Ultimele discutii din forum
  1. #1
    Floricica Senior paulici's Avatar
    Membru inregistrat la
    08.09.2009
    Postari in forum
    3.046

    Nelamurit Cu rau e ... rau ... dar mai rau e fara rau ...

    Niste vorbe care le-am tot auzit de la batrani ... cred ca aceste vorbe au determinat multe femei sa ramana alaturi de un barbat nepotrivit decat sa ramana singure cu un copil sau mai multi.

    Cand se face acel pas al casniciei nu sti ce te asteapa ... zici ca cu rele cu bune mergi mai departe ... impreuna ... insa cred ca toate au o limita ... dar vorbele lumiii le determina pe multe femei sa renunte inca si inca o data la ideea de divort ... si continua, intr-o relatie care le creaza mai multe neplaceri decat placeri, intr-o relatie in care devin sclave si victime ... intr-o relatie in care certurile nu se mai termina ... si ce faci ... mergi mai departe pe acelasi drum sau schimbi directia ... usor de zis greu de facut ... cand lumea iti spune "femeia trebuie sa fie supusa barbatului" "copilul trebuie sa creasca cu amandoi parintii" " ce va spune lume" sunt doar cateva din vorbele lumii intr-o astfel de situatie ... si uneori mamam merge mai departe vorba vine ... pentru copil ... de cele mai multe ori complet gresit ... de cele mai multe ori pentru copil e mai bine fiecare sa isi vada de drumul lui si copilul sa creasca cu unul din parinti ...

    As vrea sa discutam in special de "amprenta" care si-o pune o astfel de situatie pe sufletul unui copil.
    Auzeam in urma cu 5 zile un barbat de 50 de ani care zicea ca parintii lui s-a despratit cand el avea 10 ani si asta si-a pus amprenta pe el, pe sufletul lui ... asa e ... nici acea situatie nu e de dorit ... de fapt ideal este totul sa fie bine si frumos pana la adanci batraneti, insa eu privesc din perspectiva unui copil care a trait alaturi de amandoi parintii in certuri si scandaluri ... in incercarea mea de a fi tare pt mama si sora mea ... am uitat de mine si m-am maturizat cand inca trebuia sa fiu un copil ... am ajuns sa imi doresc cu disperare sa fiu mamica si tot ce sa conteze in viata mea sa fie copilul ... si asta ma face sa sufar inzecit acum ... pentru mine copilul era totul fara copil sunt ... nimic ... acea perioada a copilariei mele m-a marcat pe veci ... si in relatia mea de familie, cand in permanenta imi doresc sa fiu mangaiata, alintata de sot si in cea sociala pentru ca sunt o persoana cu foarte putin incredere in propria persoana.

    Cum credeti ca e mai bine?
    Credeti ca se poate face ceva pentru a salva o casnicie?

    Haideti sa dezbatem un subiect de mare actualitate in prezent, cand rata divorturilor e in continua crestere.

  2. #2
    Floricica Debutanta adrianarenata's Avatar
    Membru inregistrat la
    02.09.2008
    Postari in forum
    999
    ce e rau in orice trebuie tratat, indepartat si nu poate fi mai rau fara acel ceva decat pe perioada covalescentei.de neacceptat pt mine intr-o relatie sunt violenta de orice fel si inselatul....eu peste aceste doua fapte nu as putea trece chiar daca as simti ca il mai iubesc,dar cred ca atunci cand o relatie ajunge in impas dar cei doi simt ca mai au ce imparti si isi doresc sa mearga mai departe se merita sa lupte .
    cunosc cuplu care a putut trece peste infidelitatea sotului si le este bine acum...cand am intrebato cum a avut puterea mi-a zis ca a pus in balanta o greseala cu tot ce aveau ei impreuna(copil,sentimente casa etc)si au realizat ca se merita sa ierte si sa mearga mai departe.

  3. #3
    Floricica Nou Venita ines34's Avatar
    Membru inregistrat la
    01.01.1970
    Postari in forum
    6
    Buna in primul rand eu nu cred ca e rau fara rau ia ganditi sa ai un sot care vine in fiecare zi in stare de ebrietate si face scandaluri? Ce copilarie au copii cand vede numai scandaluri si injuri eu cred ca mai bine pui punct la asa casnicie.Parerea mea.

