Bună mămici! Scriu aici, pentru că sunt într-o situație pe care nu o mai suport. Eu îmi doresc copil, iar logodnicul meu nu. El a mai fost căsătorit și are un copil, ceea ce eu bănuiesc că este un motiv principal pentru care nu își mai dorește un copil. Îmi ceruse mâna cu mult timp în urmă și ne-am înțeles că o să ne căsătorim în această lună, însă el a amânat căsătoria. Într-una din zile am deschis subiectul din nou, pentru că m-am gândit așa: dacă a făcut o promisiune că ne căsătorim atunci ar cam trebui să îmi spună de ce a renunțat și să alegem o nouă dată pentru cununie. Aflasem că mama lui i-a spus că “ne grăbim” și că asta l-a făcut să mai aștepte. Credeți-mă că mă doare sufletul să știu că noi ne-am înțeles în ceva și acum când discut cu el să aflu că el nici măcar în anul ce urmează nu se gândește la căsătorie. Mă adresez și femeilor care sunt căsătorote cu un bărbat cu copil: nu v-ați simții nedreptățite dacă cu fosta a fost căsătorit și au și un copil, iar pe voi doar v-ar amăgii cu căsătoria pe care oricum nu vedeți pe el că vrea să o facă și se mai ceartă cu voi de fiecare dată când îi spuneți că vreți să aveți un copil cu el? Eu cel puțin simt că mi-a luat toate drepturile, mi-a luat dreptul de a fi mamă, dreptul de a fi căsătorită. Ce îmi sugerați să fac? Ne-am înțeles ieri, după multe plânsete ale mele că vom face cununia peste 2 luni, dar îmi e frică ca nu cumva să mă ducă doar cu vorba. Eu astăzi deja vorbisem cu mama, i-am spus ce avem de gând, mâine o să vorbesc și la starea civilă, o să-i spun să o sunăm și pe mama lui ca să îi spunem. M-am hotărât să le zicem cât mai repede tuturor ca să văd dacă chiar are intenția de a se căsători sau doar mă duce cu vorba.