Ultimele discutii din forum
  1. #1
    Floricica Cu Vechime gabitzza's Avatar
    Membru inregistrat la
    05.10.2007
    Localitate
    Bucuresti
    Postari in forum
    7.664

    Idee Cu bebelusul acasa. Sfaturi practice de la mamici

    Momentul in care venim cu bebelusul acasa pentru prima data este cel mai important pentru ce din acel moment inainte va trebui sa ne descurcam "singure" cu bebelusul, adica nu mai sunt asistenetele pe care sa le poti intreba orice oricand

    Sunt multe lucruri marunte care se intampla cu bebelusii in primele saptamanai de viata pana se intra intr-un ritm, lucruri marunte care la momentul respectiv par foarte importante si chiar "critice" mai ales ca nimeni nu iti povesteste exact despre acele lucruri marunte.

    Asa ca m-am gandit ca un topic in care mamicile care au trecut deja prin etapa de adaptare cu bebe acasa, sa dea cateva sfaturi utile pentru proaspetele mamici.

    Din cate imi mai amintesc eu (ciudat cat de repede uitam micile detalii de atunci!) primul moment de "panica" a fost chiar la cateva zile dupa ce am venit acasa intr-o noapte (bineinteles) cand Edi avea un fel de mucisori (nu a fost aspirat tocmai bine la nastere) si ne uitam la el si nu stiam ce sa ii facem pentru ca nu imi pusesem pana atunci problema cum isi sufla bebelusii nasul. (Nu radeti )

    Am aflat apoi exact cum se foloseste para pentru nasuc sau batista bebelusului si ca asa ii curatam nasucul lui bebe.

  2. #2
    Floricica Senior irina27's Avatar
    Membru inregistrat la
    12.06.2007
    Postari in forum
    4.494
    bun subiect, pacat ca nu a postat nimeni pana acum, sper sa spargem gheata.
    eu de abia asteptam sa ajung acasa, la maternitate eram ingrozita de cei din jurul meu, de asistente care nu ziceau mai nimic, de abia m-au invatat sa alaptez, acasa cel mai mult m-am speriat in momentul cand a trebuit sa ii fac baita prima data, a venit bunica si ne-a ajutat, apoi intr-o seara a intarziat si am prins curaj. instinctul de mama e bine dezvoltat, numai ca trebuie sa il ascultam. in rest nu am avut alte griji, a fost bine, sper ca si acum sa vin repede acasa, sa nu trebuiasca sa stam mult pe acolo.

  3. #3
    mischa2000
    Guest
    intotdeauna se gaseste careva sa bage frica in viitoarea mamica in privinta baitei copilului ...
    ce sa zic ... nu mai sunt vremurile de demult cand trebuia sa tii copilul cu o mana si sa ii sustii si gatul ... cu cealalta spalat ... masurat temperatura cu cotul ...

    exista suporturi de cadita, termometre ...
    nu trebuie decat un pic de informare, voie buna, dat afara soacre, mame si alte ajutoare si gata.
    la noi un an de zile s-a ocupat exclusiv numai tatal ...
    in fine, in afara de scoaterea din mir ...

  4. #4
    mire83
    Guest
    Citat Postat de mischa2000 Vezi mesajul
    intotdeauna se gaseste careva sa bage frica in viitoarea mamica in privinta baitei copilului ...
    ce sa zic ... nu mai sunt vremurile de demult cand trebuia sa tii copilul cu o mana si sa ii sustii si gatul ... cu cealalta spalat ... masurat temperatura cu cotul ...

    exista suporturi de cadita, termometre ...
    nu trebuie decat un pic de informare, voie buna, dat afara soacre, mame si alte ajutoare si gata.
    la noi un an de zile s-a ocupat exclusiv numai tatal ...
    in fine, in afara de scoaterea din mir ...
    mai ales chestia cu mame si soacre
    pot sa spun ca la mine n-a fost teroare din spital...ba chiar am prins cateceva de la asistentele de acolo
    apoi mai multe vorbeam cu pediatra si asistenta care veneau aksa,care nu-s asa cu "basmaua in cap"
    de la aproape 2 luni eu i-am facut baita...si doar pe sot ce il mai lasam sa ma ajute desi eram ca speriat...

