Ultimele discutii din forum
  1. #1
    Floricica Senior raluca28's Avatar
    Membru inregistrat la
    12.11.2009
    Postari in forum
    2.806

    Tranzitia de la 1 la 2/3 copii

    Subiectul care ma preocupa cel mai mult acum, avand in vedere ca ni se va mari foarte curand familia- - este cum v-a afectat pe voi (ca dinamica a familiei), trecerea de la un singur copil la 2 sau de la 2 la 3. Vi s-a parut greu? Este adevarat ca volumul de lucru se dubleaza? Aveti vreun sfat/ truc pentru cineva care trece acum prin asta? Stiu ca despre adaptarea fratiorului mai mare a mai fost un subiect, insa si aici as aprecia niste sfaturi.

  2. #2
    Floricica Veterana ursulet's Avatar
    Membru inregistrat la
    19.01.2009
    Localitate
    Giurgiu
    Postari in forum
    16.542
    Tranzitia incepe din momentul in care apar primele semne ale nasterii si trebuie sa te duci la spital.
    Nu-mi lasasem niciodata copilasul cu altcineva si a trebuit sa plec 5 zile!! NIci nu ma gandeam la nastere, cat ma gandeam ca mami nu va fi langa el acasa.
    LA noi, diferenta de varsta e mai maricica: 3 ani si jumatate.
    Danut, cel mare, stia ca mami va veni cu un bebe acasa, dar sigur nu realiza ce inseamna asta cu adevarat, pana cand s-a trezit cu el in camera plangand des zi si noapte, stand in brate la mami mai tot timpul...
    LA inceput, in primele zile mi-a spus sa-l ducem putin si pe la ceilalti verisori, ca el a obosit.
    Cand a vazut ca gluma se ingroasa si bebe nu pleaca nicaieri, mi-a propus sa-l ducem inapoi la spital.
    In alta dimineata, cum cel mic il tot trezea cu tipetele lui , a spus:'offf, mami, as vrea sa dispara!..nu pot sa dorm"

    Eu am aratat un pic partea mai "neagra" a situatiei, dar dupa vreo 4-5 luni(la noi asa a fost), situatia s-a schimbat.
    Danut a invatat sa vorbeasca numai in soapta cand doarme cel mic, chiar ne atrage si noua atentia cand vorbim mai tare.
    Imi tot spune ca trebuie sa-l iubim pe Alex pentru ca e mic si are nevoie de protectie.
    Daca cineva il intreaba :"mi-l dai mie pe fratiorul tau?", sare ca ars: "Este al meeuu!!"
    Deci, treptat a invatat sa-l iubeasca si sa-l accepte.
    Despre cel mic nu mai spun: acum are 10 luni si e topit dupa Danut...daca il vede ca se joaca, tremura sa-l duc la el.
    Modificata de ursulet; 21.04.2011 la 07:07:40.

  3. #3
    Floricica Veterana ursulet's Avatar
    Membru inregistrat la
    19.01.2009
    Localitate
    Giurgiu
    Postari in forum
    16.542
    Despre mine....
    Mie mi-a fost greu doar pentru ca nu i-am mai putut acorda aceeasi atentie celui mare.
    El avea deja timpul lui, programul lui de joaca, masa, plimbare....am incercat pe cat posibil sa ramana la fel, dar a fost mai greu. Daca nu era soacra mea sa ne mai ajute, situatia ar fi fost si mai dificila in primele luni.
    Am incercat ca atunci cand unul se ocupa de bebe (de obicei eu, pt ca il alaptam si vroia mai tot timpul la mine), celalat(tati ) sa se ocupa de Danut. II spunea:"hai noi mergem ca barbatii in oras...bebeii raman acasa"...hai sa ne jucam ca barbatii...si cel mare, era tare mandru.
    Pe cat posibil, l-am implicat pe Danut in ingrijirea bebelusului, la noi chiar "a prins" asta: la baie, el il spala pe burtica si pe picioruse, imi aduce scutecele, aduce hainutele.
    Pentru ca stam intr-o camera, ca sa pastram linistea cand doarme cel mic, il culc pe picioare(chair daca am spus ca nu voi face asta) si il iau pe Danut langa mine sa ne jucam: iau din timp,carti, jocuri, jucarii...si mai petrecem timp impreuna.

    Alteori ne asezam pe covor, toti 3 sau toti 4 (cand vine tati de la serviciu) si ne jucam impreuna....cel mic mai darma el cate ceva spre supararea celui mare, dar mami si tati sunt acolo sa gestioneze situatia

    De obicei, cand doarme cel mic dimineata, vine soacra mea sa stea cu el, si eu il scot pe Danut la plimbare-alt timp petrecut impreuna.
    Modificata de ursulet; 21.04.2011 la 07:00:42.

  4. #4
    Floricica Veterana ursulet's Avatar
    Membru inregistrat la
    19.01.2009
    Localitate
    Giurgiu
    Postari in forum
    16.542
    Si iar fff important e,d ar cred ca stiti si voi cadoul cu care vine bebe acasa de la maternitate pt fratiorul sau surioara lui.
    Eu i l-am pus chiar in cutia aceea ce se da de la maternitate la nasterea lui bebe. Danut a fost mai mult decat incantat.

    Si dupa cum spunea Irina Petre in cartea sa "Si tu poti fi supernanny" : cand veniti acasa sa aveti bratele goale(i-l dati pe bebe lui tati ), deschise sa-l imbratiseze cu dragoste pe copilasul cel mare ce v-a asteptat cu atata grija, dor si temeri acasa.

