Ultimele discutii din forum
  1. #1
    Floricica Senior happy.angel's Avatar
    Membru inregistrat la
    13.10.2007
    Localitate
    mamica de ingeras
    Postari in forum
    3.689

    pierderea intr-o sarcina multipla

    "Parintii care experimenteaza nasterea multipla si pierderea unuia/unora dintre copii pot indura momente urate mai ales atunci cand pot aduce acasa un bebelus. Cand aveti un bebelus supravietuitor este natural sa fiti incantati si sa-l aratati tuturor. Oamenii vor fi fericiti pentru dumneavoastra si pot fi nesiguri despre cum sa reactioneze legat de pierderea dumneavoastra. Shannon scoate in evidenta:
    "Nu-i invinovatesc pe oameni ca sunt fericiti pentru noi pentru ca e un lucru asa de complex. Cred ca oamenii gasesc dificil sa spuna "ne pare rau pentru bebelusul dumneavoastra si felicitari, apropos!'".
    In plus, ceilalti se pot referi la bebelus cand pentru dumneavoastra el sau ea este de fapt unul dintre gemeni. Gemenii pentru ceilalti vor fi intotdeauna tripletii sau cvintetii pentru dumneavoastra.
    Din nefericire, unii oameni se asteapta sau va incurajeaza sa va ingijiti de supravietuitor(i) fara sa plangeti copilul sau copiii care nu au supravietuit. Altii pot chiar sa isi exprime usurarea ca unii sau toti dintre bebelusii multipli au pierit mai devreme in sarcina pentru ca se temeau pentru dumneavoastra, ca trebuia sa purtati asa multi. Daca moartea are loc mai tarziu, o pot considera o binecuvantare din cauza provocarilor emotionale, fizice si financiare ale cresterii mai multor copii. Daca v-ati luptat cu infertilitatea, oamenii va pot spune ca trebuie sa fiti multumiti pentru copiii pe care ii aveti deja. Aceasta lipsa de sensibilitate si sprijin va poate face sa va simtiti izolati, neintelesi si furiosi.
    "Oamenii se concentreaza pe faptul ca il avem pe Bradley. Este frustrant. Nu raspund mai niciodata decat sa spun ca da, multumim lui Dumnezeu. Dar ceea ce vreau cu adevarat sa spun este da, suntem cu adevarat norocosi, dar avem de asemenea doua patuturi care asteapta, ne-a incantat ideea de a avea doi copii si abia asteptam doi copii. Am pierdut totusi un copil!" – Shannon
    "Uneori oamenii ne trateaza ca si cand tripletii nostri nu au fost reali pentru ca nu au fost cu noi pentru prea multa vreme. Nimeni nu stie ce sa ne spuna. Fiul nostru cel mare este comfortul nostru cel mai mare – dar avandu-l pe el nu ne face sa ne simtim mai bine in legatura cu pierderea lui Cory, Carly si Alex. Imi iubesc fiul mai mult decat orice, dar nu-mi spuneti "cel putin il ai pe el". – Georgia
    Mamele care au experimentat diferite tipuri de pierderi raporteaza ca pierderea tuturor bebelusilor dintr-o sarcina multipla este pana la un punct mai usoara decat daca unii supravietuiesc. Cand toti bebelusii mor exista o intelegere mai mare a nevoii mamei de suferinta. Cand unul sau mai multi bebelusi supravietuiesc exista o presiune din toate partile pentru concentrarea pe cel care traieste.
