Ultimele discutii din forum
  1. #1
    Floricica Nou Venita ganduri's Avatar
    Membru inregistrat la
    11.01.2014
    Postari in forum
    4

    Adoptie?

    buna seara

    Sunt o mamica de 2 copilasi,,,iar printr-o "eroare medicala"(avand un chist ovarian marit...ce necesita operatie urgenta )m-am trezit cu o sarcina
    de 5 luni bineinteles ca nu sa mai putut face nimic si chiar imi era foarte greu sa opresc sarcina fiind asa de mare(caci nu stiu nici in doctori numai am incredere...
    spunandu-mi ca este riscant si voi lasa alti 2 copii fara mama)de data asta am dat crezare si am lasat ca sarcina sa isi urmeze cursul,
    am tot sperat ca lucrurile se vor schimba in bine sau voi avea un ajutor oricat de mic spre a pastra acest copil insa lucrurile au mers si merg din ce in ce mai rau.
    Acum de aproape 3 luni de zile stau intr-un stres continuu gandindu-ma ca nu am posibilitatea de a il creste si pe acest
    micut....iar singura solutie pe care o spun cu durere este acela
    de a il da spre adoptie...spre binele ingerului ce va veni pe lume sa aiba parte de o crestere si o educatie decenta pe care eu nu mi-o pot permite intru-cat si pentru ceilalti 2 copilasi a mei sa nu fie privati nici ei de aceste necesitati
    M-am documentat si eu cat am putut de bine si prin intermediul internetului chiar am intalnit cazuri si povesti uluitoare
    despre adoptii si implinirea lor(insa sunt intreadevar de durata...si un stres neimaginabil atat pentru parintii adoptivi cat si pentru mine gandul ca ar sta intr-un
    centru de plasament pana se va finaliza ceva, ma omoara psihic)oricum as dao totul parca se naruie in gandurile mele..am nevoie de intelegere
    sfaturi ajutor moral orice este bine venit...cum sa procedez?cum as putea sa fac sa fie bine?singurul gand ce ma impaca este acela
    ca voi putea face o alta famile fericita unde micutul va avea parte de iubire intelegere si
    o viata buna asa cum toti copii pe lumea asta merita..chiar daca consider ca.dragostea intelegerea sau orice stare emotionala o poti gasi oriunde..insa nu doar asta tine de cresterea lui iar eu celalate lucruri nu i-le pot oferi de abea reusesc ca ceilalti 2 sa aiba o situatie buna chiar daca uneori mai sunt lipsuri..insa al 3 lea ar insemna lipsa totala de multe lucruri si apoi pentru ce sa ii chinui doar de dragul ca asa mi-a fost scris? sau asa mi-a dat dumnezeu sa fie....?asta mie soarta?nu pot sa o schimb?
    Cine este interesat si are informatii mai multe despre procedurile de adoptie sunt deschisa la orice situatie care bineinteles sa aduca linistea in mintea si familia mea

  2. #2
    Floricica Avansata GeorgianaR's Avatar
    Membru inregistrat la
    25.03.2013
    Postari in forum
    1.999
    Poate ca o varianta mai buna ar fi ca tu si sotul tau sa va cautati intai locuri de munca stabile,daca nu le aveti inca...nu te grabi sa iei decizia asta,doar pentru ca esti speriata ca nu-ti vei permite sa cresti al 3-lea copil,poate vreodata vei regreta ca nu ai luptat mai mult...gandeste-te ca multi si-ar dori macar un copil si nu reusesc,altii ii pierd...eu sunt o mama care si-a pierdut copilul nenascut,si,crede-ma,nu exista durere mai mare decat aceasta,nu stiu daca ai trecut prin asta vreodata,si e greu cand vezi astfel de cazuri...Decizia iti apartine,nu vreau sa te judec,nu e dreptul meu,dar sfatul meu este sa incerci intai sa lupti pentru a le oferi copiilor tai un trai decent.Dumnezeu stie cum oranduieste lucrurile,poate ti l-a trimis cu un scop,dat fiind ca nu ai aflat mai devreme de sarcina,incat sa poti renunta la ea.

