Reducerea indemnizatiei poate duce la cresterea numarului de persoane asistate social

Reducerea perioadei de acordare a indemnizatiei pentru cresterea copilului ar avea efecte dramatice asupra familiilor vulnerabile, contribuind la cresterea numarului de persoane asistate social.

Intentia Ministrului Muncii, Familiei si Protectiei Sociale de scurtare a duratei de acordare a indemnizatiei pentru cresterea copilului in varsta de pana la 2 ani, de la 24 de luni la 12 luni, respectiv in cazul copilului cu handicap de la 36 de luni la 24 de luni sau de reducere a plafonului indemnizatiei de la 3.400 lei la 1.000 sau 1.500 lei, nu ia in considerare consecintele grave asupra cresterii natalitatii, si faptul ca, in prezent, indemnizatia reprezinta singura masura de sustinere a familiilor cu copii intre 0 si 3 ani.

Totodata, aceasta masura, aplicata discretionar, ar avea un efect contradictoriu devastator, marind numarul persoanelor care au nevoie de asistenta sociala din partea statului.

Tinand cont de faptul ca sistemul educational prescolar din Romania cuprinde doar copiii mai mari de 3 ani, singura facilitate pentru copiii sub aceasta varsta ramane cea a creselor (considerate si in prezent unitati sanitare), al caror numar nu acopera nevoile reale ale societatii.

"Posibilitatile pe care le are un parinte din Romania pentru ingrijirea unui copil in varsta de pana la doi ani sunt limitate: cresele sunt insuficiente, iar institutia bonelor nu este reglementata, ceea ce inseamna ca parintele nu are mijloace legale, pentru a nu le mai mentiona pe cele economice, pentru a-si lasa copilul in grija unei bone. In plus, reinsertia mamei in campul muncii este sensibila, pentru ca, in cazul in care nu poate reveni la vechiul loc de munca si este privata de indemnizatia lunara pana ce copilul implineste doi ani, ea va deveni mult mai vulnerabila si va avea nevoie de asistare sociala din partea statului", considera Gabriela Alexandrescu, Presedinte Executiv Salvati Copiii Romania.

Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 148/2005 privind sustinerea familiei in vederea cresterii copilului stabileste in art. 1 ca, incepand cu 1 ianuarie 2009, "persoanele care, in ultimul an anterior datei nasterii copilului, au realizat timp de 12 luni venituri profesionale supuse impozitului pe venit potrivit Codul fiscal, beneficiaza de concediu pentru cresterea copilului in varsta de pana la 2 ani sau, in cazul copilului cu handicap, de pana la 3 ani, precum si de o indemnizatie lunara in cuantum de 600 lei sau, optional, in cuantum de 85% din media veniturilor realizate pe ultimele 12 luni, dar nu mai mult de 4.000 lei."

Prin art. 12 din Legea nr. 118/ 2010 privind unele masuri necesare in vederea restabilirii echilibrului bugetar cuantumul indemnizatiei anterior mentionate a fost diminuat cu 15%, dar nu mai putin de 600 lei, ceea ce a dus si la diminuarea plafonului maxim de la 4.000 lei la 3.400 lei.

Organizatia Salvati Copiii Romania considera ca reducerea perioadei de acordare a indemnizatiei pentru cresterea copilului reprezinta o greseala din urmatoarele motive:

1. Ignorarea Strategiei Nationale in domeniul protectiei si promovarii drepturilor copilului 2008-2013

Reducerea perioadei de ingrijire la 1 an, respectiv 2 ani in cazul copilului cu handicap, contravine Strategiei nationale in domeniul protectiei si promovarii drepturilor copilului 2008-2013, in care unul dintre obiectivele prioritare este "intarirea capacitatilor parentale prin asumarea responsabilitatilor fata de cresterea, ingrijirea si educarea propriilor copii".

Indemnizatia pentru sustinerea familiei reprezinta o politica eficienta de crestere a capacitatii parintilor prin asigurarea resurselor pentru cresterea si dezvoltarea copiilor lor. Din perspectiva Conventiei ONU cu privire la drepturile copilului, dreptul la supravietuire si dezvoltare a copilului trebuie asigurat prin politici adecvate de sustinere si protectie a copiilor si familiilor, Romania, ca stat semnatar, fiind obligata sa aloce resurse in limite maxime disponibile.