  4. #4
    Floricica Cu Vechime lolita si kevin's Avatar
    Membru inregistrat la
    06.01.2010
    Postari in forum
    5.492
    interesant subiect.
    eu intotdeauna aa zis ca decat sa ma cert toat ziua cu barbatu mai bine ma despart, copilul nu are de ce sa sufere pe langa noi.
    oricum in amandoua cazurile copilul sufera, nu pot vorbi din propria experienta deoarece parintii mei s-au iuibit foarte mult sau cel putin asta au vrut ca noi sa intelegem. :))
    cel mai bine ar fi sa incercam sa ne rezolvam problemele intr-o relatie fara stirea copilului dar sa incercam, nu sa bagam imeidiat divortul.
    observ ca exista foarte multe divorturi si toti parca avem mai putina rabdare pt a rezolva o problema. si asa alegem calea cea mai rapida dar nu si cea mai simpla sau cea mai buna.
    acum mi-am dat seama ca intr-o casnicie trebuie sa fii mai tolerant , acum cu venirea pe lume a unui nou membru noi femeile nu mai acordam atata atentie brbatului (cel putin de asta am fost acuzata.:)) )si asta nu este bine, deoarece in relatie intervine monotonia, si el daca nu stie sa "vorbeasca" relatia se poate raci fara ca nimeni sa-si dea seama, si cand realizam poate fi prea traziu .
    am zis asta deoarece am auzit multe cupluri in prag de despartire ca vor sa fca un copil, cu dorinta de a inderpta lucrurile, dar nu-si dau seama ca atunci cand un copil este la mijloc relatia se raceste si mai rau.
    majoritaea divortatilor au un copil de 2-3 ani. de ce oare??? (raspunsul este mai sus).
    eu zic ca nu exista o "reteta" secreta a unei casnicii fericite ci doar iubire, toleranta si incredere.

  5. #5
    Floricica Cu Vechime lianadani's Avatar
    Membru inregistrat la
    09.08.2010
    Postari in forum
    5.264
    compromisul foarte bine zis paulic, eu intotdeauna cand povesteam cu fetele de barbati despre ce as suporta si ce nu eu le ziceam ca am intotdeauna in fata o balanta si pun pe ea binele si raul si daca la bine e mai mare greutatea fac compromis. De multe ori cadem din lac in put, lasam un barbat pentru ceva mai rau.

    in ziua de astazi se divorteaza foarte repede si usor mai ales din cauza orgoliilor, si se merge asa de departe incat nu te mai poti intoarce, nu mai stim sa zicem un simplu "iarta-ma", ne batem cine e mai presus cand ar trebui sa fim egali.

    dar sunt cazuri in care divortul e calea cea mai buna, cand copilul isi pune mainile la urechi sa nu mai auda strigatele, cand incepe sa planga doar la o vorba mai ridicata, cand se retrage in singuratate si il auzi spunand lucruri de adult doar la 3 ani.......sa stai casatorit doar ptr copii e cel mai gresit, ii distrugi si pe ei si, si pe tine, copilul creste se duce la casa lui si tu ramai cu cine, singura, mai bine iti refaci viata cat esti tanara si ii oferi si liniste copilului

  6. #6
    Floricica Senior sierra's Avatar
    Membru inregistrat la
    02.12.2008
    Localitate
    radna
    Postari in forum
    4.204
    stiu cum e sa traiesti intr-o familie unde parintii se cearta sau chair mai rau si eu as fi preferat sa se desparta parintii mei decat sa se mai chinuie reciproc dar nu au facut-o asa ca a trebuit sa asistam la certuri sau alte lucruri neputand face nimic.norocul nostru a fost ca am avut un psihic tare asa ca nu suntem afectate ,din punctul asta de vedere.cel putin nu mult.dar si acum ii mai reprosam mamei ca nu ne-a luat si sa plece.
    sunt de parere ca mai bine termini o relatie care nu merge ,decat sa mutilezi psihic un copil,sa il obligi sa asiste la certuri sau altceva.chiar daca te ascunzi,copiii simt cand ceva nu e in regula.uneori parintii devin mai buni prieteni,mai buni parinti daca se despart si se pot ocupa mai bine de copil daca nu mai au si stresul unei casnicii ce nu merge ,apasandu-le pe umeri

  7. #7
    Floricica Novice davidica's Avatar
    Membru inregistrat la
    04.07.2010
    Postari in forum
    210
    f interesant subiect.
    si eu sint de parere ca intr-o casnicie nu merita sa stai numai de dragul copiilor daca ceva nu merge.
    mai, mult, este clar dovedit ca un copil nu unese neaparat un cuplu, poate de cele mai multe ori il destrama.
    nu din cauza copilului, doamne fereste, ci din cauza problemelor care apar de pe urma lui, stress si multe altele pste care parintii nu pot trce si dau vina pe copii.
    cu atit mai mult daca intervine si infideliatatea....
    eu una recunosc, nu as putea sa trec peste infidelitatea sotului meu... orice mi-ar spune.....nu cred ca as considera ca doar o greseala.... de la una ...apare alta si tot asa
    asta nu se corecteaza....
    nu mi-as expune copilul la certuri doar de dragul de a avea o familie ... de forma..... in timp o sa-si dea seama...
    asat e doar o parere personala....