  3. #3
    Moderator Floricica Cu Vechime anna_creteanu's Avatar
    Membru inregistrat la
    30.10.2007
    Localitate
    Athens
    Postari in forum
    9.052
    Draga mamico, nu te inteleg, sincer. Nu inteleg cum poti sa te gandesti sa iti dai copilul spre adoptie tu, care mai ai deja doi copii si stii ce inseamna sa fi mama.
    M-as astepta ca astfel de ganduri zbuciumate sa le aiba o femeie aflata la prima sarcina, o femeie care nu isi doreste si nu poate creste un copil, o femeie care nu stie ce inseamna sa fie mama.
    Spui ca vrei sa dai spre adoptie bebelusul pentru ca ceilalti doi copii pe care ii ai sa poate avea o viata cat de cat normala. Care e diferenta intre primul, al doilea si al treilea copil??? De ce nu il dai pe cel mare spre adoptie? Sau pe cel mijlociu? Nu sunt toti trei, in egala masura, copiii tai? Nu ar trebui sa ii iubesti pe toti trei in egala masura?
    Apoi, acolo unde deja cresc doi copii, sunt convinsa ca exista loc si pentru al treilea. Hainute iti raman de la cei mai mari... O farfurie de mancare in plus sigur se va gasi...
    Nu stiu care este situatia in familia voastra, dar parintii tai sau ai sotului nu va pot ajuta in cresterea celui mic? Sau rude, prieteni? Cred ca fiecare om cu suflet care se afla in jurul vostru ar prefera sa va ajute asa cum poate decat sa va incurajeze sa dati bebelusul spre adoptie...

    Nu uita: copiii au nevoie de dragoste!!!

    Inca ceva: cum crezi ca vor reactiona copiii cei mari atunci cand vor afla ca le-ai instrainat fratiorul????

  4. #4
    Floricica Nou Venita ganduri's Avatar
    Membru inregistrat la
    11.01.2014
    Postari in forum
    4
    buna ziua


