Ultimele discutii din forum
  1. #23
    Floricica Nou Venita Lore_11's Avatar
    Membru inregistrat la
    28.01.2012
    Postari in forum
    2
    Dragele mele nu prea pot sa exprim bine in cuvinte ceea ce simt acum.Va multumesc din suflet pentru interesul vostru, pentru toate cuvintele frumoase si gandurile bune.Prin ceea ce ati scris mi-ati insuflat curaj, poate chiar si o doza mica de entuziasm, dat fiind faptul ca mi-ar fi aproape imposibil sa-l pastrez daca nu m-ar sprijini, deocamdata, parintii, iar raspunsul si atitudinea lor fata de aceasta situatie, deocamdata nu le stiu.

    E foarte probabil sa nu stiu ce inseamna sa cresti un copil, realizez ca implica multa responsabilitate, ca iti schimba modul de a gandi, sau mai mult, chiar si cursul vietii.Nu privesc toate astea ca fiind ceva rau, sunt doar speriata posibil fiindca pana in urma cu vreo cateva saptamani eu aveam oarecum rolul acesta de copil, eu ma pregateam sa ma pun pe picioare si eventual visam ca intr-un viitor mai mult sau mai putin apropiat sa imi fac o familie...Saptamana viitoare am programare pentru un nou control cand sufletelul mic si scump va avea aproximativ 6 saptamani.

    M-a zguduit sufleteste vestea ca as putea fi mama mai repede decat as fi crezut vreodata, dar nu pot sa nu iubesc minunea asta mica si ma gandesc ca voi fi cea mai fericita daca ii voi auzi inimioara batand si daca voi sti ca e bine.Trebuie sa fac acest control saptamana viitoare si pentru a afla cum se dezvolta sarcina(am uneori dureri de spate si de burta destul de puternice, care dureaza vreo cateva minute dar dispar dupa ce ma asez in pat...sper sa nu fie nimic grav, poate e doar stresul si numeroasele ore in care am plans) dar si pentru a putea sa le spun parintilor pana in cele mai mici detalii cum sta situatia, avand in vedere ca va trebui sa plec acasa peste 2 saptamani, la terminarea sesiunii...

    Va multumesc inca o data tuturor si va asigur ca datorita raspunsurilor voastre am inceput sa vad situatia si dintr-un alt punct de vedere, sa incerc sa fiu mai puternica si pregatita sa lupt pentru ceea ce e pana la urma o parte din mine.Nu as fi crezut ca sunt atatea persoane care m-ar incuraja sa il pastrez.Sper doar sa mi se dea sansa si de catre parinti sa explic ceea ce simt, sa aiba rabdarea sa ma asculte si puterea de a ma intelege.Cat despre tatal copilului, daca ma va ajuta Dumnezeu si va fi bine, voi avea grija sa nu puna niciun deget pe copil, pana cand acesta nu va intreba de el si va vrea eventual, sa il cunoasca...

  2. #24
    Moderator Floricica Debutanta snowdance22's Avatar
    Membru inregistrat la
    23.08.2010
    Localitate
    Alicante
    Postari in forum
    1.161
    dupa felul in care scrii si dupa cum iti ordonezi ideile imi pari o fata inteligenta si cu capul pe umeri, puternica si hotarata, chiar daca acum treci prin momente dificile si esti vulnerabila. Eu sper din tot sufletul ca decizia in ceea ce priveste copilul iti va apartine, ca nu te vei lasa influentata negativ si ca viata ta isi va urma cursul fara incidente majore. Asa cum am spus mai jos, un copil e cea mai puternica motivatie pe care un om responsabil si intreg la minte si la suflet o poate avea.
    Cunosc n cazuri de mame singure, dar o sa-ti dau un exemplu care mi-e foarte apropiat. Am o colega care are 22 de ani si o fetita de 6. A nascut copilul la 16 ani, insa inainte de aceasta cazuse in patima drogurilor, consuma zilnic alcool, dormea in strada etc. Cand a aflat ca este insarcinata a fost ingrozita de teama ca nu cumva copilul sa se nasca cu probleme din cauza vietii ei de dinainte. Ar fi facut avort, insa nu avea bani si nu aveau nici parintii ei. Asa ca a decis sa il tina si in urmatoarele luni a stat numai in casa, s-a lasat de droguri si de alcool, a rupt relatia cu tatal copilului care era in mare parte responsabil de ceea ce ea ajunsese... Fetita s-a nascut sanatoasa si imi povestea ca o iubea inca de cand incepuse sa miste si astepta cu nerabdare sa se nasca. Astazi e o mama fericita, are un loc de munca bun, si-a terminat studiile, are un sot care le iubeste pe amandoua... Si in fiecare zi ne spune ca ea ii datoreaza viata copilului ei si nu invers, pentru ca - spune ea - daca fetita nu ar fi venit in acel moment, cu siguranta ea era demult moarta de o supradoza sau in coma alcoolica...
    Sper din suflet ca parintii tai sa aiba rabdare si intelegere...

  3. #25
    Floricica Novice laura_adi's Avatar
    Membru inregistrat la
    10.12.2011
    Postari in forum
    341
    si apoi .................dragostea intre copil si parinte e UNICA dragoste neconditonata!sarcina usoara si tare ai cea mai minunata motivatie!

