Ultimele discutii din forum
  1. #1
    Floricica Nou Venita mamideinger's Avatar
    Membru inregistrat la
    17.11.2011
    Postari in forum
    33

    Viata mai presus de toate

    Pentru cati dintre noi viata este mai presus de toate? Cati dintre noi ne gandim la faptul ca exista si moarte? Dar cati dintre noi ne gandim ca propriul copil poate muri mai repede decat noi?
    A doua intrebarea este prea grea pentru un parinte. Dar cand vine vorba sa treci prin aceasta pierdere, iti distruge si sufletul si tot. Simti ca nu mai esti tu.
    Sunt o mama care nu a pus niciodata in ecuatie faptul ca propriul copil va disparea mai repede de pe Pamant decat mine. Povestea mea incepe astfel: pe 4/10/2010 am dat nastere celui mai dulce si mai grasun baietel, Mattias. De atunci el a fost steaua mea, a fost cel mai frumos lucru pe care l-as putea primi vreodata, un copil. Timpul trecea si imi aduc si acum aminte, cu drag, cand ne chinuiam sa manance si ne schimonoseam, ca totul sa para mai frumos, noptile nedormite pentru ca avea colici, noptile in care mi se parea cel mai cuminte bebe dar ma trezeam brusc din somn, cu frica ca de nu cumva sa nu mai respire. Dar chiar si-asa, nu m-am gandit ca o data si o data, n-o sa mai fie! Si am trecut prin multe lucruri impreuna, atat bune cat si rele, dar oricum in acest timp a fost atat de alintat, de cuminte si de iubit!:)
    Din pacate, vara aceasta a fost una ingrozitoare pentru ca necazurile au venit ca o avalansa catre mine si nu stiam ce sa mai fac si cum sa fac sa fie bine, pentru ca mai intai a murit mama mea, dupa sotul meu care s-a imbolnavit si a necesitat operatie, dupa eu am fost operata de apendicita dar asta nu e chiar asa de grav si, cel mai grav, au inceput problemele cu puiul meu. La modul cel mai sincer va spun ca Mattias obosea foarte repede, el incepand deja sa mearga, dar nu am luat in calcul pentru ca am pus pe seama faptului ca el era mai dolofan. Dar starea lui se agrava, se albastrea la fata. Am hotarat sa merg de urgenta la medic, care a spus ca presupune ca are niste probleme cu inimioara, dar ne-a dat trimitere catre un specialist. Ma urasc din suflet pentru ca nu m-am grabit sa merg la specialist!!! Poate ca acum, micutul meu traia. Poate chiar traia daca mergeam mai devreme! Dar mie imi era frica sa merg, imi era frica de durerosul verdict pe care il voi primi. Dar pentru ca starea lui Mattias se agrava, am hotarat, in luna octombrie, sa mergem la un specialist. Am facut investigatii si s-a descoperit ca, mai popular, micutul meu avea “gauri in inima”. Va dati seama ce durere e in sufletul unei mame si ce simte ea cand afla ca puiul ei trebuie sa faca o operatie? Si ca sansele de supravietuire sunt aproape nule? Este enorm de greu. Iar pentru ca medicii sa ne tina sub observatie, ne-au internat la spital. Urma sa facem operatia in Germania, dar pentru asta necesita, in primul rand, o suma de bani. Nu am vrut sa cersesc in fata nimanui, desi suma aia de bani era cam greu sa o strangem, dar prin intermediul unei extreme de bune prietene, care a facut un fel de campanie, reuseam incet sa strangem banii. Eram foarte fericiti! Dar starea lui Mattias se agrava iar puiul meu mic incepea sa nu mai manance, sa nu mai bea apa si sa nu doarma, mai nou. Pe 11/11/2011 a fost cea mai urata zi din viata mea! Atunci mi-am pierdut puiul. S-a albastrit la fata, a dat ochii peste cap si…s-a dus! Mi-a ramas imaginea aia in cap si imi va ramane mereu, cea a unui copil, a propriul meu copil care MOARE! CARE SE DUCE! CARE NU VA MAI FI!!!
    Mi-e greu sa cred ca nu mai e si ca ne vom intalni in Ceruri, peste ceva timp, mi-e greu sa stiu ca nu o sa il mai strang la piept si sa ii spun te iubesc, mi-e foarte greu…
    Mattias era fericit. Era fericit, avea un zambet mic pe fata!:) Asta m-a intarit si m-a facut sa cred ca lui ii este bine acolo SUS. L-am si visat recent, imi spunea ca e bine si eu nu trebuie sa ma sufar pentru ca si el e trist, in schimb daca eu voi fi bucuroasa, si el va fi de asemeni.
    Eu tot caut un raspuns la intrebarea mea, la DE CE-ul pe care il rostesc in fiecare zi, iar lacrimile mele curg necontenit. E cea mai grea pierdere de vreodata; mai bine muream eu decat el, EL avea atata lume de cunoscut, atatea vise de implinit si atata fericire de adus dar se pare ca Dumnezeu l-a vrut aproape de si e cel mai greu lucru sa iti vezi copilul, intr-un SICRIU, copilul TAU, care ti-a fost un an alaturi, COPILUL pe care l-ai visat dintotdeauna si acum nu mai e!
    Maine se implineste o saptamana de cand a plecat si eu tot nu pot sa cred asa ceva. Tot sper ca e un vis si sa ma trezesc, sa-l vad in patutul lui, fericit, jucanud-se sau dormind. Dar patutul lui e gol, hainutele stau pe rafturi si jucariile de asemeni… A fost, nu mai e, si nu va mai fi niciodata! Jucariile acelea nu o sa mai fie atinse de manutele lui mici si firave iar zambetul lui nu imi va mai lumina ziua. Pentru ca a plecat. S-a grabit si a plecat mai devreme. Asa a vrut el. Sau asa a vrut Dumnezeu. Sau poate asta i-a fost misiunea pe pamant. Dar, cu toate astea, A PLECAT!!! Si asta spune totul. Si asta imi aduce mie multa suferinta…
    Mattias, te iubesc mult, puiul meu mic! Sa ma ierti de ti-am gresit cumva.
    Mamici, mai presus de toate, pretuiti-va viata si mai ales, IUBITI-VA COPIII!!!! Pentru ca ei sunt cei mai valorosi si o data ce ei nu mai sunt, inima voastra se va sfarama in doua.
    Ganduri bune,
    Nicoleta