    Va multumesc pentru parerile voastre...insa situatia mea este alta si nu locul de munca sau frica de a mai avea un copil si asta pentru ca spuneam ca mai am 2 copii deci stiu cum e sa cresti un copil si cu bune si cu rele..pana sa am acesti copii am avut si un avort spontan care m-a afectat foarte mult...insa dumnezeu ma facut sa trec peste aceasta durere si mi-a dat primul copil fiind fata...si chiar daca norocul nu mi-a suras nici atunci..pt ca de la varsta de 1 anisor al copilul,am ramas vaduva sotul mi-a decedand dintr-o boala incurabila iar eu fiind in crestere copil...si locul meu de munca care il aveam atunci stabil cu carte de munca sa desfintat la o scurta perioada dupa moartea sotului...mi-am crescut singura copilul aproape 3 ani de zile cu zile grele si zile bune,doar fata conta pentru mine...si cum este vorba aia m-am dus si am muncit pe unde sa putut chiar daca a fost la negru atata timp cat am avut un sprijin si moral si din partea familiei mele stand cu fata mea pentru ca nu imi permiteam sa platesc o bona caci bineinteles nu am beneficiat nici macar de pensia de urmas dupa maortea sotului neavand vechimea necesara decedand la o "varsta frageda" cum au spus ei ..numai eu stiu cat am umblat sa rezolv si nimic,mau dus cu vb pana sa implinit anul in care aveam termen sa mi-se aprobe pensia de urmas..deci si statul ma ajutat foarte mult ;)..
    Apoi intro zi a iesit si soarele pe strada mea la 2 ani de la moartea sotului l-am cunoscut pe concubinul meu cu care sunt si acumii multumesc lu dumnezeu ca mi-a dat acesta sansa de a o lua de la capat a fi inteleasa iubita cat eu si copilul meu..care evident la iubit ca pe copilul lui si il considera copilul lui..iar la 1 an ne-am mutat impreuna( pt ca eu stateam in casa socrilor atunci iar familia concubinului meu sunt niste persoane reci care nu ii intereseaza de el)..ne-am mutat la bunica mea o persoana in varsta ce avea nevoie de ajutor cu o pensie mica si desigur locuinta la bloc cu 3 camere..la mama nu aveam spatiu venind si pe lume al 2 copilas cu concubinul meu..o bucurie de baietel..care desigur l-am dorit chiar daca eu incepusem faculatea mi-am inghetat anul pt aceasta fericire de afi cu copilasul meu in primul anisor din viata lui si bineinteles la nasterea lui nu am mai beneficiat de indemnizatie pt crestere copil pt ca eu numai lucrasem cu carte de munca si doar alocatia de stat dar asta nu m-a impiedicat ne-am descurcat concubinul meu avand si are un loc de munca stabil cu un salariu o pensie alocatie si ce mai faceam si eu pe ici colo nu m-am plans plateam datoriile casei gradinita fetei,mancarea necesarele pt baiat si medicamentele bunici si tot am reusit sa ies la liman cum va spuneam zile bune si zile rele.insa acum lucrul la care am decurs m-a impins sa lu-om aceasta
    decizie amandoi pentru ca suntem constienti de situatie nu vreau sa chinui pe nimeni am avut timp 3 luni de zile sa ma gandesc daca e o decizie buna..pentru ca v-am zis sunt mama si nu imi este usor e tot al meu chiar daca nu a fost planuit si a venit printr-o "eroare medicala"cum v-am mai si spus mai sus.
    De ajutorul mamei numai dispun fiind bolnava grava urmand un tratament de mii de euro la casa de asigurari nu se mai poate deplasa si oboseste foarte repede..bunica mea cu care stau de vreo 6 luni are boala alzeihmer si avanseaza din ce in ce mai rau avand reactii violente si tot felul de ganduri..uneori este ca un copil deci..din 2 copii ce le port grija mai exista unul... caci atunci cand imbatranesti ajungi din nou ca un copil uiti sa vb creierul nu iti mai gandeste si este foarte greu sa ajungi asa in stadiu de neputincios te chinui si pe tine si pe cei din jur nu va zic ca acum cu sarcina asta eu ma aprind foarte repede sunt multe reactii pe care le am unele obositoare altele nervoase emotionale si uit ca batrana nu are nici o vina ca este asa si nici copii ca vad lucrurile astea(uneori mai duc fata la mama cand nu are gradinita sa o scutesc de scaparile bunicei..dar de cel mic care are 1si 5 luni nu il pot duce ca nu poate avea grija de el fiind foarte enrgic la varsta asta) starile certurile unde-i armonia unde ar trebui sa creasca un copil.?..azi ma da afara din casa...maine nu ma mai cunoaste..sa am bucurii la casa unde stau nici gand mama mea mai are o sora la fel mai distanta care ea isi vrea partea din casa de abea asteapta sa se vanda daca nu o mai fi mama ei..etc deci unde raman pe drumuri cu 3 copii?ca din nou statul sigur ma va ajuta ca si pana acum unde sa ma duc?si multe altele care tot apar din ce in ce mai costisitoare si eu nu pot face nimic pt viitorul celor 2 pe care ii am si i-am crescut pana acum pt ca pastrandul si pe acesta ii voi chinui pe toti dragoste le ofer mama chiar mai mult decat pot duce...trai decent daca eu stau acasa din nou cu o alocatie de stat un salriu si o pensie ce se duce acum toata pe medicamentele
    batranei(nu se mai pune la socoteala)impartita la 5 cu datorii si altele nu se poate sunt foarte egoista ..de ce sa nu fie si cel nenascut fericit sa aiba macar cat au avut si ai mei zile bune si zile fericite sau poate mai multe sa aiba o crestere si o educatie buna fie si o bucurie in familia altora care nu pot avea copii
    de ce sa riste ca doar pt dragoste si intelegere poate sa ajunga pe strada doar de dragul de afi impreuna cu parintii naturali cand eu as putea sa ii caut o cale de a fi bine pt toti..
    ca eu sa continui studiile sa am un loc de munca sa pot face o casa pt cei care ii
    am acum sa fac un viitor si pentru cel mic sa caut o familie in care sa aiba un viitor..nu cred ca m-ar judeca nici un copil pentru lucrul acesta..sau poate nu stiu cum va fi personalitatea fiecarui copil cand va fi mare insa sper sa ma inteleaga..chiar imi doresc sa nu ma rup de tot de cel nenascut si sa pastram o legatura oricat de mica..sa stiu la ce familie va fi si din cand in cand situatia lui ..
    acum v-am insirat in mare parte povestea mea si motivele pentru care decurg la acest lucru poate ca v-am plictisit sau este neinteresant pentru voi fiecare are parerea si opinia lui ..fiecare judeca din prisma lui de vedere..asa vad si eu situatia ..de aceea spun poate exista alta situatie voi ati sti alta?sunt deschisa oricarui optioni si iau in calcul de fiecare data cand citesc acest forum insa pana acum eu nu am gasit nici o alta alternativa in afara adoptie..




