Ultimele discutii din forum
  1. #12
    Moderator Floricica Cu Vechime anna_creteanu's Avatar
    Membru inregistrat la
    30.10.2007
    Localitate
    Athens
    Postari in forum
    9.052
    Lore, felicitari! Sa ai o sarcina usoara, pana la termen, si sa aduci pe lume un bebelus sanatos si mancacios!
    Iti inteleg nelinistea dar sunt sigura ca in final vei lua cea mai buna decizie pentru bebelusul tau, respectiv il vei naste si ii vei arata toata dragostea de care este capabila o mama.

    Gandeste-te ca daca ii vei lua viata, intr-o buna zi, peste multi ani, va veti intalni undeva Sus si va trebui sa il privesti in ochi si sa ii explici de ce nu l-ai dorit, de ce nu l-ai iubit, de ce l-ai trimis mult prea devreme la Dumnezeu...

    Sper din tot sufletul sa mai intri pe aici si sa ne povestesti despre cat de frumos iti creste burtica si sa ne povestesti despre visele si sperantele pe care le ai pentru copilul care creste in tine.

  2. #13
    Floricica Senior corynutzza's Avatar
    Membru inregistrat la
    06.04.2011
    Postari in forum
    3.347
    Iti zic mai mult ca sigur ca dupa ce o sa vada acel sufletel ,incet incet o sa il indrageasca si o sa il iubeasca.
    Vorbeste cu parinti tai si o sa se obisnuiasca cu idea,chiar daca la inceput poate nu o sa fie de acord
    Orice parinte vrea binele copilului si nepotului lor.
    Te asteptam aici cu vesti bune ,curaj.pupici

  3. #14
    Moderator Floricica Cu Vechime anna_creteanu's Avatar
    Membru inregistrat la
    30.10.2007
    Localitate
    Athens
    Postari in forum
    9.052
    Lore, am omis sa iti spun ceva destul de important: eu sunt un copil ca cel pe care il porti tu acum in pantecele tale.
    Mama a ramas insarcinata cu mine intr-o perioada ciudata din viata ei, cand incepuse sa o bantuie ideea divortului de tatal meu. Cadn era insarcinata cu mine, in luna a 6-a, tatal meu a bruscat-o pe mama, a impins-o si ea a cazut in baie, iar el nici macar nu s-a uitat sa vada daca a patit ceva. Atunci a fost momentul in care mama a decis ca ma va creste singura. Bunicii mei, din cauza ca nu il agreeau pe tata si din cauza ca stiau ca relatia parintilor mei nu va dura, nici macar nu vroiau sa auda de o sarcina... de un bebelus (mama mai avea un copil de 10 ani, dintr-o casatorie anterioara - fratele meu pe care il iubesc enorm de mult).
    In ciuda acestor circumstante, mama mea draga nu s-a gandit nici macar o secunda sa renunte la mine...

    M-a nascut, m-a crescut, m-a iubit si a fost si este fericita si impacata cu ea insasi pentru alegerile pe care le-a facut.

    A, si inca ceva... cand aveam 4 luni, mama m-a dus la bunici pentru a o ajuta la cresterea mea (mama trebuia sa inceapa serviciul). La inceput, bunicii au fost foarte reticenti... in cateva zile insa s-au obisnuit cu ideea... iar apoi... iar apoi am devenit motivul lor de a trai. M-au iubit ca pe propriul lor copil (uneori poate chiar mai mult), iar eu i-am iubit la fel ca pe mama...