  2. #2
    Floricica Debutanta vera_32's Avatar
    Membru inregistrat la
    07.08.2009
    Localitate
    Bruxelles
    Postari in forum
    606
    Nicoleta am citit povestea trista a ta si sincer nu am cuvinte.Dureros ii putin zis prin ce treci tu,iti doresc din tot sufletul multa putere sa poti merge mai departe si sunt sigura ca de acolo de sus ingerasul tau vegheaza asupra ta.

  3. #3
    Floricica Nou Venita mamideinger's Avatar
    Membru inregistrat la
    17.11.2011
    Postari in forum
    33
    Citat Postat de vera_32 Vezi mesajul
    Nicoleta am citit povestea trista a ta si sincer nu am cuvinte.Dureros ii putin zis prin ce treci tu,iti doresc din tot sufletul multa putere sa poti merge mai departe si sunt sigura ca de acolo de sus ingerasul tau vegheaza asupra ta.
    Multumesc din suflet, Vera_32! Pentru mine, o noua zi inseamna un nou cosmar dar pentru ca ma gandesc ca puiul meu e bine acolo sus, incerc sa fiu tare. Desi, parca, pe zi ce trece, durerea si dorul se aprofundeaza si nimic nu e nou, totul e la fel de urat si tot la fel de trista ma simt.

  4. #4
    Moderator Floricica Debutanta snowdance22's Avatar
    Membru inregistrat la
    23.08.2010
    Localitate
    Alicante
    Postari in forum
    1.161
    E IMPOSIBIL DE GASIT CUVINTE PENTRU ASA CEVA... DUMNEZEU SA-TI DEA PUTERE SA MERGI INAINTE...