    o zi buna doresc tuturor mamicilor care ma inteleg si nu ma judeca si celorlati membri..cu stima..

  5. #5
    Floricica Nou Venita cuculea's Avatar
    Membru inregistrat la
    09.01.2014
    Postari in forum
    22
    Esti cam pretentioasa matale...sa recapitulam,....vrei , cu buna stiinta, sa iti abandonezi copilul, dar in acelasi timp vrei ca el sa te accepte pe viitor ca amama (in adevaratul sens al cuvantului si in toate calitatile tale de mama), vrei sa pastrezi legatura si cu familia adoptatoare (m-asi intreba, de ce oare, cu ce i-ai ajuta tu pe acei posibili parinti adoptatori), ...pesemne ca ai pretentia ca , in cazul in care te inzdravenesti financiar, dupa un timp, sa iti iei copilul acasa , dupa ce familia adoptatoare l-a crescut o perioada.....
    si pe de-asupra, vorbesti de Dumnezeu in toata ecuatia asta si te astepti sa te si ierte


    Cat de multe pretentii de la un om care, personal, nu prea stiu cum sa il numesc, nu prea stiu cum sa il tratez, cu mila, cu compasiune, cu repulsie....inconstien, animal sau fara noroc...alege tu din toate astea, tu cum te-ai vedea in toata povestea asta , daca ai fi pus in locul nostru? Imagineaza-ti acest scenariu, ai bani, ai casa, ai o situatie impecabila, ai copii sanatosi, si citesti pe un formum exact povestea ta....cum ai reactiona, ce parerea ai avea?

    P.S. din cate spui, te gandesti si la viitorul celorlati doi copii..de ce nu mai dai unul din ei sa ii fie bine doar unuia din cei doi copii si tie in ultima instanta....poate asa e cel mai bine, poate al doilea copi dat, va ajunge si el pe mani bune si va avea un viitor luminos.....daca se pune problema asa...mai bine da-i pe toti trei, asigura-te ca vor ajunge pe maini bune, in familii instarite, si totul ai asigurat pentru ei, ce te mai complici, nu e mai simplu asa.
    Modificata de cuculea; 13.01.2014 la 12:44:18.

  6. #6
    Moderator Floricica Debutanta zonica's Avatar
    Membru inregistrat la
    14.06.2011
    Postari in forum
    739
    Am stat si m-am gandit bine de tot inainte sa imi astern gandurile aici.Am trecut prin aceeasi situatie ;chist ovarian marit=sarcina.Nu judec pe nimeni,repet, nu judec pe nimeni,eu aveam 4 copii cand am trecut prin asta,acum am 5 copii:19,17,10,3 si 1 an,poate pentru alte mamici nu-i un motiv de mandrie,dar pentru mine este:am 39 de ani si am 5 copii!Nu m-am gandit o clipa sa ii dau spre adoptie,sunt ai mei si sunt mandra de ei.Incercam si eu si sotul meu sa le oferim tot,e drept ca nu reusim tot timpul dar ne straduim,insa sincer nu m-am gandit nici macar o clipa sa ii dau pe vreunul din ei,nu as putea vreodata sa ii pun pe o lista :pe care sa il dau si pe care sa il opresc!Sincer eu una nu as putea,chiar daca as manca paine goala as vrea sa ii am aproape de mine!

