Ultimele discutii din forum
  1. #1
    Floricica Nou Venita johnnyprod's Avatar
    Membru inregistrat la
    23.03.2012
    Postari in forum
    6

    Ingrijirea parintilor

    Suntem in situatia in care avem trei parinti bolnavi.Unul dintre ei s-a impacat cu ideea ca nu mai poate fi ca in tinerete si se descurca singura desi are atat probleme de oase cat si cu tinitusul.
    Din pacate ceilalti doi, sot si sotie -parintii mei-nu se gandesc decat la moarte.Au 78 si respectiv 85 de ani.
    Mama care a suferit un accident cerebral dupa care si-a revenit , are probleme reumatice,osteoporoza si mai nou pietre la rinichi,tata dupa o interventie la cap de indepartare a unui hematom ,acuza in permanenta zgomote in cap si urechi si mai nou a capatat un tbc-dumnezeu stie cum -fiind catre sfarsitul tratamentului.

    Mentionez ca am fost la aproape toate spitalele din Bucuresti cu amandoi,le-au fost facute seturi intregi de analiaze,au fost internati si la ANA ASLAN ,la centul de recuperare si fizioterapie,am adus medici acasa,i-am avut langa noi doua ierni la rand,sora mea sta in permanenta cu ei,

    Sincer aproape nu e saptamana in care sa nu mergem la spital sau la diversi medici privati/stat, sau sa chemam salvarea.

    Se fac aproape trei ani de cand suntem in situatia asta si sincer am inceput sa nu mai fac fata psihic.

    Am inceput sa trec de la faza de mila fata de ei la faza cand ma apuca tremuratul cand ma chema din nou ca le e rau,
    Am consultat un medic psihiatru pentru un tratament usor ca sa pot face situatiei.

    Nu tin cont de nici-o ora din zi, de faptul ca ai responsabilitati de faptul ca de tine depind mai multi oameni.
    Sunt in permanenta nemultumiti,ne terorizeaza cu telefoane de genul veniti sa va mai vedem o data,sigur pe noi nu ne credeti ca ne este rau etc..
    Le-au fost preluate aproape toate activitatile care ii obosesc-pregatitul mancarii,spalatul,calcatul,etc
    Tatalui ii sunt pregatite zilnic medicamentele pe care altfel de multe ori uita sa le ia.

  2. #2
    mada_lyna
    Guest
    nasoala situatie. cred ca pe toti ne asteapta asta ,exceptie facand doar cei ai caror parinti mor subit.
    bunica mea,mama maica-mii, era cam asa cum sunt ai tai. zilnic plingea ca moare, ca nu mai poate,ca sigur o sa moara fara luminare. mama ne avea si pe noi(2 copii ,frate-miu caruia nu i-a prea placut cartea si mama statea pe capul lui, si pe mine, o terorista invidioasa pe ceilalti ca imi luau atentia mamei), pe tata (cu care nu se intelegea deloc si care facea si scandal -ba din cauza copiilor,ba din cauza bunicii,ba ca mai bea un pahar in plus). maica-mea ii facea tot menajul, mergea din medic in medic (caci altfel ii reporsa ca n-o duce,ca vrea sa moara k ssa scape). pina la urma, a murit singura si fara luminare.insa ce pot sa iti spun a fost ca la acel moment, cred ca a rasuflat si mama usurata k a scapat de o grija, o persoana, insa apoi am vzut ca a cuprins-o remuscarea pt ca a gandit asa, iar acum si-ar dori sa o mai aiba. mereu spune ca e singura pe lume, caci nu mai are parinti,ambii fiind decedati de muuulti ani. a, si am uitat. mama saraca s-a chinuit si cu tatal ei,care era bolnav de cancer la plamini(fuma) si numai ea mergea cu el prin spitale, cu haine ,mancare si spagi la dr,caci bunica-mea nu se descurca. asta era prin '85-'86 ,cand eu aveam 5 ani si frate-miu vreo 8.
    sigur i=a fost greu si din cauza ca nu avea sprijinul nimanui. ba chiar unii ii puneau si bete in roate. insa ,a facut totul caci stia ca n-are incotro si ca stia ca avea o obligatie morala fata de ei.
    acum ar da timpul inapoi numai sa-i mai vada o data,cel putin pe bunicul de care era f atasata. astfel sa gandesti si tu, ca dupa ce n=or mai fi, vei vrea sa ii mai ai,desi acum te chinuiesti putin.

    noroc mult!

