Ultimele discutii din forum
  1. #1
    Floricica Novice laura_adi's Avatar
    Membru inregistrat la
    09.12.2011
    Postari in forum
    341

    Oboseala cronica

    buna dragi mamici,cred ca ati vz din alte topicuri ca bb meu are 9 luni.din pacate(din pacate pt bb meu-ca nu are si dragostea altor rude, bunicilor) il crestem singuri-eu si sotu. bunici nu are deloc(din pacate morti),asa ca ne ocupam noi,24 din 24 ore.NICI O PAUZA_nici cand doarme ziua,bineinteles tatal avand si munca(cu multa responsabilitate),de la 7 luni am inceput cu dintisori de jos apoi nu a mai papat,acum dintisori de sus ne ies si nu mai dormim delc noaptea,ziua e marait.
    problema e ca eu am inceput sa ma simt ffff rau din cauza oboselii,si am inceput sa intru in mare panica ca daca nu pot fc fata-si ma pun pe plans,asta pana vine sotul la ora 6 seara.parca nui mai dau atentie atat de multa lu bb meu,parca se uita la mine ciudat,incerc sai zambesc,dar destul de superficial ca simt ca nu am forta ,parca nu mai pot fc lucrurile prin casa cum le fc cand bb era mai mic,deci ma simt vlaguita.
    cum ati trecut prin perioadele astea sau daca le-ati avut?
    am inceput sa iau vitamine.am momente cand pur si simplu mie frica sa nu pic si eu sunt singura cu bebe in casa.ma rog mereu sa ma tina tare d_zeu,dar parca nu-mi mai revin .
    sotul imi zice sa luam pe cineva sa ne ajute dar cum sa fc sa stiu ca e persoana potrivita-mai ales cand e vb de pui nostru.
    daca ati trecut prin asta va rog sa mi spuneti cum ca eu nu stiu ce sa mai fc !
    ceea ce-mi e ffffff greu atunci cand imi vad ca puiu meu se uita la mine parca ar vrea sa-mi zica ceva ,e mirat,dar eu nu am forta decat de un zambet si acela ffff trist

  2. #2
    Floricica Novice simonacio's Avatar
    Membru inregistrat la
    05.08.2011
    Postari in forum
    564
    Laura, sa stii ca toate mamicile am trecut prin asa ceva sau majoritatea, am izbucnit in plans cu bebele in brate pentru ca simteam ca nu mai putem, ne venea cateodata sa-l aruncam cat colo pentru ca plangea si nu stiam motivul, nu manca cu toate ca alta data i-am facut aceeasi mancare si o manca cu placere. lucrurile astea sunt inevitabile atunci cand ai un copil. nu e deloc usor sa cresti un copil dar te si rasplateste!
    daca va permiteti, angajeaza pe cineva care sa te ajute macar 4 ore mai ales ca vezi si tu cum se comporta ca esti acasa. eu sunt in situatia in care trebuie sa-mi gasesc o bona in scurt timp si apelez la o agentie, chiar nu ai de unde sa stii daca e persoana potrivita care sa aiba grija de puiul tau.
    ia vitamine, dupa ce vine sotzul tau iesi singura la plimbare macar o jumate de ora pe zi, citeste pe forumuri cate probleme au fetele cu copii lor si o sa vezi ca tu ar trebui sa te consideri norocoasa!!!! multa rabdare!

  3. #3
    Floricica Nou Venita biancasibiu's Avatar
    Membru inregistrat la
    26.11.2009
    Postari in forum
    235
    Draga Laura, eu una iti propun asa: daca mai ai o camera in casa (deci nu aveti garsoniera) sa amenajezi un pat acolo si sa stati cu bebelusul pe rand; o noapte tu si o noapte sotul. Noi asa facem, avem un bebelus de 6 saptamani destul de activ noaptea, dar facand asa cu schimbul...e mai bine. Fii sigura ca Dumnezeu ne da putere deoarece trebuie sa ii ingrijim ingerasii, deci nu vei claca. Copiii au 2 ingeri pazitori: Dumnezeu (care ne da putere) si mamele care ii ingrijesc si iubesc. Deci, fii putetrnica si incearca si metoda noastra.
    Te pup