  4. #15
    Floricica Nou Venita loredana222's Avatar
    Membru inregistrat la
    20.08.2011
    Postari in forum
    54
    buna lore ,si eu tot loredana ma numesc si tot 23 de ani am .eu mi=am dorit aceasta sarcina intr-un fel ,desi nici la ora actuala nu sunt casatorita ,ci doar logodita ,desi am o facultate de urmat inca ,sunt in anul 2 ,chiar de nu am casa mea ,chiar de toate persoanele ,cand au aflat ca sunt insarcinata ,m-au infulentat negativ inafara de tatic ,adica logodnicul meu .au fost zile in care credema ca ma gandeam sa nu ii dau viata acelui copil ,cand ma gandeam ca nu o sa am sprijin de la parintii mei ,nici de la cei dragi mie in afara de iubitul meu ,dar chiar de o perioada lunga de timp m-au framantat aceste ganduri ,totul mi=-a trecut atunci cand mi-am vazut puiul pe cale sa se formeze ,cand i-am ascultat inimioara mica ce batea atat de frumos .primul ecograf a fost cel in care mi s-a confirmat sarcina ,atunci bb era un punctulet mic ,atunci a fost emotionant dar nu ca la al doilea ,ma framantau ganduri si temeri ,aveam mii de idei ,imi era frica si nu stiam ce sa fac ...logdnicul meu nici nu voia sa auda la ce ma gandesc ,adica avort ,ba chiar mi-a zis ca daca fac aceasta greseala relatia noastra se termina .el a fost cel care m-a sustinut .si iata acum ...chiar de am fost judecata aspru ,chiar de mi s-a zis de n ori ca acest copil imi da viata peste cap ,azi schimb prefixul si nu peste mult timp o sa mi vad mititelul .sunt niste clipe de neuitat ,incepand de la concperea unei noi vieti ,continuand cu primele ecografii ,cu auzirea unei inimioare ,apoi cu bebe care este format ,apoi cu primele miscari ce sunt finute ,ca nsite fluturasi ,apoi dupa ce iti spune ce are bebe intre picioruse ..si tot asa. ..ecografii ,controale, uneori griji ,fel de fel de stari ,emotii ,critici din partea unor oameni si iata ma acum ...asteptandu mi baietelul ,Mihail Sebastian ,mandrindu ma de burtik mea mare ,fericita la fiecare miscare a mititelului ,zambind in orice clipa si fiind optimista ca voi da nastere unei minuni ...asa ca lore ,iubita ,asa zisului tatic sa ii fie ruuussssineeeeeeeeeeeeeee ,iar tu ,gandeste te bn si ea deciziacea mai buna !!!eu iti garantez ca daca vei pastra copilul ,nu vei regreta .in schimb ,daca il vei avorta ,poate vei avea multe de tras ,multe lacrimi de varsat ...te pup dulce ,sarcina usoara !!!

  5. #16
    Floricica Senior julay's Avatar
    Membru inregistrat la
    17.11.2009
    Postari in forum
    3.590
    Offff, Loredana....Ai ales sa iti postezi povestea pe un forum unde sunt numai mamici iubitoare si femei care se lupta, unele dintre ele, de ani buni sa faca un bebe! Probabil ca voi parea putin dura si probabil ca imi voi lua cateva "bobarnace" insa eu tot iti voi spune ceea ce am de zis! NU te judec...insa asa mult mi-as dori sa nu mai vad niciodata fete puse in situatia ta...Ma gandesc, daca avortul ar fi imposibil de facut, daca nu ar exista aceasta varianta, ce ati face, fete dragi???
    Ca multe alte femei de aici am luptat cativa ani sa am un copil si atunci cand am ramas pentru prima data insarcinata eram in culmea fericirii...Am pierdut acea sarcina, au trecut 2 ani de atunci dar eu inca imi mai visez copilul nenascut, inca mai tanjesc sa-i simt atingerea, sa il pot vedea , sa-i pot spune ca de mult il iubesc....Am acum o minune de copil care imi lumineaza viata, traiesc momente magice cum nu mi-am imaginat vreodata ca voi trai, am sentimente in inima pentru care nu exista cuvinte sa le poata descrie...
    Spui ca ti-l doresti, dar un copil inseamna multe! O sa-l iubesti? O sa-i dai toata atentia ta? O sa poti sa lupti pentru el indiferent daca nu iti va fi nimeni alaturi? Gandeste-te bine, numai tu poti sa iei decizia corecta pentru ca tu te cunosti cel mai bine! Daca parintii tai te iubesc si sunt oameni minunati asa cum spui, du-te si vorbeste cu ei deschis si luati impreuna o decizie! Un copil inseamna responsabilitati mari pentru toata viata, un copil merita tot ceea ce ai tu mai bun!!! Gandeste-te la EL, fa ceea ce e mai bine pentru el! Iti doresc numai bine, sanatate si putere sa poti accepta orice decizie vei lua si sa poti merge mai departe cu certitudinea ca ai ales corect!