    Daca aveti grija de unul sau mai multi frati supravietuitori este important pentru dumneavoastra sa rezistati presiunii de a va considera atat de norocoasa, sau sa va vedeti copilul sau copiii care au murit doar ca un bonus care nu a fost sa fie. Nu-i lasati pe ceilalti sa va convinga sa uitati. Nu bagati in seama supozitiile lor despre cum va simtiti dumneavoastra. Inconjurati-va de oameni care va inteleg si va sprijina in drama prin care treceti. Drept rezultat, poate fi imposibil sa evitati complet judecata si remarcile dure. Asadar cum ii infruntati pe toti? Pana la urma, cand durerea nu va mai fi asa de mare si veti incepe sa acceptati ca decizia pe care ati luat-o a fost cea mai buna, va fi mai usor sa fiti printre ceilalti si sa discutati deschis despre experientele dumneavoastra. Intre timp insa nu trebuie sa va retrageti pana nu va rezolvati dubiile. Trebuie doar sa invatati sa supravietuiti comentariilor celorlalti. Pentru a face aceasta, incercati urmatoarele sugestii:
    Incercati sa intelegeti ce ii impinge pe cei care va judeca dur. Multi dintre cei care judeca sunt limitati de o gandire simplista sau de propriile probleme emotive. Pot avea o viziune alb -negru: viata este buna si moartea este rea. Sunt altii a caror capacitate de a rezona se inchide cand aud cuvantul "bebelus". Daca va amintiti aceste lucruri puteti depasi comentariile dure.
    Invatati sa nu va pese de remarcile dure. Cand oamenii incearca sa va lectureze, sa va puna la indoiala decizia sau sa va creada suferinta mica, va puteti simti raniti, furiosi sau defensivi. Dar nu este nevoie. Puteti alege ce reactie sa aveti. Puteti sa puneti la inima remarcile dure si sa va simtiti rau sau puteti sa treceti peste ele.
    Daca de obicei reactionati puternic in asemenea situatii s-ar putea sa gasiti dificil sa ramaneti calm.
    Daca sunteti sensibili la dezaprobarile celorlalti puteti gasi aceste comentarii dificil de ignorat. Mai ales in durerea si dubiile dumneavoastra este normal sa fiti suparati de remarci dure. Dar, prin practica, veti invata sa nu fiti de acord si sa nu tineti seama de judecata celorlalti. Va puteti reasigura spunandu-va "nu conteaza ce cred ei". Asa cum spunea Eleanor Roosevelt "nimeni nu va poate face sa va simtiti inferiori fara permisiunea voastra".
    Infruntati-va sentimentele! In timp ce ignorarea remarcilor dure este o aptitudine de valoare, cealalta parte a monedei este sa examinati sentimentele care sunt scoase la iveala. Recunoasteti ca judecata celorlalti va deranjeaza cel mai tare cand nutriti sentimente de dubiu, vina si furie – emotii dureroase pe care probabil incercati sa le evitati. Asa ca atunci cand o remarca va doare, profitati de ocazie sa analizati aceste sentimente pentru a putea trece prin ele. Apoi, in timp, nu veti mai fi hipersensibili la fiecare cuvant. Si cand va veti mai intalni cu judecati care va deranjeaza, nu o veti mai lua asa personal, pentru ca nu va mai declanseaza un ecou de remuscari in interior.
    Amintiti-va, nu datorati nimanui o lista de justificari. Nu solicitati aprobarea sau iertarea nimanui. Si nu trebuie sa incercati sa schimbati parerile celorlalti – insistati doar ca ei sa vi le respecte pe ale voastre.
    Chiar daca unii oameni nu va accepta decizia, se pot abtine de la a va rani. Daca este necesar, evitati-i pe durata vindecarii." EMMA