2. Suprimarea politicilor de crestere a natalitatii

Raportul Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Riscurilor Sociale si Demografice (2009) a subliniat faptul ca mentinerea natalitatii la un nivel scazut reprezinta o evolutie demografica care accentueaza riscurile sociale pe termen mediu si lung, Romania aflandu-se din nou pe ultimul loc in Europa la acest capitol.

La capitolul "Ce-i de facut?", una dintre solutiile mentionate a fost "incurajarea natalitatii prin politici sociale tintite pe familiile cu copii mici", ceea ce corespunde direct prestatiei sociale a indemnizatiei.

In motivarea elaborarii O.U.G.148/ 2005, sustinerea familiei in vederea cresterii copilului are scopul limpede de stimulare a cresterii natalitatii. Aplicarea politicilor de sustinere a familiei a constituit un factor care a condus la cresterea natalitatii in 2009, comparativ cu anii precedenti (de la 10 la mie in 2007, 10.3 la mie in 2008 la 10.4 la mie in 2009, conform INS). Desi cresterea nu pare a fi foarte mare, ea reprezinta o constanta in ultimii ani.

3. Lipsa serviciilor sociale furnizate de stat pentru copiii pana la 3 ani

In Uniunea Europeana, perioada de ingrijire a copiilor variaza de la 6 luni (Irlanda, Italia, Norvegia) la doi ani (Germania) sau trei ani (Austria, Cehia, Slovacia). Chiar daca in alte tari europene durata de acordare a acestei facilitati financiare pentru parinti este mai mica, dificultatile parintilor cu copii mici sunt acoperite printr-o multitudine de servicii adresate copilariei timpurii: centre de zi, servicii de ingrijire, servicii de monitorizare, centre maternale, servicii de vizitare a copilului la domiciliu, facilitati medicale specializate pentru copilaria timpurie, servicii parentale, servicii de dezvoltare si ingrijire pentru copiii cu dizabilitati etc. Iar rata de integrare in serviciile de ingrijire cu program prelungit a copiilor intre 0 si 3 ani porneste de la 15% ajungand si la peste 70%, cu o medie de 30 de ore de ingrijire pe saptamana (conform www.oecd.org).

Desi aceasta masura de sprijin acordata familiilor cu nou-nascuti in grija a fost considerata o forma a "generozitatii" actualei administratii guvernamentale, reamintim ca situatia serviciilor sociale, care se adreseaza copiilor sub trei ani din Romania, este absolut deficitara in mediul urban si inexistenta in mediul rural.

Intrucat sistemul educational prescolar cuprinde doar copiii incepand cu varsta de 3 ani, singurele facilitati pentru copiii sub aceasta varsta raman cresele (definite in Legea nr. 263/2007 privind infiintarea, organizarea si functionarea creselor ca fiind servicii sociale specializate, deci nu servicii destinate tuturor copiilor, ci doar celor cu probleme), al caror numar a scazut dramatic dupa 1989.

Daca in 1990 erau 840 de crese, in 2007 mai existau 272 (dezvoltate de catre autoritatile locale) cu un numar total de 13.135 de paturi in conditiile in care numarul total al copiilor cu varste sub 3 ani era de 855.339 la 1 iulie 2007 (conform ANPDC – www.copii.ro), ceea ce inseamna o capacitate de cuprindere a copiilor in aceasta forma de ingrijire de numai 1,8%. Incredibil este faptul ca judete precum Salaj, Botosani, Galati, Ilfov si Giurgiu mai au doar o singura cresa.

Tinand seama de aceasta situatie alarmanta, intrebarea legitima care se pune este "Ce masuri va avea in vedere Guvernul Romaniei pentru asigurarea protectiei copiilor aflati in cea mai vulnerabila perioada a copilariei lor, daca isi va mentine hotararea de a renunta la politica actuala de sprijinire a familiilor cu copii intre 0 si 3 ani?"

4. O masura antisociala si neproductiva economic

Dupa doua decenii de transformari ale sistemului de promovare si protectie a drepturilor copilului si familiei, in care politicile sociale au inregistrat progrese semnificative, anul 2010 risca sa se constituie in primul an de regres intr-un context economic de mare dificultate pentru copiii si familiile din Romania.