  5. #5
    mischa2000
    Guest
    mai sunt si sfatuitoarele ... ca de ce nu are caciula in cap ....

  6. #6
    Floricica Senior raluca28's Avatar
    Membru inregistrat la
    12.11.2009
    Postari in forum
    2.806
    Eu imi amintesc ca eram tare speriata, dar tot a fost mai bine acasa decat la spital... am reusit sa ul alaptez, chiar daca in primele zile statea aproape non-stop la san (si am decis ca e nevoie si de suzeta); daca aerul e prea uscat in camera, si prea cald, s-ar putea sa aiba copilul un fel de respiratie haraita; primele baite au fost facute de o asistenta (colega a sotului, mama unei eleve de-ale mele), buricul i-a cazut ceva mai greu, si ea ne-a ajutat si cu asta. n rest, imi amintesc ca ne era teama pna sa si aerisim (nu vom mai face greseala asta :) )- ideea e ca te descurci pana la urma, te adaptezi copilului si inveti repede sa il intelegi. E foarte important sa ai sprijinul taticului (la inceput nici nu ma aventuram sa schimb pampersul fara el :) ).

  7. #7
    Floricica Nou Venita LaraRo's Avatar
    Membru inregistrat la
    18.11.2010
    Postari in forum
    96
    Ahahha, da, e tare chestia cu mamele si soacrele. Total de acord.
    Noi am citit mult despre asta si ne simteam super-informati (ne-am uitat pe youtube pana si la filmultete despre cum sa schimbi pampersii). Vizitatorii pot spune ca doar ne-au incurcat (cu o singura exceptie, pe care o s-o spun mai incolo).

    Tot ce voiam era putina liniste si sa fim singuri noi trei si sa ne bucuram de concediul de paternitate de 3 saptamani al sotului. Dar n-a fost sa fie asa.

    Prima care ne-a vizitat a fost o prietena de-a mea, cand micuta avea varsta de 3 zile, iesisem din maternitate de o zi. Cand mi-a zis ca vine n-am zis nu, credeam ca o sa fie vorba doar de vreo 2-3 ore, tipa sta in alt oras si ne vedem rar... Dupa ce a venit, mi-a zis ca se inscrisese la un congres care era in orasul nostru si ca sta pana a doua zi, cand o sa se duca la congres si apoi vine prietenul ei... Ce poti sa mai zici? Eram amandoi obositi, eu dupa un travaliu de 24 de ore, sotul nici el nu dormise de vreo 3 nopti, trebuia sa alerge dupa acte... numai chef de musafiri n-aveam. Pune masa, stai de vorba pana la 2 noaptea cu ea (sotului ii cadea capul pe masa de somn si ea nu se simtea sa se duca sa se culce, cu toate ca eu deja stransesem masa si eram in bucatarie si spalam vasele, ea continua sa palavrageasca cu el). In plus, de fiecare data cand ma duceam sa alaptez, venea dupa mine, se aseza pe coltul patului si... vorbea incontinuu. Iar eu in loc sa ma concentrez la micuta (erau primele zile, cand e important ca bebelusul sa invete sa suga bine) sau sa ma odihnesc putin, trebuia sa fac conversatie.