  2. #2
    Floricica Senior happy.angel's Avatar
    Membru inregistrat la
    13.10.2007
    Localitate
    mamica de ingeras
    Postari in forum
    3.689
    asta e povestea mea...


    pe data de 07.01.2010 am ramas insarcinata.inca de la inceput au fost probleme.la un control am aflat ca sunt gemeni.la alt control ca sunt tripleti iar la 8 saptamani ca sunt cvadrupli.dr nostru ne-a recomandat reductie embrionara.eu aveam o cezariana cu un an si 4 luni inainte si corpul meu nu ar fi rezistat la o sarcina cu 4 copilasi.
    a fost cea mai grea decizie din viata mea mai ales ca sotul meu nu a fost deloc alaturi de mine.m-a acuzat ca am luat tratament sa raman gravida si uite ce s-a intamplat in loc sa am rabdare sa raman natural.spunea ca acesti copilasi nu sunt dar de la dumnezeu.mama mea ma sfatuia sa fac avort.ea si o dr la care am mers sa-i cer parerea.nu puteam sa fac asta.am mers la preotul Toma, duhovnicul familiei si i-am povestit.el saracul a cerut ragaz sa vb cu mitropolitul si apoi ne-a chemat sa stam de vb.dr meu imi spusese ca nu voi putea tine sarcina cu 4 , ca 2 sunt in acelasi sac si vor putea iesi cu malformatii.a decis sa reduca pe cei doi din acelasi sac,erau 2 fetite.cu dezlegare de la preot si cu inima oarecum linistita am plecat inainte de Paste la maternitate sa fac reductia.nu va pot spune ce frica am tras.a fost ingrozitor.doar dumnezeu m-a intarit si m-a ajutat sa rezist si pe dr sa reuseasca.reductia inseamna inteparea celor 2 fetite in inima si moartea lor.urmau sa se resoarba pana la nastere. pana aici SUNT O CRIMINALA.mi-am omorat 2 fetite si nu imi voi ierta asta niciodata.
    dupa reductie si pana la 6 luni a fost o sarcina grea dar dumnezeu ne-a ajutat si a fost bine.la 6 luni au inceput contractiile.pe 06 iulie m-am internat .am stat in spital pana pe 07.09
    am stat in perfuzii sa nu nasc si dumnezeu m-a ajutat si daca nu se intampla nenorocirea nasteam la termen.asa am nascut la 8 luni.dr meu era in concediu si m-a lasat in grija altuia.acel dr nu a avut grija de mine asa ca pe data de 02.09 la 8 dimineata dr de la vizita mi-a zis ca stefania( asa trebuia sa o cheme) nu mai are puls.am crezut ca e un cosmar.a fost sunat dr meu la 8.30 .stefania avea puls la eco 57 -58 batai/min.voi trai toata viata cu ideea ca se mai putea face ceva dar nu s-a facut.
    dr meu a zis ca vine el sa ma opereze.am intrat in operatie la 11.tarziu dupa parerea mea.eu cred ca daca isi dadeau interesul stefania era acum in bratele mele.
    a doua zi dr meu a venit si mi-a zis ca stefania avea cordonul in jurul piciorului de 2 ori si de aceea a murit.
    in ultimul timp era foarte agitata in burtica.marti seara avea pulsul 137 batai /min deci era ok.totul s-a intamplat joi sau joi noapte.in fiecere zi din viata ma voi gandi ca daca nu dormeam asa profund in seara aceea as fi vazut ca nu misca cu toate ca la gemeni e greu sa spui care misca si care nu.

    am refuzat sa o vad si asta e alta durere a mea.am fost lasa si acum regret.nu am ce visa, nu am nici on amintire decat aceasta poza
    https://picasaweb.google.com/mardar....32103703012146
    am refuzat autopsia si am cerut sa o iau acasa.nasa ei de botez( care urma sa fie) a adus rochitica si cei de la morga au imbracat-o iar sotul meu a ales un frumos sicriu mic si simplu.
    a fost ingrozitor sa-mi ingrop fetita si sa nu imi pierd mintile.nu puteam pt ca in spital ma astepta sa il aduc acasa , matei, fratele geaman al stefaniei.e dureros sa vb despre ea dar multumesc lui dumnezeu ca il am pe matei si pe andrei fratele lor mai mare.am doi baieti pe pamant si 3 ingerasi fetite in ceruri.cel putin asa imi place sa cred.
    si acum urmeaza intrebarea mea. e stefania inger sau nu?dar surioarele ei?
    te iubesc si te voi iubi toata viata mea
    https://picasaweb.google.com/mardar....45821495611698


  3. #3
    Floricica Cu Vechime lianadani's Avatar
    Membru inregistrat la
    09.08.2010
    Postari in forum
    5.264
    imi pare rau de pierderile tale, ai o poveste tare trista dar macar ai 2 copii minunati pe care sa ii ti la piept

    eu am pierdut o sarcina unica in 17 saptamani mult asteptata si dorita si dupa un an o sarcina cu gemeni identici la 9 saptamani

  4. #4
    Floricica Senior happy.angel's Avatar
    Membru inregistrat la
    13.10.2007
    Localitate
    mamica de ingeras
    Postari in forum
    3.689
    imi pare tare rau...stiu ca e greu ...

  5. #5
    Floricica Senior happy.angel's Avatar
    Membru inregistrat la
    13.10.2007
    Localitate
    mamica de ingeras
    Postari in forum
    3.689

  6. #6
    Floricica Senior happy.angel's Avatar
    Membru inregistrat la
    13.10.2007
    Localitate
    mamica de ingeras
    Postari in forum
    3.689

  7. #7
    Floricica Senior myky22's Avatar
    Membru inregistrat la
    24.03.2008
    Postari in forum
    4.879
    si eu sunt o mamica de ingeras,am pierdut sarcina la 7 -8 saptamani
    inca nu mi-am revenit
    si nu stiu nici motivul care a dus la pierderea sarcini

load
Sunt de acord

Acest site foloseste cookies, pentru a-ti oferi o experienta cat mai placuta pe site. Daca ai nevoie de multe detalii despre cum functioneaza acestea, citeste Politicii de Cookie | Setari