Dintr-o alta perspectiva, aceea a familiei care a decis, cu un an sau 2 ani in urma, sa aiba copii, consecintele vor fi greu de inlaturat, parintii fiind nevoiti sa adopte alte strategii de supravietuire. Putini dintre ei vor reveni cu usurinta la vechile locuri de munca, veniturile propuse de catre Ministerul Muncii fiind mult diminuate si astfel insuficiente pentru nevoile familiei. Familiile monoparentale sau cele cu multi copii vor fi in risc de saracie, putand deveni pe termen lung o categorie de persoane asistate social.

5. Acord-cadru privind concediul pentru cresterea copilului (revizuit) - 18 iunie 2009

Acest Acord-cadru care sta la baza Directivei 2010/18/UE a Consiliului din 8 martie 2010 subliniaza necesitatea furnizarii de structuri de ingrijire a copiilor prin instituirea unei "combinatii de masuri echilibrate, integrate si coerente, care sa cuprinda dispozitii in materie de concediu, organizare a muncii si structuri de ingrijire." Acordul aminteste ca in multe state membre "exista deja o mare varietate de masuri si practici in materie de politici legate de concedii, de structurile de ingrijire a copiilor si de programele de lucru flexibile, adaptate necesitatilor lucratorilor si celor ale angajatorilor si avand drept obiectiv sprijinirea parintilor in vederea concilierii intre viata profesionala, viata privata si viata de familie."

In conditiile in care Romania nu dispune de structuri de ingrijire a copiilor, si nici de o legislatie specifica care sa oblige sau sa ofere o orientare angajatorilor in stabilirea unor forme flexibile ale programelor de lucru pentru angajatorii cu copii sub 3 ani, politica Ministerului Muncii nu se incadreaza in niciun fel in recomandarile Acordului-cadru si implicit ale Directivei. In acest fel, orice masura de eliminare sau de reducere a singurului beneficiu ramas parintilor copiilor intre 0 si 3 ani, va plasa Romania in afara politicii europene de stabilire a unor politici responsabile si echitabile pentru cresterea copilului intre 0 si 3 ani.

6. Recomandari

Recunoscand necesitatea protectiei dreptului la dezvoltare al tuturor copiilor, Organizatia Salvati Copiii Romania considera ca indemnizatia de sprijinire a parintilor cu copii in varsta de pana la 2 respectiv 3 ani trebuie sa ramana in aceeasi forma de reglementare, acest beneficiu fiind absolut necesar in mentinerea unei politici firesti de protectie a copilului in primii sai ani de viata.

Ca alternativa la actuala reglementare, Guvernul Romaniei ar putea lua in considerare un sistem de acordare a indemnizatiei pe o perioada mai lunga de timp (3 ani), cu cuantumuri descrescatoare de la an la an: in primul an, indemnizatia sa-si pastreze cuantumul actual conform O.U.G. 148/2005 si Legii 118/2010, in anul 2, valoarea sa corespunda unui procent de 50% din media veniturilor realizate pe ultimele 12 luni, fara a scadea sub valoarea plafonului minim de 600 de lei, iar in anul 3, sa reprezinta o suma fixa corespunzatoare plafonului minim.

Sustinem programul de revizuire a modalitatilor de acordare a altor forme de sprijin si facilitati sociale, monitorizarea acordarii lor, astfel incat persoanele care au mod real nevoie de sprijin sa beneficieze de acesta. De asemenea, atragem atentia asupra situatiei actuale cand copiii intre 0 si 3 ani si parintii lor sunt lipsiti de servicii variate si uniform raspandite geografic si, drept urmare, cerem Ministerului Muncii, Familiei si Protectiei Sociale revizuirea politicilor sale privind politica de ingrijire si educare a copilului din aceasta categorie de varsta.

Pentru mai multe articole interesante, urmareste-ne pe pagina de Facebook Copilul.ro

Taguri

Citeste si despre

Articole de la parteneri

Aplicatii pentru copii

DESCARCA
DESCARCA

Inainte sa pleci,

Poti gasi informatii utile si in materialele urmatoare:



Urmareste-ne si primeste cele mai noi informatii pentru tine si copilul tau!

Trimite articolul catre prietenii tai

Poti baga cate mailuri vrei tu separate prin spatiu!

Trimite mesajul