  4. #4
    Moderator Floricica Veterana dami28elena11's Avatar
    Membru inregistrat la
    18.07.2006
    Postari in forum
    24.097
    Cred ca toate mamicile am trecut prin asa ceva.Trebuie sa ai grije si de tine si de sanatatea ta.
    Incearca sa te odihnesti cand doarme puiul, iar treburile lasa-le usor..ca nu se intampla nimic.Important ca tu si bebe sa fiti bine.Multumeste domnului ca este sanatos ! cred ca asta este cel mai important!!!!
    te pup si iti doresc multa putere!
    Ca sa te 'consolez' si eu sunt singura cu ambii copii toata ziua..sotul pleaca dimineata si vine seara dupa ora 21..Nu am nici un ajutor, mama e la 400 de km..iar soacra la 180..dar nu are treaba...oricum inca lucreaza dar nici incredere nu as avea sa las copii cu ea..

  5. #5
    Floricica Avansata madasabi's Avatar
    Membru inregistrat la
    05.01.2011
    Postari in forum
    1.266
    sa stii ca si eu faceam cum zic fetele.cand venea sotul de la munka ma duceam in alta camera si dormeam vreo 2 ore,iar seara stateam in cada plina cu spumant vreo ora si ma relaxam,apoi de cate ori dormea bb imi faceam unghiile,imi faceam parul,ma machiam,lucruri pt mine care ma faceau sa ma simt bine si sa am moralul ridicat.si eu faceam toate treburile dar gaseam timp si pt mine,si am trecut cu bine avand grija si de mine,si de familia mea.

  6. #6
    Floricica Cu Vechime avvva's Avatar
    Membru inregistrat la
    01.12.2009
    Postari in forum
    7.768
    si noi suntem in aceeasi situatie, nu avem pe nimeni care sa ne ajute. desi copilasul este inca mic, doar 4 luni si nu ne-am confruntat cu dintisori si altele, in schimb, are si el perioadele lui. eu iti sugerez sa iei pe cineva in casa care sa te ajute la curatenie, gatesti intr-o zi 2-3 feluri sa-ti ajunga pt cateva zile si cand doarme copilul- probabil ca mai doarme cate putin si el, dormi si tu. eu de multe ori, cand alaptez, adorm langa el si el e mult mai linistit daca stau langa el. nu te stresa, fa doar atat cat simti ca poti si-ti permite starea si incearca sa te bucuri de perioada asta frumoasa din viata copilului. eu merg o data pe saptamana la masaj- e f relaxant, sotul iese si el cu baietii cam tot o data pe saptamana... incercati sa mai faceti si altceva, pe rand desigur, chiar si pt o ora sau doua. nu stiu daca alaptezi si poti folosi magne B6, sunt f bune. o sa fie bine, vei vedea:) nu ai voie sa cedezi!:)
    aa, eu imi mai pun sotul sa plimbe copilul cand are timp si asa, ma relaxez si eu cat ei se plimba:))

  7. #7
    Floricica Novice laura_adi's Avatar
    Membru inregistrat la
    09.12.2011
    Postari in forum
    341
    va multumes din suflet.oboseala asta imi da o stare de singuratate crunta,si parca nu vad cale de iesire,e f rau. intr-adevar e cea mai frumoasa peroada din viata mea,dar nu vreau sa mio inegresc cu oboseala mea........am asteptat puiu nostru 7 ani de zile,si acum parca nu ii dam toata atentia noastra din cauza oboselii sau poate doar mi se pare. nu stuu...atunci cand era in burtica ne informam prin carti,net,pediatrii despre etapele cresterii bebelusului......atunci erau doar vb.............acum vad cu adevarart cum e ! si de la fapte la vb-e cale lunga! va admir f mult voi mamici de 2-3 puiuti chiar si mai multi!
    in acesti 7 ani de tratamente si asteptari cred ca neam epuizat fff mult.......dar cu sajutorul D_zeu o sa trecem si peste asta.
    vitamine iau din complexul B-urilor.
    aaaa si puiu meu sta numai in brate sau pe jos cand merge(ca fc pasii-5-6) .
    aici 9 din 10 mamici in perioada asta merg la psiholog ceea ce mia recomandat si dr mea.
    eu nu vad o solutie asta.mai bine gasesc un ajutor in casa-aveti grija ce bagati l puiutii vostrii ca sunt o gramada de cazuri de babys-groaznice!
    MULTUMESC MULT SI DIN TOT SUFLETUL
    SARBATORI FERICITE!