  7. #7
    Floricica Nou Venita nina26's Avatar
    Membru inregistrat la
    03.07.2013
    Postari in forum
    14
    Buna.Nu vreau sa te judec cu toate ca imi este foarte greu dar o sa incerc sa fiu obiectiva.1.Ai repetat de mai multe ori ca sarcina a aparut dintr-o eroare medicala...daca tu si "concubinul tau" cum il numesti tu ati fi folosit protectie tot timpul nu ai fi insarcinata...deci nu medicii sunt responsabili de sarcina ci voi!
    2.Inteleg situatia in care te afli si inteleg ca este una grea...dar copilul nu are nicio vina ca a fost conceput si ca o sa vina pe lume..daca e asa de greu dpdv material sa il intretii si pe al 3-lea de ce nu ii dai pe primii doi spre adoptie?Le cauti niste familii bune cum zici tu si il cresti doar pe cel mic..asa ai si cateva luni de odihna pana se naste..e greu nu?
    3.Unde mananca 4 persoane e loc si de al 5-lea ITI GARANTEZ!!Hainutele le poti da de la cei mai mari.
    4.Parintii nostri ne-au crescut la fel cu mari greutati si poate s-au lasat pe ei ca sa avem noi ce manca dar nu ne-au dat ca sa avem un" viitor mai luminos" ci ne-au crescut poate in saracie dar in DRAGOSTE! Intreaba orice copil ce-si doreste mai mult bani sau o familie si o sa vezi ca isi doreste parintii langa el.
    Nu pot sa te inteleg si STIU ca nu mi-as da copilul de langa mine si daca nu as manca eu cu zilele.
    Felicitari mamicii de 39 ani cu 5 copii pt curajul si dragostea de care a dat dovada.
    Repet!! NU exista sarcina din eroare medicala pt ca nu medicii te-au fortat sa ai relatii sexuale neprotejate.Inca de aici imi dau seama ca nu vrei sa iti asumi nicio responsabilitate pt faptele tale.E mai usor sa dam vina pe altii si sa dam copiii altora sa ni-l creasca?Sfatul meu: tine-l langa tine sau o sa regreti toata viata...si daca ai putea sa imi raspunzi doar la o intrebare: ce varsta ai?Multumesc