  4. #26
    Floricica Avansata monicor12384's Avatar
    Membru inregistrat la
    11.11.2010
    Postari in forum
    1.296
    buna dimineata....Lore sunt convinsa ca daca ai tai te vor vedea un om cu capul pe umeri, care lupta din tot sufletul pentru puiutul ei se vor inmuia si te vor intelege si ajuta....totul e sa le explici clar....cat despre prietenul tau......la mine exista un tata in certificat pentru ca am facut prostia sa ma casatoresc cu el (toti facem alegeri gresite macar o data in viata...eu am dat rateu si pe partea asta importanta a vietii)...dar mai bine puneam liniuta si imi vedeam de viata mea...asa sunt obligata sa tin cont de el pentru orice...nu ca l-ar si interesa.....

  5. #27
    Floricica Cu Vechime flavia69's Avatar
    Membru inregistrat la
    12.08.2008
    Postari in forum
    6.193
    Lore, iti doresc sa iei cea mai buna decizie; eu am o bebelusha de 2 saptamani si 2 zile, este o frumoasa, cuminte si papacioasa, a fost o surpriza si pentru mine - am 42 de ani, iar sotul meu 48, mai avem fiecare cate o fata din casatoriile anterioare (13 si 16 ani), suntem casatoriti de 11 ani si anul trecut in aprilie au iesit 2 liniute, pe neasteptate... am ezitat mult, nu stiam ce sa fac, dar am ales sa pastrez sarcina, iar pe 16 ian am nascut o fetita frumoasa si sanatoasa de 2800 gr... acum simt ca am facut alegerea potrivita, ne-a revigorat relatia si simtim ca avem inca o motivatie de a merge mai departe, pe langa celelalte 2 fiice mai mari... trebuie sa adaug ca atat parintii mei, cat si fetele noastre au fost impotriva, dar nu am putut face avort; nu am nici unul pana la varsta asta si nici nu as putea sa fac vreunul, urmeaza sa aleg cea mai buna metoda contraceptiva pt ca pana acum aveam diagnosticul "infertilitate secundara", care s-a dovedit gresit :)

  6. #28
    Floricica Senior corynutzza's Avatar
    Membru inregistrat la
    06.04.2011
    Postari in forum
    3.347
    Citat Postat de Lore_11 Vezi mesajul
    Dragele mele nu prea pot sa exprim bine in cuvinte ceea ce simt acum.Va multumesc din suflet pentru interesul vostru, pentru toate cuvintele frumoase si gandurile bune.Prin ceea ce ati scris mi-ati insuflat curaj, poate chiar si o doza mica de entuziasm, dat fiind faptul ca mi-ar fi aproape imposibil sa-l pastrez daca nu m-ar sprijini, deocamdata, parintii, iar raspunsul si atitudinea lor fata de aceasta situatie, deocamdata nu le stiu.

    E foarte probabil sa nu stiu ce inseamna sa cresti un copil, realizez ca implica multa responsabilitate, ca iti schimba modul de a gandi, sau mai mult, chiar si cursul vietii.Nu privesc toate astea ca fiind ceva rau, sunt doar speriata posibil fiindca pana in urma cu vreo cateva saptamani eu aveam oarecum rolul acesta de copil, eu ma pregateam sa ma pun pe picioare si eventual visam ca intr-un viitor mai mult sau mai putin apropiat sa imi fac o familie...Saptamana viitoare am programare pentru un nou control cand sufletelul mic si scump va avea aproximativ 6 saptamani.

    M-a zguduit sufleteste vestea ca as putea fi mama mai repede decat as fi crezut vreodata, dar nu pot sa nu iubesc minunea asta mica si ma gandesc ca voi fi cea mai fericita daca ii voi auzi inimioara batand si daca voi sti ca e bine.Trebuie sa fac acest control saptamana viitoare si pentru a afla cum se dezvolta sarcina(am uneori dureri de spate si de burta destul de puternice, care dureaza vreo cateva minute dar dispar dupa ce ma asez in pat...sper sa nu fie nimic grav, poate e doar stresul si numeroasele ore in care am plans) dar si pentru a putea sa le spun parintilor pana in cele mai mici detalii cum sta situatia, avand in vedere ca va trebui sa plec acasa peste 2 saptamani, la terminarea sesiunii...

    Va multumesc inca o data tuturor si va asigur ca datorita raspunsurilor voastre am inceput sa vad situatia si dintr-un alt punct de vedere, sa incerc sa fiu mai puternica si pregatita sa lupt pentru ceea ce e pana la urma o parte din mine.Nu as fi crezut ca sunt atatea persoane care m-ar incuraja sa il pastrez.Sper doar sa mi se dea sansa si de catre parinti sa explic ceea ce simt, sa aiba rabdarea sa ma asculte si puterea de a ma intelege.Cat despre tatal copilului, daca ma va ajuta Dumnezeu si va fi bine, voi avea grija sa nu puna niciun deget pe copil, pana cand acesta nu va intreba de el si va vrea eventual, sa il cunoasca...
    Mai da-ne si noua vesti,cum au reactionat parintii?Ce hotarare ai luat?

  7. #29
    Floricica Nou Venita loredana222's Avatar
    Membru inregistrat la
    20.08.2011
    Postari in forum
    54
    salut ,Lore,te mai asteptam cu vesti,mai spune-ne despre tine si puiul tau mic !!!!

load
Sunt de acord

Acest site foloseste cookies, pentru a-ti oferi o experienta cat mai placuta pe site. Daca ai nevoie de multe detalii despre cum functioneaza acestea, citeste Politicii de Cookie | Setari