    Dar am zis ca maine vine prietenul s-o ia si pleaca. Sincer, cu toate ca e o fata buna, de-abia asteptam sa plece, sa ramanem singuri si sa ne odihnim. Cand vine si prietenul, hop, mai statea si el o seara ca a doua zi avea un fotbal si apoi trebuiau sa se duca la o masa cu alti prieteni... asa ca au mai ramas amandoi inca o noapte. Dar nu-i nimic, ne zicem noi, o noapte si gata, pleaca. Am crezut ca mor cand am auzit ca ma intreaba a doua zi daca nu pot sa mai ramana inca o noapte, ca cina se termina tarziu si ar trebui sa doarma la alti prieteni, ca in principiu ar putea sa ramana la ei, dar daca tot au venit la noi... Am zis ca da, ce poti sa zici cand te intreaba asa? Dar stau sa ma intreb, oare oamenii astia nu se gandesc si ei un pic, cum poti sa vii sa stai trei nopti pe capul unora care tocmai au venit din maternitate cu un copil de 3 zile??!! E drept ca sunt din alta tara si ca au alte obiceiuri (ea e columbianca, el spaniol), dar totusi...

    Si apropo de subiect (ca am divagat un pic) eu am scos-o pe micuta pe afara din ziua a treia, eram in decembrie, insa la noi nu e asa de frig. Fiind prima oara, n-am scos-o decat 15 minute, voind sa cresc treptat durata. Iar prietena mea se mira foarte tare ca ne plimbam asa putin, sfatuindu-ma ca trebuie sa fac plimbari mai lungi, ca asa e bine... Imi venea sa-i urlu: "are doar 3 zile, in caz ca n-ai observat cand te-ai invitat pe la noi!" :))

    Apoi in scurt timp a venit mama, a tinut neaparat sa vina. Saraca, mi-a parut bine s-o vad, insa m-a innebunit. E foarte prapastioasa si se ingrijora din orice. Ca ar avea copilul diaree, ca ar avea albul ochilor un pic albastriu, ca sa-l intreb pe pediatru de ce face parturi (!!!), ca de ce nu-i facem baita normal, ca n-are nimic daca se uda buricul, ca are picioarele un pic strambe. Noroc ca-i trecuse icterul pana a venit ea, ca cine stie... Singur chestie unde ne-a linistit, a fost cu pielea... Noi nu stiam ca e normal sa se descuameze si ne-am cam speriat... insa mama mi-a zis ca e normal sa se intample asa.

    Apoi au venit socrii si cumnatul, la o zi dupa ce a plecat mama. Soacra, saraca, a fost foarte cuminte, e cam suparata pe mine in urma unui conflict pe internet avut chiar inainte sa vina, in care i-am facut niste observatii, asa ca s-a temut sa-mi zica ceva, sa nu ma supere. Dar va dati seama... tot musafiri, asa a fost prima luna cu bebitza.

    Asa ca sfatul meu pentru primele zile, ar fi sa va informati cat mai mult si sa interziceti vizitele rudelor si prietenilor. :)
    Modificata de LaraRo; 10.03.2011 la 16:28:39.

  8. #8
    Floricica Senior irina27's Avatar
    Membru inregistrat la
    12.06.2007
    Postari in forum
    4.494
    eu am avut noroc nu privire la vizite, le-am interzis sa nu vina pana nu il botez, doar soacra mea a venit atat, si pt ca am rugat-o noi, recunosc aici, mai mult de baita nu facea, isi mai dadea cu parerea dar faceam cum credeam noi. nu din superstitie nu am primit musafiri pana la botez ci tocmai pt ca eram obosita, anemica, si tot ce imi doream e sa dorm cand doarme si bebe sa ma pot odihni si obisnui cu noul statut, cel de mamica.
    acum dupa ce voi naste fetele, s-ar putea sa imi doresc sa am cate un ajutor, dar cine stie, poate voi simti la fel, fara musafiri, doar nasii de botez cred ca am sa ii tolerez.
    Modificata de irina27; 11.03.2011 la 13:34:25.

Cuvinte cheie pentru acest topic

load
Sunt de acord

Acest site foloseste cookies, pentru a-ti oferi o experienta cat mai placuta pe site. Daca ai nevoie de multe detalii despre cum functioneaza acestea, citeste Politicii de Cookie | Setari