  5. #5
    Floricica Senior je_ramy's Avatar
    Membru inregistrat la
    08.09.2011
    Postari in forum
    3.424
    Draga Nicoleta,
    Nu pot afirma ca inteleg prin ce treci, eu m-am temut si inca ma tem pentru viata fetitei mele care este inca in burtica, nu pentru ca ar suferi vreo malformatie ci pentru simplul fapt ca este o sarcina cu risc de avort spontan si nastere prematura. Dar nu imi pot imagina ce este in sufletul tau. Titlul mi-a atras atentia pentru ca este o expresie pe care eu am folosit-o o buna perioada, dar nu pot compara pierderea pe care eu am suferit-o cu a ta... Nu cred ca exista cuvinte care sa te mangaie sau sa iti aline suferinta, nimic nu ti-l va aduce inapoi.
    Faptul ca ai avut puterea sa scri despre asta este un lucru bun. Nu te chinui sa gasesti raspunsul la acel ”de ce”, nu il vei gasi niciodata, orice explicatie nu ar avea logica.
    Asa a vrut Dumnezeu, l-a vrut alaturi de El si poate ca misiunea ingerasului pe pamant a fost sa ne arate tuturor cat de pretioasa este viata si cat de importanti sunt ei, copiii nostri pentru noi ca parinti.
    Voi il veti purta in inima tot restul vietii si il veti iubi necontenit, iar el de acolo de sus va va zambi multumit.
    Nu-ti face rau, nu te mai chinui cu intrebari si ”daca” la care nu vei gasi niciodata raspuns, asta nu va face decat sa iti prelungeasca agonia. Nu vreau sa par lipsita de suflet, e cazul ca lucrusoarele lui sa nu mai stea in preajma ta in permanenta, il vei purta mereu in suflet, dar lucrurile fizice din jurul tau nu fac decat sa-ti adanceasca suferinta. Aminteste-ti cu placere fiecare clipa petrecuta impreuna, faceti un coltisor al lui cu poze si amintiri, jeleste-l atunci cand simti nevoia si vorbeste-i de cate ori simti.
    Esti tanara, ai viata inainte si esti datoare ca viitorilor lui fratiori si surioare sa le povestesti ca sus in cer mai au un fratior. Dumnezeu are un plan cu fiecare dintre noi, ai incredere in El!
    Am plans citind randurile tale, plang si acum si realizez ca nu sunt in stare sa leg doua fraze si orice ti-as spune oricum nu te va incalzi cu nimic, nu-l va aduce inapoi. Dumnezeu sa-l aiba in paza si sa iti dea puterea sa povestesti cu zambetul pe buze despre cel care a fost Mattias!