  8. #8
    Floricica Cu Vechime lianadani's Avatar
    Membru inregistrat la
    09.08.2010
    Postari in forum
    5.264
    sau de ce se renunta asa usor la o relatie?

  9. #9
    Floricica Novice yonaindra's Avatar
    Membru inregistrat la
    02.07.2009
    Postari in forum
    354
    Vin dintr-o familie dezbinata datorita unei mari incompatibilitati intre parintii mei. A fost multa vreme cand m-am intrebat de ce oare au facut 3 copii si au stat 20 de ani impreuna, ani plini de batai crunte, violenta fizica si verbala la discretie, scandaluri ...Si asta fara dependenta de alcool sau infidelitate. DIn pacate tatal sufera de o boala psihica nediacnosticata ( asta pentru ca nu doreste sa mearga la medic) . Pot spune ca mama mea e eroina ca a suportat atat, a fost chiar si reanimata de 2 ori din cauza lui insa pe de alta parte nu inteleg decizia ei din trecut de a ramane totusi cu o astfel de persoana. Raspunsul ei este inca si acum "voi, copii, ati fost motivul si faptul ca il iubeam si am crezut ca se va schimba intr-o zi". Toti trei copii am ramas cu traume mari care ne afecteaza si acum,in viata de adult si din pacate niciunul din parinti nu recunoaste asta...Nu vreau sa dau detalii insa pot spune ca in cazul meu sau din punctul meu de vedere, clar muuuuuuuuuult mai bine fara rau ar fi fost si este!...Eu nu mai am nici un fel de relatie cu tatal de 7 ani curand 8 si asta m-a ajutat sa imi depasesc oarecum o parte din traume, insa situatia de acasa m-a facut ca sa fiu ff hotarata si directa in ceea ce priveste familia mea de-acum. Ca in orice cuplu avem si noi discutiile noastre, insa NICIODATA nu as permite violenta (mai bine mor cu el de gat..clar! sau nu ma mai vede vreodata), minciuna si infidelitatea. Cel mai stricta sunt in ceea ce o priveste pe beba, vreau sa ii ofer tot confortul de care are nevoie , mai ales cel afectiv si psihic, care nu costa nimic, decat multa iubire si timp si sunt foarte exigenta in privinta asta.Nu cred ca trebuie sa renunti usor ,insa fiecare are anumite limite si valori in viata iar in ceea ce ma priveste, de cand sunt mamica, totul are legatura cu pustoaica si clar cel mai bine pentru ea ar fi un mediu calm , iubitor si linistit chiar daca asta ar inseamna numai unul dintre parinti decat o "familie" unde sa asiste la violenta verbala sau fizica si sa fie traumatizata.

  10. #10
    Floricica Avansata diana16's Avatar
    Membru inregistrat la
    06.10.2008
    Postari in forum
    1.679
    si eu sunt de parere ca un copil nu tine unita o familie. si sunt ferm convinsa ca o familie in care exista mereu certuri si neintelegeri, in care nu exista iubire si respect un copil nu creste normal, ci mai mult se chinuie, de accea cred eu ca cea mai buna solutie este despartirea din timp, nu are rost sa se tot incerce pentru ca nu se ajunge decat la lucruri mai grave, copii vad tot mai multe certuri si sigur nu le face bine

  11. #11
    Floricica Debutanta mamica1's Avatar
    Membru inregistrat la
    09.11.2010
    Postari in forum
    835
    eu am crescut intr-o familie cu multe probleme, tata bea si mama saraca suporta si batai si multe alte umilinte pentru noi ca fiind mici nu stiam ce probleme au, cand am crescut si mi-am dat seama nu i-am mai spus "tata"pana acum. cred ca-l doare dar nu-l mai pot iubi ca atunci cand eram copil.
    in prezent si eu sunt casatorita de 8 ani si am avut si eu probleme cu sotul, din cauza ca nu am vrut sa renunt la copil. am iubit acest copil din clipa cand am aflat ca sunt gravida si nu am vrut sa renunt la el. atunci a dat prima data in mine si eu m-am dus si l-am reclamat la politie ca sunt gravida si ma bate.
    am vrut sa-l parasesc dar mai aveam o fetita si m-am razgandit. vreau sa spun ca nu prea ii place ca l-am reclamat dar de copil am spus ca nu voi accepta sa fiu batuta ca mama mea. de atunci(2ani) nu a mai dat in mine dar a fost o experienta amara.

load
Sunt de acord

Acest site foloseste cookies, pentru a-ti oferi o experienta cat mai placuta pe site. Daca ai nevoie de multe detalii despre cum functioneaza acestea, citeste Politicii de Cookie | Setari