  3. #3
    Moderator Floricica Debutanta snowdance22's Avatar
    Membru inregistrat la
    23.08.2010
    Localitate
    Alicante
    Postari in forum
    1.161
    uffff... pe mine ma ingrozeste gandul... vad atatea in jurul meu... aici, nu stiu din ce cauza, majoritatea oamenilor se imbolnavesc dupa 60-65 de ani de oase si ajung in scaun cu rotile sau la pat. si mai traiesc inca 20-25 de ani asa... dar deja nimeni nu mai face caz de asta si nu cer copiilor sa vina sa ii ingrijeasca. cei care ajung amandoi in astfel de situatii sunt internati in clinici de geriartrie (azil, dar nimanui nu-i trece prin cap, ca la noi, ca ar fi ceva rusinos sau nedrept, acolo au ingrijire de specialitate, curatenie, activitati pe puterile lor, ateliere ocupationale, mancare buna etc. si cel mai important: nu sunt niciodata singuri). o alta varianta este voluntariatul sau chiar asistenti sociali/ asistenti de geriartrie platiti de primarie pentru a merge cateva ore pe zi la persoane de acest gen. si in cele din urma, femei angajate ca interne pentru a ingriji persoanele bolnave si a le face menajul. acum, imi cer iertare pentru ce voi spune, dar mi se pare ca la noi in tara e un pic exagerat totul si ca sunt unii parinti care efectiv acapareaza cu totul copiii, fara sa mai tina seama ca acestia, la randul lor, au un serviciu si propria familie de intretinut. e o dovada de egoism si de cele mai multe ori nu e voluntara, cred ca se naste mai degraba din teama si neputinta...
    situatia prin care treci e foarte dificila pentru ca e vorba de implicare afectiva foarte mare si de raspundere... asa cum zice si mada_lyna, poate nici nu ne dam seama ce vom pierde decat atunci cand nu-i vom mai avea.... e tare dureros sa ajungi sa vezi in situatia asta oamenii pe care ii stiai plini de viata, care te-au crescut si ajutat sa fii ceea ce esti...

  4. #4
    Floricica Senior julay's Avatar
    Membru inregistrat la
    17.11.2009
    Postari in forum
    3.590
    Buna! Imi dau seama cat de stresanta este situatia asta pentru tine...insa sunt parintii tai! Rau cu rau...dar mai rau e fara rau! Sunt convinsa ca ai auzit de aceasta vorba romaneasca! Cand iti este foarte greu, gandeste-te la amintirile frumoase pe care le aveti impreuna....Gandeste-te ca poate nici lor nu le este usor sa depinda de cineva asa cum au ajuns sa o faca! Probabil ca sunt speriati si coplesiti de aceasta etapa a vietii, de aceea reactioneaza asa! Fii puternica, zambeste-le mult, vorbeste-le frumos si calm... Un proverb japonez spune "Omul este dispus sa fie recunoscator parintilor , cand acestia nu mai sunt"...
    Modificata de julay; 27.01.2013 la 17:44:26.

  5. #5
    Floricica Avansata cryssa's Avatar
    Membru inregistrat la
    26.10.2006
    Postari in forum
    1.860
    Sincer,eu desii voi fi judecata dar totusi imi spun parerea,eu i-as interna intr-un azil particular,acolo ar avea asistenta medicala permanenta,un mediu cu oameni de varsta lor,ar primii atentie etc.Insa i-as vizita de cel putin 1 data pe sapt sa ma asigur ca le merge bine.Totusi si ei s-au chinuit cu noi si merita aceasi atentie,insa uneori ajungi sa o iei tu razna din cauza oboselii fizice si psihice provocate de ei..si nu este corect fata de familia ta !Eu consider ca parintii mei merita sa aiba o batranete de poveste,ma rog la D-zeu sa le lase mintea limpede,altfel v-am spus ce as face si nu din rautate dar nu as putea sa-mi ignor familia care are la fel de multa nevoie de mine calma si vesela...

load
Sunt de acord

Acest site foloseste cookies, pentru a-ti oferi o experienta cat mai placuta pe site. Daca ai nevoie de multe detalii despre cum functioneaza acestea, citeste Politicii de Cookie | Setari