Ultimele discutii din forum
  1. #1
    Moderator Floricica Novice valye's Avatar
    Membru inregistrat la
    28.02.2009
    Postari in forum
    340

    Ce ati face in acest caz?

    As vrea sa prezint o anumita situatie si sa va cer parerea in legatura cu ceea ce voi scrie mai jos. Am sa va spun povestea unui cuplu, sot si sotie, ambii de 27 de ani. Sotii sunt persoane cu dizabilitati. Sotia sufera de maladia Charcot Marie Tooth, o maladie ce afecteaza progresiv nervii periferici. Este o boala ce se manifesta prin slabiciune musculara a membrelor si dificultati de mers. O boala incurabila, invalidanta, ce nu afecteaza insa speranta de viata. O boala pentru care nu exista un remediu nicaieri in lume. O boala, care in fazele sale grave, este mutilanta si invalidanta; afecteaza deplasarea, care devine practic imposibila; poate afecta si mainile, facand greu de realizat si simplul act de incheiere al unui nasture.
    Din fericire, sotia din acest cuplu are o forma mai putin grava a acestei boli, in sensul ca nu are probleme de deplasare si nici la nivelul mainilor. Boala exista si macina de undeva ascunsa, insa ea a reusit sa ii tina piept cu brio ( nu poate face sport, nu poate purta orice fel de incaltaminte, a avut o luxatie a unui ligament de genunchi) insa este o femeie puternica, ce a trecut peste toate aceste probleme. Charcot Marie Tooth este considerata o boala ereditara, desi nimeni din familie nu mai sufera de aceasta problema. Mai multi medici neurologi si-au exprimat parerea conform careia este posibil sa fi existat caz in familie cu ceva generatii in urma. Din pacate, sunt mai multe forme ale acestei boli, produse de mutatii genetice diferite, iar descoperirea genei defecte in acest caz este greu de surprins printr-un test genetic. Despre sot, pot spune ca s-a nascut cu o usoara parapareza spatica, o deficienta usoara de mers. Ambii soti lucreaza, au unde locui, se intretin singuri. Sunt iubitori de copii si isi doresc foarte mult unul. Exista posibilitatea ca viitorul copil sa mosteneasca boala mamei, este un aspect ce nu poate fi clarificat de teste genetice; in cazul in care iau decizia de a avea un copil, se supun riscului de a mosteni boala. Avand in vedere dizabilitatile de care sufera, nu sunt tocmai "candidatii ideali" pentru adoptie. Chiar li s-a comunicat ca sunt extrem de rare cuplurile in care sotii au dizabilitati si isi doresc sa adopte copii. Cum credeti ca s-ar putea rezolva aceasta dilema: ar fi intelept sa aiba un copil biologic, ar trebui sa isi canalizeze eforturile spre procesul de adoptie sau ar trebui sa isi concentreze dragostea asupra copiilor existenti in familie? Sper sa nu va fi plictisit cu aceasta poveste; oamenii din afara problemei poate au o parere mai clara.

  2. #2
    Floricica Veterana helleborerose's Avatar
    Membru inregistrat la
    19.04.2008
    Localitate
    Bucuresti
    Postari in forum
    10.698
    Bun, li s-a comunicat ca sotii cu dizabilitati foarte rar isi doresc sa adopte copii, dar daca totusi isi exprima aceasta dorinta au sanse sa poata adopta? Ma gandesc ca daca se intretin singuri, da. Sunt atatia copii parasiti care au nevoie de o familie si nu cred ca acesti oameni ar iubi mai putin un copil, dimpotriva. S-ar stradui sa-i ofere o viata cat mai buna.In privinta unui copil biologic, nu stiu ce sa spun. E complicat, cred ca ar necesita ceva teste, consultare a unor doctori specialisti in genetica.Un eventual copil ar putea mosteni boala mamei, dar si a tatalui sau ar putea avea alte afectiuni avand in vedere fondul genetic deficitar. Habar n-am. In functie de sansele care li s-ar da pentru a concepe un copil sanatos, ei singuri ar trebui sa decida daca sunt dispusi sa riste.