  8. #8
    Floricica Novice georgiana20's Avatar
    Membru inregistrat la
    22.03.2010
    Postari in forum
    567
    Laura la fel ca si tine am si eu anumite momente in care simt "ca numai pot"..., ca am obosit,ca m am plictisit. intradevar cand te gandesti cum va fii sa ai un bebe, nu iti poti imagina cat este de greu si cata responsabilitate implica,mai ales daca nu ai cine sa te ajute. eu cred cand te simti depasita si sotul vine de la munca sa luati bebele in masina si sa mergeti la o plimbare,mai ales acum de craciun,luminitze , multa lume si mergeti la o plimbare , eu asa fac si sotul acum stie cand ma vede ca sunt cu nervii la pamant sau obosita , ne duce la plimbare.ne cinsteste cate o clatita(ciocolata) sau restaurant... chiar daca ai bebe asta nu inseamna ca stai numai in casa sau mie si fetitei ne face bine mersul la cumparaturi,mergem la super market si cumparam ce avem nevoie si ne plimbam printre rafturi ne uitam ... shopping therapy :d sau ma duc si imi cumpar ceva o bluzita, un colant , ceva care sa ma bucure ,sa ma simt frumoasa , ca inainte si sunt "ca noua" si fetita la fel ca o i au cu mine,mai ales acum la tine Laura ca micutul nu cere pe jos si nu te inebuneste ar trebui sa iesiti in orash.la mine e mai greu acum ca se duce peste tot ,doar in super market o pun in carutz si ne plimbam si cumparam.ai ncercat vre-o metoda sa te relaxezi?acum ti se pare greu , dar mai tarziu va fii si mai greu , cand deja merge si incepe sa spuna cateva cuvintzele,cand are propria parere.aia nu vrea sa manance ca nu ii place, nu vrea sa stea la baie sau sa ii skimbi pampersul... ,cu dintisorii cand plangea o plimbam cu masina si numai zicea nimic (zici ca atunci cand o plimbam cu masina nu o mai durea nimic) :) ai incercat vre-o metoda de genul asta ca sa iesi din zona "depresiei", k mie imi pare ca ai o stare melancolica spre despresie si deaia te simti obosita si nu ai chef de nimic, mai toate mamiciile trec prin asta sau au trecut,dar putine dintre ele vor recunoaste lucrul asta.pupicii.

  9. #9
    Moderator Floricica Cu Vechime anna_creteanu's Avatar
    Membru inregistrat la
    30.10.2007
    Localitate
    Athens
    Postari in forum
    9.052
    Laura, sa stii ca majoritatea mamicilor au trecut prin ceea ce treci tu.
    Imi aduc aminte ca atunci cand Irini avea vreo 9 luni a inceput cea mai grea perioada din cresterea ei. Atunci a inceput sa mearga de-a busilea si nu lasa niciun colitisor neexplorat. Trebuia sa ma tin mereu dupa ea, sau sa o tin in brate, asa ca iti imaginezi cum reuseam sa imi fac treburile. Toata perioada asta a tinut cam pana cand Irini a implinit 18 luni.
    Nici eu n-am primit niciun ajutor, de nicaieri. Sotul meu lucreaza foarte mult, 10 nopti pe luna lipseste de acasa, face garzi de cate 16-24-32 de ore... asa ca... a fost greu.
    Si eu am ajuns in pragul depresiei (cel putin asa imi place mie sa cochetez cu ideea). Culmea e ca de fiecare data cand aveam noroc de o noapte odihnitoare, a doua zi uitam de depresie. Deci ai grija de odihna ta, in special de somn.
    E o perioada mai dificila acum, dar va trece.
    Eu cateodata, cand trebuie efectiv sa alerg dupa Irini prin supermarket sau cand, ca sa stea linistita, tre sa o iau in brate (si are aproape 16 kile... brrrr) crede-ma ca mi se face dor de vremea cand era bebe mic si miorlait :)))))
    Astazi am fost la biserica si a durat destul de mult slujba. Dupa vreo juma de ora de cumintenie, pe Irini a apucat-o cheful de palavragit, si nu poti sa iti dai seama ce perle scotea (la un moment dat a inceput si parintele sa rada, chiar daca era deranjat de "interventiile" Irinei). Asa ca am fost nevoita sa o iau pe sus si sa ies cu ea din biserica. Afara era frig, asa ca mandra mea tipa ca e frig si ca vrea in biserica. Intoarse iar, o apuca din nou cheful de stat la discutie cu icoanele si sfintii... Si uite asa am facut, pe rand, eu si Stefanos, vreo 10 ture "in biserica/afara din biserica"
    Ti-am dat exemplul asta ca sa iti faci o idee despre ceea ce va urma cand va mai creste bebelusul tau.
    Important este sa fii optimista si sa iti gasesti resurse interioare pentru ca iti creste copilul. NU ai de ce sa ii zambesti trist copilului. Daca sunteti sanatosi, puteti trece peste orice.

