca n-are bani,sau ca-i lipseste ceva, nu mai are timp.Ar povesti toata ziua despre fetita ei.i-ati un timp de gandire ,pune in balanta toate aspectele si dupa ia o decizie care sa fie buna pentru tine,mai devreme sau mai tarziu toti te vor sprijini. si daca nu sa fii tu sanatoasa.Dumnezeu ne da atat cat putem duce.

  7. #7
    Floricica Nou Venita Amalia2's Avatar
    Membru inregistrat la
    23.05.2013
    Postari in forum
    10
    Citat Postat de helleborerose Vezi mesajul
    Amalia, imi pare rau pentru toate problemele tale. Cu chestiile administrative nu preat e pot ajuta, intrucat nu ma pricep la partea sociala, sa spunem, a lucrurilor. Ceea ce pot sa+ti spun e ca viata e imprevizibila si ca durerea de acum e doar o etapa prin care treci. Vor veni si momente fericite in viata ta, chiar daca e greu de crezut acum. Gandeste+te la copilul tau, la cata dragoste iti va oferi. Adesea oamenii care provin din familii cu probleme au tendinta de a repeta greselile parintilor ca intr-un cerc vicios. Nu lasa prejudecatile si gura lumii sa te afecteze, mergi pe drumul tau si fa ce-ti spune inima.
    Multumesc frumos pt incurajare,imi prind bine acum cand vad doar negru si gri in jur.
    Adevarul este ca nu mai stiu exact ce vreau,am zile in care imi spun ca un copil va fi fericirea maxima si zile in care il vad exact la polul opus. Daca lucram,era alta situatie,nu depindeam financiar de nimeni si era mai usor de luat decizia.

  8. #8
    Floricica Nou Venita Amalia2's Avatar
    Membru inregistrat la
    23.05.2013
    Postari in forum
    10
    Citat Postat de andreeasuvi Vezi mesajul
    Buna Amalia,citind povestea ta mi se pare copie la indigo cu cea a unei colege de munca.era in aceeasi dilema.cand a aflat ca e insarcinata, eu eram insarcinata in 5 luni.isi dorise copilul dar a aflat vestea dupa ce s-a despartit de partener.cu toate ca multi au sfatuit-o sa renunte la sarcina, iubirea pentru bebe a acut-o sa mearga mai departe.Acum are o fetita de 10 luni.e intradevar mai greu,a gasit persoane care au ajutat-o cu hainute si vorbe bune.acum cand o intrebi ce face nu mai se plange ca n-are bani,sau ca-i lipseste ceva, nu mai are timp.Ar povesti toata ziua despre fetita ei.i-ati un timp de gandire ,pune in balanta toate aspectele si dupa ia o decizie care sa fie buna pentru tine,mai devreme sau mai tarziu toti te vor sprijini. si daca nu sa fii tu sanatoasa.Dumnezeu ne da atat cat putem duce.
    Buna Andreea.
    Ma gandesc si eu ca Dumnezeu mi-a dat sarcina asta acum cu un scop. Poate ca mai bine am divortat acum decat sa se ajunga la chestiuni mai grave cand sarcina era mai avansata ori cand bebe era suficient de mare incat sa inteleaga tensiunile dintre parinti. Nu stiu, e tare greu sa iei o decizie in conditiile in care simti ca esti aproape singur pe lume si dupa aproape 12 ani munciti esti in plop si plopu' in aer din punct de vedere financiar.Adevarul este ca mereu gasesti ajutor in locurile in acre te astepti mai putin- zilele trecute vorbeam pe net cu o fosta colega de facultate de-a fostului sot care este insarcinata si locuieste in Portugalia si mi-a zis ca in momentul in care o sa am nevoie de bani sa fie prima la care apelez. Noi am pastrat legatura si ne-am inteles mereu bine insa cuvintele ei m-au emotionat mult. Prietena mea cea mai buna,desi este foarte dura cu mine,ea avand o viziune mult mai religioasa asupra vietii, s-a oferit sa mearga cu mine peste tot,sa aiba grija de copil cand o fi cazul,sa il boteze etc si altii la fel. Se pare ca atunci cand te crezi foarte singur nu e chiar asa :).
    Multumesc mult de sprijin.