  3. #3
    Floricica Cu Vechime avvva's Avatar
    Membru inregistrat la
    01.12.2009
    Postari in forum
    7.768
    Buna,
    Oare putem spunem ca este riscant pentru ei sa aiba propriul copil...? dar oare riscurile nu sunt la fel pentru orice cuplu? si daca am avea un copil cu probleme, oare nu l-am iubi la fel de mult? sau il refuzam din start? doamna nu a mostenit boala direct de la parinti, deci sansele ca al ei copil sa mosteneasca boala sunt minime, din punctul meu de vedere. Daca doamna simte ca fizic rezista unei sarcini, eu ii doresc multa forta si tot inainte
    Dar, intr-adevar, este o decizie personala si daca va opta pentru adoptie, la fel mi se pare o idee buna.
    Nimeni in viata nu are garantia ca va naste un copil 100% sanatos sau ca vom trai pana ii vom vedea mari... viata nu ne ofera nicio garantie, doar bucuira de a trai fiecare clipa asa cum este ea, cu deciziile noastre, fie ele bune sau rele!

  4. #4
    Floricica Avansata dalicris's Avatar
    Membru inregistrat la
    21.03.2011
    Postari in forum
    1.387
    Citat Postat de valye Vezi mesajul
    As vrea sa prezint o anumita situatie si sa va cer parerea in legatura cu ceea ce voi scrie mai jos. Am sa va spun povestea unui cuplu, sot si sotie, ambii de 27 de ani. Sotii sunt persoane cu dizabilitati. Sotia sufera de maladia Charcot Marie Tooth, o maladie ce afecteaza progresiv nervii periferici. Este o boala ce se manifesta prin slabiciune musculara a membrelor si dificultati de mers. O boala incurabila, invalidanta, ce nu afecteaza insa speranta de viata. O boala pentru care nu exista un remediu nicaieri in lume. O boala, care in fazele sale grave, este mutilanta si invalidanta; afecteaza deplasarea, care devine practic imposibila; poate afecta si mainile, facand greu de realizat si simplul act de incheiere al unui nasture.
    Din fericire, sotia din acest cuplu are o forma mai putin grava a acestei boli, in sensul ca nu are probleme de deplasare si nici la nivelul mainilor. Boala exista si macina de undeva ascunsa, insa ea a reusit sa ii tina piept cu brio ( nu poate face sport, nu poate purta orice fel de incaltaminte, a avut o luxatie a unui ligament de genunchi) insa este o femeie puternica, ce a trecut peste toate aceste probleme. Charcot Marie Tooth este considerata o boala ereditara, desi nimeni din familie nu mai sufera de aceasta problema. Mai multi medici neurologi si-au exprimat parerea conform careia este posibil sa fi existat caz in familie cu ceva generatii in urma. Din pacate, sunt mai multe forme ale acestei boli, produse de mutatii genetice diferite, iar descoperirea genei defecte in acest caz este greu de surprins printr-un test genetic. Despre sot, pot spune ca s-a nascut cu o usoara parapareza spatica, o deficienta usoara de mers. Ambii soti lucreaza, au unde locui, se intretin singuri. Sunt iubitori de copii si isi doresc foarte mult unul. Exista posibilitatea ca viitorul copil sa mosteneasca boala mamei, este un aspect ce nu poate fi clarificat de teste genetice; in cazul in care iau decizia de a avea un copil, se supun riscului de a mosteni boala. Avand in vedere dizabilitatile de care sufera, nu sunt tocmai "candidatii ideali" pentru adoptie. Chiar li s-a comunicat ca sunt extrem de rare cuplurile in care sotii au dizabilitati si isi doresc sa adopte copii. Cum credeti ca s-ar putea rezolva aceasta dilema: ar fi intelept sa aiba un copil biologic, ar trebui sa isi canalizeze eforturile spre procesul de adoptie sau ar trebui sa isi concentreze dragostea asupra copiilor existenti in familie? Sper sa nu va fi plictisit cu aceasta poveste; oamenii din afara problemei poate au o parere mai clara.

    Ce nu am inteles este la ce copii existenti in familie te referi?

  5. #5
    Moderator Floricica Novice valye's Avatar
    Membru inregistrat la
    28.02.2009
    Postari in forum
    340
    In postarea mea, ma refeream la copiii rudelor, nepotii cuplului despre care am povestit mai sus. Scuze pentru inconveniente.