  8. #8
    Floricica Nou Venita ganduri's Avatar
    Membru inregistrat la
    11.01.2014
    Postari in forum
    4
    Se pare ca unii vad alfel situatia fata de cum o vad eu..in primul si in primul rand ,alceva este sa iti dai copilul crescut langa tine si alfel vad eu lucrul sa il dau pe cel nenascut de care nu m-am atasat crescandul si zbatandu-ma pentru el,spuneti acelasi lucru insa eu nu vad asa situatia...si cred ca asa este mai bine(sau sper) repet ca mi-a fost foarte greu sa iau decizia asta ,,
    insa doar asta am vazut ca solutie de aceea am cautat raspunsuri si pareri .....nu am avut si nu am niciodata pretentia sa mi-se dea dreptul de mama in familia adoptatoare
    sau sa ma numeasca mama..deoarece nu il voi creste eu deci cum poti spune ca o sa vin cu pretentia sa mi-l iau inapoi doar ca l-am nascut..stiti foarte bine ca mama nu se numeste aceea ce ii da nastere
    ci cine il creste...nu spun ca nu o sa am remuscari sau ganduri de cum o sa fie ce se va intampla caci asta ma macina zi de zi ..am si sentimentul de cum va fi cand il voi tine in brate si ca poate nu voi putea
    renunta la el..deci eu intrun cuvant sunt foarte ravasita caut ceva sa ma indrume de aceea spun ca ceea mai mare parte ma ducea catre adoptie deoarece consideram ca il voi putea da imediat dupa nastere
    neastasandu-ma de el insa dupa cum m-am documentat procedurile dureaza,iar copilul va sta intr-un centru de plasament asta nu imi doresc sub nici o forma...si apoi m-am referit la "a mai pastra legatura cu ei" de a mai sti de el din cand in cand bineinteles cu vointa familiei nu este o pretentie sau o conditie..este pur si simplu o dorinta a mea care m-ar mai linisti stiind de el insa nu toate lucrurile merg cum vrem noi..stiu bine soarta ne-o facem singuri si deciziile ne apartin..cand omul cauta raspunsuri inseamna ca este nedumerit sau poate cineva a mai fost pus in aceasta situatie ..consider ca socializarea pe internet este ultima solutie
    la care omul recurge neavand alta solutie,sursa de informare..sau vrea si alta parere fata de celalalte primite
    pana acum din tot ceea ce sa scris am inteles ca ar fi o greseala..o opinie diferita fata de ceea ce am primit verbal care merita luata in calcul si totusi
    orice om are putina inima..iar ceea ce voi scrieti ma doare mult(poate si sarcina o fi de vina )chiar daca sunteti straini
    sunt judecata si nu inteleasa....oricum va multumesc pentru toate parerile

  9. #9
    Floricica Nou Venita nina26's Avatar
    Membru inregistrat la
    03.07.2013
    Postari in forum
    14
    Eu sper ca atunci cand iti vei tine bebele in brate sa iti dai seama cat de mult il iubesti si sa te razgandesti..cum ai crescut 2 copii poti sa il cresti si pe al 3-lea ...inca mai ai timp sa te gandesti.Succes!

  10. #10
    Floricica Cu Vechime Astrid22's Avatar
    Membru inregistrat la
    08.08.2013
    Postari in forum
    5.153
    Stimata doamna,
    nu te judec, nu te condamn, nu am acest drept. Nu am copii inca,dar imi doresc enorm de mult. Vreau doar sa te rog sa te mai gandesti la ceea ce vrei sa faci... de bine de rau aveti unde dormi si asa cum au scris si cei dinainte, unde mananca 2 copii mananca si al treilea. Totul se intampla cu un motiv in viata iar acest copil are probabil o menire si mai ales are drepturi: dreptul la viata si dreptul la MAMA! Eu nu te judec dar copii tai o vor face, TOTI TREI. Nu inteleg insa cum de faci diferenta intre copii pe care ii ai deja si cel nenascut despre care spui intr-un fel sau altul ca inca nu te-ai atasat... eu am o sarcina pierduta de curand dar mi-am iubit copilul din prima secunda...

    Asadar te rog... gandeste-te drept! Iti doresc numai bine !

  11. #11
    Floricica Nou Venita dyana.M's Avatar
    Membru inregistrat la
    16.10.2011
    Postari in forum
    155
    Eu am crescut cu un tata betiv care ma batea cu cureaua si ma pedepsea zi de zi . Stateam cu frica daca vine beat ce se mai intampla . Acum , la varsta asta Dumnezeu m-a binecuvantat cu un copil dar din nefericire eu inca nu am auzit cuvantul mama . Sa nu te judec? Ba chiar o fac . Cum poti sa te gandesti sa dai bucatica din tine ? Si pe strazi de traiesti ai sansa sa auzi cum copilul tau spune candva " Mami te iubesc " Ai doi copii sanatosi si cu ajutorul lui Dumnezeu si al treilea . Stii cat lupta altele pentru aceasta sansa ? Inseamna ca nu ti-l doresti si poate l-ai facut cu alt scop .

load
Sunt de acord

Acest site foloseste cookies, pentru a-ti oferi o experienta cat mai placuta pe site. Daca ai nevoie de multe detalii despre cum functioneaza acestea, citeste Politicii de Cookie | Setari