  6. #17
    Floricica Avansata monicor12384's Avatar
    Membru inregistrat la
    11.11.2010
    Postari in forum
    1.296
    Lore...nu renunta...lupta pentru tine si pentru EL.....iti spune o femeie care a asteptat ani intregi un semn...semn care a venit la 40 de ani....nici eu n-am casa...dar spre deosebire de tine nu mai am nici pe nimeni in afara de puiul meu.....chiar daca vor parea reticenti la inceput (deh,gura lumii...) ai tai vor fi un sprijin de nadejde.....fii sincera cu ei asa cum ai fost cu noi si totul va fi bine

  7. #18
    Floricica Senior claudia_claudia's Avatar
    Membru inregistrat la
    18.09.2011
    Postari in forum
    3.178
    In primul rand vreau sa iti zic ca imi pare foarte rau ca prietenul tau nu accepta bebelusul,si poate sa zica niste cuvinte atat de dure pentru tine.Totusi gandeste te ca tot raul e spre bine.Nu cred ca ti-ai dori langa tine un asemnea barbat.Cu siguranta tu sti ce e mai bine pentru tine sa faci.Asa ca nu mai are rost sa iti spun si ce ti au spus si celelalte fete..sa nu faci avort...Gandeste te bine ce vrei sa faci.sSunt sigura ca o sa gasesti o cale sa rezolvi problema ta.Vorbeste cu parintii tai,spune i mamei tale care este femeie si te va intelege cel mai bine.
    Tu ai 23 de ani..eu inca nu am implinit 22 si tot voi avea un bebe.Poate o sa zici ca e altceva,ca eu sunt casatorita.Da sunt casatorita dar chear daca nu as fi nu s ar schimba situatia.Daca Dumnezeu mi a pus in pantec un copilas sunt cea mai fericita si o sa ii ofer tot ceea ce pot eu.
    Gandeste te ca multe mamici raman insarcinate fara sa fie pregatite si gasesc o cale de scapare...
    Iti doresc tot binele din lume si sa iei decizia cea mai buna pentru tine si pentru fiinta care incepe sa creasca in burtica ta.

  8. #19
    Floricica Avansata andragrig's Avatar
    Membru inregistrat la
    03.11.2011
    Postari in forum
    1.597
    Sa sti ca si eu ma regasesc un pic in povestea bebelusului tau...mama mea s-a casatorit din obligatie cu un barbat care n-a iubit-o, o insela, lua toti banii din casa si pleca cu sapt si din casnicia asat a rezultat un copil...mama ma vroia mult insa el nici sa n-a auda si au bagat divort cand eu eram in burtica...dupa ce m-am nascut tatal meu, daca pot sa-i zic asa, nici nu a vrut sa ma recunoasca,dar i-a sarit lumea in cap si pana la urma m-a recunoscut apoi a fugit in afara tarii....mama s-a luptat ca macar o amarata de pensie alimentara sa-mi dea si nu a vrut...nu m-a sunat, nu m-a cautat, eu am fost cea care l-a cautat si dupa 14 ani ne-am intalnit si am incercat sa avem o relatie tata-fiica care n-a existat niciodata...nu s-a putut si ultima oara cand l-am vazut a fost cand aveam 17 ani,acum am 21 de ani si nu mai stiu nimic de el...
    Daca m-ar fi intrebat cineva cand m-am nascut daca as fi vrut sa am un tata trecut in certificat as fi preferat o liniuta decat pe el...Si sunt multe alte cazuri mai rele...

    Eu spre deosebire de mama am avut norocul si am intalnit un barbat exceptional, care mi-a fost alaturi si la bine si la greu, care m-a sustinut in tot si intotdeauna ne-am respectat...si noi am avut momente grele in relatie si nu am lasat asta sa ne desparta...acum asteptam un bebe si trec prin momente destul de grele pt ca am o sarcina cu risc ft mare, dar stiu ca Dumnezeu mi-e alaturi si ma ajuta sa aduc pe lume un copil sanatos si frumos...