  6. #6
    Moderator Floricica Novice valye's Avatar
    Membru inregistrat la
    28.02.2009
    Postari in forum
    340
    Citat Postat de helleborerose Vezi mesajul
    Bun, li s-a comunicat ca sotii cu dizabilitati foarte rar isi doresc sa adopte copii, dar daca totusi isi exprima aceasta dorinta au sanse sa poata adopta? Ma gandesc ca daca se intretin singuri, da. Sunt atatia copii parasiti care au nevoie de o familie si nu cred ca acesti oameni ar iubi mai putin un copil, dimpotriva. S-ar stradui sa-i ofere o viata cat mai buna.In privinta unui copil biologic, nu stiu ce sa spun. E complicat, cred ca ar necesita ceva teste, consultare a unor doctori specialisti in genetica.Un eventual copil ar putea mosteni boala mamei, dar si a tatalui sau ar putea avea alte afectiuni avand in vedere fondul genetic deficitar. Habar n-am. In functie de sansele care li s-ar da pentru a concepe un copil sanatos, ei singuri ar trebui sa decida daca sunt dispusi sa riste.
    Helleborerose, in privinta adoptiei li s-a spus ca nu sunt foarte multi copii adoptabili in sistem nici pentru cuplurile fara probleme de sanatate, daramite pentru cei cu dizabilitati. Pe aceasta tema, vor continua sa se intereseze. In ceea ce priveste testele genetice, mai multi medici si-au exprimat parerea ca nu pot da un raspuns cert asupra acestei probleme. Din cate cunosc, parapareza spastica a sotului nu este ereditara.

  7. #7
    Moderator Floricica Novice valye's Avatar
    Membru inregistrat la
    28.02.2009
    Postari in forum
    340
    Citat Postat de avvva Vezi mesajul
    Buna,
    Oare putem spunem ca este riscant pentru ei sa aiba propriul copil...? dar oare riscurile nu sunt la fel pentru orice cuplu? si daca am avea un copil cu probleme, oare nu l-am iubi la fel de mult? sau il refuzam din start? doamna nu a mostenit boala direct de la parinti, deci sansele ca al ei copil sa mosteneasca boala sunt minime, din punctul meu de vedere. Daca doamna simte ca fizic rezista unei sarcini, eu ii doresc multa forta si tot inainte
    Dar, intr-adevar, este o decizie personala si daca va opta pentru adoptie, la fel mi se pare o idee buna.
    Nimeni in viata nu are garantia ca va naste un copil 100% sanatos sau ca vom trai pana ii vom vedea mari... viata nu ne ofera nicio garantie, doar bucuira de a trai fiecare clipa asa cum este ea, cu deciziile noastre, fie ele bune sau rele!
    Sunt total de acord! Din punct de vedere al rezistentei fizice la purtarea unei sarcini, din perspectiva bolii, trebuie acordata o atentie mai speciala la acumularea unui numar optim de kilograme. De asemenea, exista posibilitatea ca unele simptome ale afectiunii sa se accentueze ( mersul mai accentuat, dureri ale picioarelor mai puternice decat in cazul femeilor fara alte probleme de sanatate).

  8. #8
    sadia
    Guest
    Eu sfatui sa adopte.Dar cum nu sunt copii ?Spitalele sunt pline de abandonati copii si nu sunt copii pt adoptat?Am inteles bine?

  9. #9
    sadia
    Guest
    Ce varsta are prietena ta?Conteaza fff mult si varsta.

  10. #10
    Moderator Floricica Novice valye's Avatar
    Membru inregistrat la
    28.02.2009
    Postari in forum
    340
    Da, se pare ca desi exista foarte multi copii abandonati, nu toti sunt declarati adoptabili. Varsta ei este de 27 de ani.

  11. #11
    Moderator Floricica Avansata Monica Eliza Rares's Avatar
    Membru inregistrat la
    20.01.2010
    Postari in forum
    1.503
    Intrebarea mea este: o persoana cu aceste dizabilitati poate ingriji un copil daca nici macar un nasture nu poate incheia?

load
Sunt de acord

Acest site foloseste cookies, pentru a-ti oferi o experienta cat mai placuta pe site. Daca ai nevoie de multe detalii despre cum functioneaza acestea, citeste Politicii de Cookie | Setari