    Sa iti mai spun ceva: cand Irini avea 10 luni si eram singura cu ea acasa (Stefanos era de garda, si lucra la 30 km distanta de casa) s-a imbolnavit si a facut febra 40'C!!! Si, la fel ca si tine, la vremea aceea nu aveam absolut niciun ajutor! Si totusi, am trecut si peste astfel de incercari fara sa patim nimic.
    Daca te consoleaza cu ceva, iti mai spun inca o data: majoritatea mamicilor trec prin ceea ce treci tu acum. E o perioada mai dificila, dar va terce mult mai repede decat iti imaginezi!

    Te pup cu drag si zambeste, pentru ca ai de ce!!!

  10. #10
    Moderator Floricica Senior ankag's Avatar
    Membru inregistrat la
    25.01.2010
    Postari in forum
    2.561
    Cred ca fiecare mamica se simte din cand in cand depasita de situatie... si cu o oboseala care pare cumva contra naturii... parca organismul nu e facut sa functioneze in conditii de genul asta, dar totusi avem puterea sa trecem peste.
    La mine cu oboseala a fost cel mai greu in primele saptamani, plus ca am avut o internare la spital care m-a dat peste cap psihic foarte rau. Iar apoi cand a mai trecut ceva timp mai mari probleme am avut cu plictiseala, singuratatea, sentimentul ala de izolare plus sentimentul ala ca tot timpul esti de garda, tot timpul copilul depinde de tine si parca nu poti face nimic.
    O sa incerc sa iti dau cateva sfaturi care cred ca te-ar putea ajuta... mie mi-a luat mult timp sa imi dau seama de ele, dar cand le-am pus in aplicare a fost mult mai bine:
    - incearca sa iesi in fiecare zi cel putin o data din casa, aerul proaspat si miscarea va vor face bine amandurora
    - incearca sa gasesti alte mamici cu copii de varsta copilului tau si sa te intalnesti cu ele, sa povestesti cu alte persoane in parc
    - incearca sa gasesti grupuri din acestea mama si copilul unde ai posibilitatea sa socializezi mai mult cu persoane aflate exact in situatia ta
    - pune pret pe somnul tau, incearca sa dormi cu copilul, incearca sa dormi cand e si sotul tau acasa, noaptea mai faceti si cu randul, ca si 3-4 ore daca dormi legate si merge sotul o sa le simti la odihna
    - cand vine sotul acasa impartiti-va cumva timpul sa aveti fiecare timp pentru el, sa faceti ceva ca va place, ce va face sa va simtiti ca atunci cand nu erati parinti
    - cel mai bine cred ca e ca sotul sa scoata copilul la plimbare, ca daca esti in casa si auzi in continuare ce se intampla e mai greu sa te deconectezi, sau incearca sa iesi si tu (de multe ori chiar si o ora poate face o mare diferenta, mai ales cand sa zic asa "programare", adica sa zicem in fiecare miercuri o ora te duci si faci ceva numai pt tine)
    - in perioada asta cand nu doarme asa de bine copilul poti incerca sa mai renunti la treburile din casa, sau sa faci cand e si sotul. Eu reuseam sa fac mai multe cand o puneam intr-un mijloc din asta de purtare, am avut un mei tai. O legam de mine si aspiram, spalam, strangeam prin casa, gateam.
    - mai multa organizare poate face treaba mai usoara: sa gatesti de 2 ori pe saptamana si sa faci mai mult, sa faci cumparaturi tot asa 1-2 ori pe saptamana si in rest sa nu mai iei nimic (cu produsele din ziua de azi ... nu se strica asa repede).
    - iar eu zic ca daca ai posibilitatea sa mergi la un psiholog, sa te duci. Te poate ajuta mult, iar daca nu ai de fapt nevoie, nu te poate incurca... depresia postpartum este o chestie reala si destule femei trec prin ea, mai mult sau mai putin si eu zic ca nu tot timpul ne dam seama, sau vrem sa recunoastem (mai ales fata de propria persoana). Eu una n-am vrut sa recunosc si m-am adancit tot mai mult in depresie... si greu am iesit din ea... asa ca sfatuiesc pe oricine poate sa apeleze la ajutor cat mai repede, pana nu devine o problema grava... paza buna trece primejdia rea... mai bine sa mergi degeaba...
    Si in final, nu uita ca asta este o perioada trecatoare, mai solicitanta fizic mai ales, dar trece repede (cand te gandesti ca traiesti macar vreo 70 de ani si copilul mic e mic vreo 3 ani sa zici... ca apoi oricum merge la gradi...), si curand puiul ala mic de om se schimba si e greu si cand cresc si nu mai vor atat in brate, sau chiar deloc, devin tot mai independenti ... si eu una cel putin simt ca mai raman uneori asa mai pe langa situatie...