  6. #6
    Floricica Nou Venita mamideinger's Avatar
    Membru inregistrat la
    17.11.2011
    Postari in forum
    33
    Citat Postat de je_ramy Vezi mesajul
    Draga Nicoleta,
    Nu pot afirma ca inteleg prin ce treci, eu m-am temut si inca ma tem pentru viata fetitei mele care este inca in burtica, nu pentru ca ar suferi vreo malformatie ci pentru simplul fapt ca este o sarcina cu risc de avort spontan si nastere prematura. Dar nu imi pot imagina ce este in sufletul tau. Titlul mi-a atras atentia pentru ca este o expresie pe care eu am folosit-o o buna perioada, dar nu pot compara pierderea pe care eu am suferit-o cu a ta... Nu cred ca exista cuvinte care sa te mangaie sau sa iti aline suferinta, nimic nu ti-l va aduce inapoi.
    Faptul ca ai avut puterea sa scri despre asta este un lucru bun. Nu te chinui sa gasesti raspunsul la acel ”de ce”, nu il vei gasi niciodata, orice explicatie nu ar avea logica.
    Asa a vrut Dumnezeu, l-a vrut alaturi de El si poate ca misiunea ingerasului pe pamant a fost sa ne arate tuturor cat de pretioasa este viata si cat de importanti sunt ei, copiii nostri pentru noi ca parinti.
    Voi il veti purta in inima tot restul vietii si il veti iubi necontenit, iar el de acolo de sus va va zambi multumit.
    Nu-ti face rau, nu te mai chinui cu intrebari si ”daca” la care nu vei gasi niciodata raspuns, asta nu va face decat sa iti prelungeasca agonia. Nu vreau sa par lipsita de suflet, e cazul ca lucrusoarele lui sa nu mai stea in preajma ta in permanenta, il vei purta mereu in suflet, dar lucrurile fizice din jurul tau nu fac decat sa-ti adanceasca suferinta. Aminteste-ti cu placere fiecare clipa petrecuta impreuna, faceti un coltisor al lui cu poze si amintiri, jeleste-l atunci cand simti nevoia si vorbeste-i de cate ori simti.
    Esti tanara, ai viata inainte si esti datoare ca viitorilor lui fratiori si surioare sa le povestesti ca sus in cer mai au un fratior. Dumnezeu are un plan cu fiecare dintre noi, ai incredere in El!
    Am plans citind randurile tale, plang si acum si realizez ca nu sunt in stare sa leg doua fraze si orice ti-as spune oricum nu te va incalzi cu nimic, nu-l va aduce inapoi. Dumnezeu sa-l aiba in paza si sa iti dea puterea sa povestesti cu zambetul pe buze despre cel care a fost Mattias!
    Cuvintele nu pot sa spun ca sunt de prisos chiar de nu mi-l aduc inapoi pe Mattias, dar prin aceste cuvinte inteleg ca langa mine sunt oameni care ma sprijina si o vorba buna imi aduce putere, chiar de Mattias nu se intoarce inapoi. Iti multumesc frumos pentru sfaturi si pentru sprijin, imi este enorm de greu dar pentru ca Mattias al meu vrea sa ma vada fericita pentru ca nici un copil nu isi vrea mama suparata, voi incerca sa zambesc pentru el. Desi zambetul meu nu e cum ar trebui, zambetul meu e fals pt oricat as incerca sa zambesc inca nu pot sa o fac. E foarte greu. Iar despre obiectele lui, chiar ne-am gandit sa le dam de pomana. Chiar acum am paturica lui langa mine si o miros, miroase atat de tare a EL, A MATTIAS, si macar pe aceasta paturica o pot strange in brate simtindu-i mirosul lui Mattias, dar tot nu sunt impacata cu gandul ca e EL si nimeni nu il va inlocui pentru ca el a fost si va fi un copil unic. Iar cu siguranta el a fost trimis pe pamant astfel incat sa arate oamenilor ca viata e mai presus de orice si este enorm de greu sa iti pierzi copilul ce timp de un an ti-a fost alaturi, l-ai iubit neconditionat si ati trecut impreuna prin diferite intamplari. E greu dar cu ajutorul lui Dumnezeu sper ca voi putea merge mai departe, imi trebuie putere si sprijin si nu ma pot opri din plans chiar de incerc sa fiu tare. E prea greu si prea dureros :(((
    Iti doresc sarcina usoara si la termen. Va fi bine si bebelina Stefania o sa va aduca multa fericire.
    Cu drag, Nicoleta

  7. #7
    Floricica Nou Venita mamideinger's Avatar
    Membru inregistrat la
    17.11.2011
    Postari in forum
    33
    Citat Postat de snowdance22 Vezi mesajul
    E IMPOSIBIL DE GASIT CUVINTE PENTRU ASA CEVA... DUMNEZEU SA-TI DEA PUTERE SA MERGI INAINTE...
    Sper din tot sufletul sa gasesc puterea necesara sa trec peste, insa e foarte greu

  8. #8
    Floricica Novice qwer1's Avatar
    Membru inregistrat la
    21.12.2009
    Postari in forum
    597
    Mai intai de toate vreau sa iti spun ca povestea ta m-a impresionat enorm. Foarte des stau si ma gandesc la cat de greu este sa pierzi pe cineva drag, mai ales daca acel cineva este copilul tau. Este mai greu decat isi poate vreodata imagina cineva, e de nesuportat, pe mine simplul gand ma infioara...dar tu trebuie sa te gandesti ca ai multi oameni alaturi de tine care sufera si ei, care sunt indurerati, oameni pe care trebuie sa te straduiesti din rasputeri sa ii apreciezi si sa ii iubesti mult..mult de tot...fiindca vezi cum este viata..azi ai totul, maine nu mai ai nimic. Durerea pe care o simti tu acum e de nedescris, dar din pacate, nu mai poti da timpul inapoi, nu are rost sa te chinui, sa te macini..stiu, acum vei spune "usor de spus, greu de facut" si probabil ca asa si este, dar propunandu-ti zi de zi sa mergi inainte cu fruntea sus, vei reusi! Acum este totul prea recent, e greu, dar gandeste-te ca Dumnezeu e acolo sus, alaturi de puiutul tau si are doar lucruri minunate pt el, acum micutul tau nu mai cunoaste durerea, nici lacrimile, nici supararea...acum lui ii este cel mai bine fiindca Raiul e ceva ce noi, pamantenii nu putem avea vroedata aici, pe Pamant.Dumnezeu are grija de el si tu trebuie sa fii tare!Stii vorba: Dumnezeu nu ne da mai mult decat putem duce. Cu siguranta esti un om puternic, iar Mattias este mandru de tine si te iubeste, te iubeste mai mult decat orice , asa ca, in memoria lui, pt fericirea lui, incearca sa gasesti puterea necesara pt a trece peste acest necaz.Nu fi suparata pe Cel de Sus, toate se intampla cu un motiv pe lumea asta si El stie cel mai bine de ce a fost sa fie asa...
    Cat despre lucrusoare, si eu te sfatuiesc la fel: nu le mai tineti langa voi, va faceti mai mult rau, va chinuiti mai tare decat o faceti deja...
    Si sa stii ca suntem cu gandul la tine, fruntea sus si multa, multa putere iti doresc!