  5. #5
    Floricica Nou Venita raluccutza's Avatar
    Membru inregistrat la
    20.04.2011
    Postari in forum
    78
    este foarte frumos sa ai fratiori sau surioare.....eu am fost cea mai mica in familie deci nu prea stiu cum este sa apara un nou membru......
    insa ne gandim pe viitor sa ii facem un frate sau o sora Marei.....

  6. #6
    Floricica Debutanta ana2003maria's Avatar
    Membru inregistrat la
    30.03.2011
    Localitate
    Lund, Suedia
    Postari in forum
    609
    Bebele meu va deveni fratiorul cel mare in septembrie:). Va avea 1 an si 4 luni atunci :). Sa vedem cum va reactiona. Sper sa il obisnuiesc sa doarma singurel pana atunci ca sa nu il trzeasca bebe mic. :)

  7. #7
    Floricica Senior nicoleta15's Avatar
    Membru inregistrat la
    28.07.2008
    Localitate
    Giurgiu
    Postari in forum
    4.085
    F bun topicul asta. Si pe mine ma intereseaza f tare subiectul, avand in vedere ca bb2 este pe drum. Sper ca ne impartaseasca mai multe mamici din experientele lor

  8. #8
    lorito
    Guest
    Depinde foarte mult de copil/copii. Da, si de noi, parintii, dar si de ei. Copiii mei mi-au copiat exact, exact starile din timpul sarcinii: cel mare agitat, nervos, irascibil:)), exact cum eram in timpul serviciului( hai ca are si momente de calm ,love etc.), cea mica e painea lui Dumnezeu: linistita, calma, toate adjectivele pozitive:)
    Am nascut cand baiatul avea 2, 1 ani( pana atunci ii mai trecusera nazurile) si pot spune cu mana pe inima ca mi-a fost muuult mai usor sa cresc 2 copii decat unul singur. Pentru ca si cel mare avea de acum un partener de joaca( chiar daca la inceput nu facea decat sa doarma, dar avea si el o grija, un scop in viata:): aducea scutecele, hainute, facea liniste, vorbea cu ea, ii canta, ii aducea jucarii) . Acum au 3, respectiv 1 an si sunt 2 fratiori fericiti, se iubesc grozav de mult si sunt foarte dependenti unul de altul, manca-ia-r mama pe ei de bobocei.
    Raluca, acomodare placuta, sarcina usoara in continuare, nastere usoara si muuulta sanatate si rabdare!

  9. #9
    Floricica Debutanta miriam82's Avatar
    Membru inregistrat la
    22.03.2011
    Postari in forum
    780
    Orice s-ar spune, nu e chiar usoara perioada de tranzitie. Apare un bebe mic, cu nevoile lui, care necesita atentie si ingrijire mai mult decat un copil mai mare. Noi am avut in permanenta ajutor din partea parintilor, socrilor, cumnatilor. Pentru ca locuim aproape unii de altii, erau zilnic la noi asa ca puteam sa ma bazez pe oricare din ei sa ma ajute cu piata, sau sa ii supravegheze pe cei mai mari. In privinta asta a fost usor, ce nu a fost usor pentru mine au fost colicii si plansul aferent, trezitul noaptea, dupa ce abia scapasem de asta cu Catinca, si apoi cu Horia. Dar ma consolam cu ideea ca toate astea trec, si ca e un mic sacrificiu pe care il fac o perioada de timp, si apoi voi avea satisfactia enorma de a-i vedea ca se joaca impreuna, asa reuseam eu sa ma imbarbatez si sa rezist. Sincera sa fiu, volumul de munca nu am simtit ca s-ar fi dublat, dar cum am spus, eu am avut si inca am ajutor din toate partile, 4 bunici, 2 perechi de cumnati si de la fratele si sora mea. Toti avem copii cam de aceleasi varste si nu m-am simtit nici o clipa singura in asta.
    Iar acum ca am trecut de toate partile neplacute de cand erau ei mici si daca vom mai avea un bebe, ma simt pregatita si voi aplica aceiasi strategie de auto-imbarbatare. Si am capatat si experienta. :D

  10. #10
    Floricica Debutanta miriam82's Avatar
    Membru inregistrat la
    22.03.2011
    Postari in forum
    780
    Cat despre reactia copiilor la venirea celui mai mic, a trecut de la timiditate si nesiguranta la exuberanta, la nerabdare sa se joace cu el. La inceput le era frica sa il tina in brate pe Rares, ma tot intrebau daca il tin bine, daca nu au facut ei ceva cand incepea sa planga, iar acum deja se joaca cot la cot. Nu am simtit gelozie nici la Cati, nici la Horia poate si din cauza ca fiind in permanenta inconjurati de multa lume nu au avut cand sa aiba nevoie de mine si eu sa nu pot sa le acord atentie din cauza celui mic.
    Modificata de miriam82; 21.04.2011 la 15:41:54.

  11. #11
    Floricica Senior raluca28's Avatar
    Membru inregistrat la
    12.11.2009
    Postari in forum
    2.806
    VA multumesc tuturor pt raspunsuri (e f interesant sa citesc cum a fost la voi)- noi suntem mai degraba in situatia lui Ursulet- Silviu nu a stat fara noi mai mult de cateva ore, si nici prea mare ajutor din afara nu avem. De aceea e incurajator sa stiu cum v-ati descurcat voi, si ca totul a fost ok pana la urma!

load
Sunt de acord

Acest site foloseste cookies, pentru a-ti oferi o experienta cat mai placuta pe site. Daca ai nevoie de multe detalii despre cum functioneaza acestea, citeste Politicii de Cookie | Setari