    Sfatul meu: oricat de greu ti-ar fi spune-le parintilor tai, daca te iubesc vor fi alaturi de tine indiferent ce vei alege...cat despre iubit incearca sa pui in balanta vb grele care ti le-a spus si ia o hotarare cu privire la relatia voastra, dar sa sti daca el nu-si doreste acest copil mai bine nu-l obliga pt ca nu sti daca bebele tau isi doreste un astfel de tatic

    Tu esti singura care poate lua o decizie!

  9. #20
    Floricica Nou Venita MamaNedelcu's Avatar
    Membru inregistrat la
    14.10.2011
    Postari in forum
    172
    nu inteleg de ce,daca nu va doreati nici unu din voi un bebe,nu ai luat anticonceptionale......asta te ar fi scutit de toata suferinta si umilinta asa zisului tau prieten,dar asta iti arata langa cine ai stat atata timp...pana la urma fiecare face ce si cum considera ca este mai bine,dar cred ca acest bebe a venit cu scop asa ca ar trebui sa te gandesti ca este un suflet nevinovat,chiar daca nu ai servici poti beneficia de indemnizatie pentru cresterea copilului daca esti in ultimul an de studiu,si sa te gandesti ca nu esti singura in situatia asta,probabil ca tine mai sunt multe mamici,iti urez sarcina usoara si un bebelus sanatos

  10. #21
    Moderator Floricica Debutanta snowdance22's Avatar
    Membru inregistrat la
    23.08.2010
    Localitate
    Alicante
    Postari in forum
    1.161
    Draga Lore, sper sa te mai vad pe aici dupa toate raspunsurile astea... :) Si sa te vad cu vesti bune si cu zambetul in cuvinte, sa simtim ca esti fericita si ca puiul tau s-a nascut sanatos. Daca relatia ta cu parintii e una buna, atunci chiar nu ai de ce sa iti faci probleme, iti vor fi alaturi, chiar daca asta se va intampla dupa oarece morala... :) Nu esti nici prima, nici ultima care e studenta si asteapta un copil, din contra, am vazut aici si eleve de liceu care s-au descurcat, au terminat si studiile si sunt mamici implinite. Un copil nu e o piedica, e o motivatie - poate cea mai puternica - de a-ti construi o viata buna. Iar despre cel care l-a conceput... Chiar il vrei ca tata pentru copilul tau? Conteaza chiar atat de mult sa fie completat locul acela din certificatul de nastere al bebelusului cu numele lui? Crezi ca merita? Dupa tot ce ai spus, eu nici macar nu as mai vrea sa am de a face cu el in viata... Tu faci cum crezi ca e mai bine, noi nu putem decide pentru tine, dar am siguranta ca toate mamele care ti-au raspuns au facut-o sincer si din tot sufletul!Curaj mult!

  11. #22
    Floricica Novice Maria's Avatar
    Membru inregistrat la
    14.04.2011
    Postari in forum
    414
    Imi mai adusai aminte de o poveste...am avut o colega care dupa ce s a casatorit statea cu socrii si a ramas gravida.Ea nu avea serv,era la facultate si socrii cand au auzit ca e gravida s au opus,ca nu e timpul,ca nu au casa lor,ca nu au bani,etc.Seara discuta cu sotul si era de acord cu sarcina,dimineata mama lui il convingea contrariul si pana la urma a avortat.Acum au trecut vreo 15-16ani de atunci,ea are 35 aproape 36ani si nici pana acum nu are un copil si nici nu cred ca va mai face vreodata.Imi pov ca are un vecin exact de varsta pe care ar fi trebuit sa o aiba copilul ei si ca mereu se gandeste cum ar fi sa traiasca si al ei.La noi la serv am fost 4gravide in acelasi timp,2in birou cu tipa asta(eu si inca o fata) si cred ca i a fost ft greu.Ea zice ca va ramane si ea gravida,ca va face un copil dar eu cred ca s a obisnuit asa,dar o sa vada ea mai tarziu,la batranete.

load
Sunt de acord

Acest site foloseste cookies, pentru a-ti oferi o experienta cat mai placuta pe site. Daca ai nevoie de multe detalii despre cum functioneaza acestea, citeste Politicii de Cookie | Setari