    Si ca o "consolare" cum au zis si fetele... eu am o fetita de aproape 21 de luni si sunt gravida deja in ultimul trimestru, ne-am mutat intr-o tara straina, la mii de km de toata familia si prietenii... nici limba de aici nu o prea stim... sotul lucreaza in fiecare zi pana pe la 5, dar ne descurcam si suntem fericiti, chiar daca in unele zile e mai greu... in alte e mai usor, iar zambetul ala de copil oricum ne lumineaza zilele.

  11. #11
    Floricica Novice laura_adi's Avatar
    Membru inregistrat la
    09.12.2011
    Postari in forum
    341
    va multumesc din suflet,perioada asta e cea mai frumoasa din viata mea,am scris si mai sus,l-am asteptat 7 ani pe puiu nostru. problema mea e o oboseala pe care nu am simtito niciodata si asta ma inspaimanta fff tare.sunt asa "aiurita"nu mi sa intamplat niciodata,si poate de asta mie asa teama de ceea ce se intampla acum cu mine. o sa va povestesc poate cand o sa am timp cum am parcurs noi acesti 7 ani de asteptari,tratamente,pana a vn minunea noastra,si vam zis pe timpul sarcinii eram tot timpul dupa informatii,cum va fii..........dar numai cand iti tii minunea in brate atunci intelegi. de asta oboseala noastra -pe care eu nu prea inteleg ce se intampla cu mine-nu vreau sa umbreasca minunea care in sfarsit a venit.
    de asta ma necajesc atat de tare si cred ca asa ma panichez singura,si am acel sentiment de singuratate crunta si de vinovatie ca de ce ar trebui sa fiu obosita cand trre sa fiu vioaie pt puiu meu?
    de asta vam scris,sa inteleg cum ati trecut prin depresia post-partum,oboseli,etc.-si daca e normala ca sa fii mai abatuta atunci cand esti obosita si cum fc sa nui aratati bebelui?eu simt asa ca ma topesc..........uneori.
    va pup si va multumesc-SARBATORI FERICITE

load
Sunt de acord

Acest site foloseste cookies, pentru a-ti oferi o experienta cat mai placuta pe site. Daca ai nevoie de multe detalii despre cum functioneaza acestea, citeste Politicii de Cookie | Setari