  9. #9
    Moderator Floricica Debutanta snowdance22's Avatar
    Membru inregistrat la
    23.08.2010
    Localitate
    Alicante
    Postari in forum
    1.161
    Citat Postat de mamideinger Vezi mesajul
    Sper din tot sufletul sa gasesc puterea necesara sa trec peste, insa e foarte greu

    nu stiu de ce am deschis postarea ta, nu stiu de ce am citit-o... nu aveam putere sa ajung la final si totusi am facut-o... cred ca fiecare dintre cei care au intrat a varsat o lacrima pentru ingerasul tau...sa-ti spun cuvinte de incurajare? nu sunt capabila, pentru ca nu stiu ce se poate spune in astfel de situatii... eu, una, am paralizat numai la gandul ca s-ar putea intampla... e prea crud, prea nedrept... prea mare e durerea ce ramane in urma... numai Dumnezeu - daca tu crezi in el - te poate ajuta in astfel de momente... noi, ceilalti, putem doar sa fim cu sufletul si cu gandul langa tine...

  10. #10
    Floricica Veterana amelia_pitik's Avatar
    Membru inregistrat la
    02.04.2007
    Localitate
    Bucuresti
    Postari in forum
    14.272
    Sunt si eu alaturi de tine,desi imi doresc sa nu fi fost nevoie.Iti inteleg perfect trairile,emotiile,gandurile si crede=ma ca sunt perfect normale..e recenta ,chiar prea recenta plecarea lui Mattias ca tu sa fi mai linistita..in timp o sa inveti sa traiesti cu durerea in suflet,acceptarea isi v-a face loc incet incet in viata ta fara sa vrei..o sa te gandesti ca el e bine acolo unde e,e fericit se joaca cu alti ingerasi.Ba chiar ti-a aparut si in vis si ti-a confirmat asta!!!
    Eu pe Raisa,am visat-o de ff putine ori la inceput dupa ce ea nu a mai fost apoi mai deloc.si imi e dor sa o vad ,sa o sarut sa o imbratisez chit ca o fac decat in vis!!
    Te pup si te imbratisez si de cate ori simti nevoia sa vb cu cineva intra aici si sigur se v-a gasii cineva sa iti dea un sfat.
    Multa puteere iti doresc!

  11. #11
    Floricica Veterana amelia_pitik's Avatar
    Membru inregistrat la
    02.04.2007
    Localitate
    Bucuresti
    Postari in forum
    14.272
    In leg cu lucrusoarele lui,eu zic sa mai astepti un pic si sa iti faci curaj si sa le strangi tu cu manuta ta,o sa strangi lucrurile la piept si o sa le saruti,o sa pui intr-o cutie ce vrei sa pastrezi si restul le poti da la un copil nevoias si sigur Mattias s-ar bucura si el.
    Eu nu am facut asa,m-am dus la mama si am zis ca atunci cand vin acasa sa nu mai fie nimic de al ei in camera,dar acum regret ca am facut asa..poate eram mai impacata cu mine daca le strangeam chiar eu chiar daca as fi plans si mi-as fi facut rau..o parte din lucruri gen carut patut etc le-am pastrat si le-am avut la Maria..si restul hainute jucarii etc le-am dat de pomana.

load
Sunt de acord

Acest site foloseste cookies, pentru a-ti oferi o experienta cat mai placuta pe site. Daca ai nevoie de multe detalii despre cum functioneaza acestea, citeste Politicii de Cookie | Setari