Adolescentul care nu respecta regulile

/ / Modificat: 2017-09-13
Adolescentul care nu respecta regulile

In primul rand este remarcabil faptul ca va puneti astfel de intrebari pentru ca ele constituie punctul de plecare in incercarea de a repune relatia cu fiul dvs. pe un fagas normal, autentic. In al doilea rand va felicit ptr. hotararea de a incerca dumneavoastra, tatal, sa gasiti solutii pentru probleme pe care le resimtiti ca fiind de sorginte masculina.

Intr-adevar, tatal este cel care insoteste baiatul adolescent pe calea maturizarii, tatal este puntea de legatura dintre baiat si sexualitate, dintre baiat si autoritate (ca institutii ale statului).

Observ ca, pe buna dreptate, sunteti mandru de baiatul dvs. (fotbal, baschet, echipa scolii, note foarte mari initial) si chiar si atunci cand spune ca nu-i pasa de reguli.

Ar fi benefic pentru amandoi ca el sa stie de la dvs. ca sunteti mandru de el, ca sunteti fericit sa fiti tatal lui si ca aveti mare incredere in el.

De altfel, nu va invit decat sa-i transmite-ti ceea ce simtiti ptr. el, ceea ce inseamna el ptr. dumneavoastra  si mai putin propriile ganduri negative, propriile temeri. Nu uitati ca si dvs. ati trecut prin aceasta perioada si incercati ca fiul sa beneficieze de aceasta experienta. Sa ne reamintim totusi cateva repere importante ale adolescentei.

Este o perioada care presupune schimbari si restructurari majore atat fizice, somatice, hormonale cat si psihice. Aceste schimbari sunt resimtite cu teama in principal de adolescent, care de multe ori nu este avizat ca sunt si normale si necesare, dar si de familia de apartenenta. 

Este o etapa importanta a conturarii personalitatii viitorului adult, in necesara evolutie de la dependenta absoluta (nou nascut) spre autonomie si buna integrare sociala. Exista un grad crescut de agresivitate sociala in aceasta perioada, agresivitate care afecteaza relatiile sociale si, intr-o mare masura, altereaza relatiile intrafamiliale, dar cu siguranta nu ii distrug bazele.

Parintii ar trebui sa fie constienti ca sunt principalii responsabili de formarea propriilor copii ca personalitati distincte, pentru ca rolul lor este determinant comparativ cu celelalte instante de socializare : scoala, grupul de prieteni, mass-media.

Dorinta lor de a controla in continuare situatia si pe adolescent, dorinta generata de propriile temeri, creaza un mediu ostil si impiedica eforturile tanarului de a reduce dominatia. Adesea ei impun norme care nu tin cont de valorile individuale ale adolescentului; acest fapt il fac sa constientizeze ca nu este iubit.

Adolescentul se izoleaza de familie, dobandeste complexe de inferioritate si nimicnicie. El nu poate accepta disciplina si neaga valorile familiei, revoltandu-se sau supunandu-se neconditionat.

Sa nu uitam ca dezaprobarea propriului parinte atrage dupa sine dezaprobarea propriei persoane. Si tocmai acum, intr-o perioada de profunde cautari ale propriei identitati! Dragostea neconditionata, atentia, respectul, increderea, incurajarea, siguranta, valorizarea, validarea sunt necesitati pe care parintii ar fi benefic sa le asigure adolescentului in scopul dezvoltarii psihocomportamentale normale a acestuia.

Acestea previn aparitia resentimentelor, a starii de frica, a maniei, a disperarii si a neincrederii in sine si in ceilalti la viitorul adult.

In acest context comportamentul fiului dvs. se inscrie in sfera normalitatii si a problematicii specifice varstei. El vrea sa spuna de fapt, ca nu-i plac regulile impuse de altii, nu ca nu-i pasa de ele si acceptarea acestora face parte integranta din procesul de maturizare.

Faptul ca bea si fumeaza ocazional il ajuta si sa se integreze mai bine in grupul de prieteni, il fac sa se simta barbat si sunt si noi experiente. Ar putea insemna o problema daca ar abuza de alcool si tutun sau poate chiar daca nu ar consuma deloc. Minciunile sunt modalitatea lui de a se apara in fata faptului ca se simte neacceptat, nevalorizat pentru ceea ce simte si ce este, iar ceea ce dumneavoastra numiti negociere este foarte probabil ca baiatul sa resimta ca fiind impunere.

Parerea mea este sa va ganditi mai putin la propriile dvs. temeri, sa fiti rabdator si sa aveti convingerea ca atat timp nevoile bazale de dragoste neconditionata, respect, atentie, incredere, valorizare si acceptare ii sunt satisfacute in principal in familie, tanarul adolescent nu va recurge la solutii extreme pentru a se simti cineva in lumea in care traieste.

Mircea Raslescu
Psiholog - Psihologia copilului si adolescentului
Cabinetul Alter Ego

Pentru mai multe articole interesante, urmareste-ne pe pagina de Facebook Copilul.ro

Articole recomandate

Citeste si despre