  9. #9
    Floricica Avansata cryssa's Avatar
    Membru inregistrat la
    26.10.2006
    Postari in forum
    1.860
    Amalia,ma intristeaza cand citesc asa ceva..ce nu intelegi este cat de puternica esti!Ai dat dovada de mult curaj cand ai intentat divortul,pasul acesta este destul de greu de facut de multe femeidin pacate insa tu ai avut puterea sa renunti si din acest pdv te felicit! Copilul din burtica ta,este darul lui Dzeu pt tine ,premiul tau ca ai suportat cu stoicism ceea ce ti se intampla,iar acest minunat dar in viitor te va face atat de fericita incat vei uita de toate neajunsurile,parerea mea este sa incerci sa te linistesti,sa ti faci ordine in ganduri si apoi sa actionezi in beneficiul bebelului care nu are nici o vina dimpotriva el te considera deja mamica lui si este fff atasat de tine,sper sa ne scri peste 8-9 luni si sa ne spui ce minunatie ti in brate,sa ne spui cum a fost prima imbratisare,primul zambet abea astept..sa ai multa putere incontinuare si Dzeu sa te vegheze!

  10. #10
    Floricica Novice supermami's Avatar
    Membru inregistrat la
    08.02.2007
    Postari in forum
    398
    Draga Amalia,recunosc...povestea ta m-a impresionat si imi sterg o lacrima din coltul ochilor:)
    In primul rand, sa stii ca taaare mult conteaza de cele mai multe ori vorbele cuiva care nu te cunoaste.Nefiind implicate drect, persoanele din afara sunt realiste si obiective.
    Paote starnesc discutii controversate, dar eu cred ca fiecare copil vine pe lume pentru ca asa vrea Dumnezeu.Minunea se intampla atunci cand trebuie, cand e dat sa se intample...chiar daca noi, de cele mai multe ori, nu realizam asta atunci. Uite..."domnisoara" de la avatarul meu a venit pe lume cand ma asteptam mai putin!Am fost socata, speriata...cand am vazut prima oara la eco ceva nu credeam a fi un bebe miiiic:)Si acum..acum sunt cea mai fericita mamica, mandra si implinita:)


    Poate cu timpul tatal copilului tau va dori sa indrepte lucrurile, si brusc se va transforma in Fat-Frumos calare pe un cal alb cu stea in frunte...iti va promite marea cu sarea, iti va zice cat s-a schimbat, bla-bla. La momentul respectiv, de se va intampla, sa stai sa cugeti bine inainte sa iei o decizie...si sa stii ca vorba aia romaneasca "lupu-si schimba parul, da' naravu' ba" e tare adevarata!


    In ce priveste acordarea de catre stat a unui sprijin financiar, cred ca cel mai bine te adresezi serviciului de asistenta sociala din Primarie.Ei te indruma cel mai bine.Stiu ceva despre o alocatie data familiilor monoparentale, dar nu cunsoc detalii.
    Indemnizatie de crestere a copilui nu ai cum sa iei, din pacate, iti trebuie minim 12 luni lucrate inainte de a se naste bebe.Daca te angajezi, insa, vei lua concediu de sarcina si lauzie.


    Eu iti doresc sa fii puternica, mandra ca vei fi mama unei minuni, si sa te bucuri de aceasta perioada UNICA in viata unei femei - sarcina.Cand simti ca greutatile te coplesesc, imagineaza-ti prima clipa cand iti vei strange pruncul in brate.

  11. #11
    Floricica Nou Venita Amalia2's Avatar
    Membru inregistrat la
    23.05.2013
    Postari in forum
    10
    Citat Postat de cryssa Vezi mesajul
    Amalia,ma intristeaza cand citesc asa ceva..ce nu intelegi este cat de puternica esti!Ai dat dovada de mult curaj cand ai intentat divortul,pasul acesta este destul de greu de facut de multe femeidin pacate insa tu ai avut puterea sa renunti si din acest pdv te felicit! Copilul din burtica ta,este darul lui Dzeu pt tine ,premiul tau ca ai suportat cu stoicism ceea ce ti se intampla,iar acest minunat dar in viitor te va face atat de fericita incat vei uita de toate neajunsurile,parerea mea este sa incerci sa te linistesti,sa ti faci ordine in ganduri si apoi sa actionezi in beneficiul bebelului care nu are nici o vina dimpotriva el te considera deja mamica lui si este fff atasat de tine,sper sa ne scri peste 8-9 luni si sa ne spui ce minunatie ti in brate,sa ne spui cum a fost prima imbratisare,primul zambet abea astept..sa ai multa putere incontinuare si Dzeu sa te vegheze!
    Multumesc Cryssa. Incerc sa ma adun si sa ma clarific. Deja am inceput sa ma interesez de analizele necesare ( extrem de scumpe :( ) sper sa nu trebuiasca sa le platesc pe toate daca o sa am bilet de trimitere de la medicul de familie.Sincer,cred ca o sa scriu mai des,imi face bine sa impartasesc cu voi evolutia sarcinii.

load
Sunt de acord

Acest site foloseste cookies, pentru a-ti oferi o experienta cat mai placuta pe site. Daca ai nevoie de multe detalii despre cum functioneaza acestea, citeste Politicii de Cookie | Setari