Terapia de familie cu copii

 

Un articol de Andreea Biji

Psiholog Organizatia Salvati Copiii Romania





Toate familiile, fie ele fericite sau nefericite, se impiedica in existenta lor de aceleasi incercari, de neocolit, ale vietii de familie.

Cu totii cunoastem aceste incercari - a invata si a ne adapta la viata de cuplu, apoi la cea de familie, a ne intelege cu o soacra mai dificila, a creste copiii, a intelege schimbarile ce apar in dezvoltarea lor, a face fata bolii sau a accepta plecarea copiilor de acasa. Astfel de evenimente produc schimbari in relatiile dintre membrii familiei, iar atunci cand nu sunt adecvat abordate si rezolvate pot conduce la blocaje.

In cadrul creat de terapia de familie se urmareste interventia la nivelul relatiilor dintre membrii unei familii – mama, tata, copil, bunic/bunica si nu la nivelul unui singur individ.

Familia invata din interiorul terapiei ce resurse are pentru depasirea unor astfel de situatii si cum le pot aplica si dezvolta in afara terapiei, in viata de zi cu zi.

Extrem de multi parinti isi aduc copiii "dificili", "neastamparati", "obraznici", "neatenti" la psiholog, considerand ca ii vor lua "sanatosi" de la acesta. Parintii spun ca cei mici trebuie sa fie disciplinati, cuminti, ca sunt prea tineri ca sa aiba opinii informate, ca trebuie sa fie supusi, ascultatori, ca trebuie sa se duca sa se joace in liniste in timp ce adultii vorbesc etc, insa nu accepta ca toate comportamentele reclamate sunt raspunsurile copiilor numai in relatia cu parintii.

De foarte multe ori copiii sunt vazuti ca membri marginalizati ai unei familii, iar parintii se simt confuzi uneori de valoarea relatiei cu copiii si bunurile pe care le ofera acestora – "are totul in camera, televizor, aparatura pentru muzica si tot vine in living room" si pe de alta parte "petrece tot timpul in camera lui si nu socializeaza cu noi".

Pentru copii nu este folositor sa fie definiti ca "dificili", iar relatia copil - parinte are de suferit ca urmare a comportamentelor bazate pe aceasta judecata.  

Copiii se simt fericiti pentru ca apartin familiei, clasei de la scoala, cercului de prieteni. Sunt rar lasati singuri prin urmare sunt mereu in relatie cu cineva: mama-copil, tata-copil, sora-frate, frate-frate. Cand apar dificultati, adultii ii scot din aceste relatii si se concentreaza asupra lor, considerand ca au probleme, in loc sa isi indrepte atentia asupra relatiei copiilor cu ei, persoanele importante din viata lor, cei in a caror grija se afla.
De ce este diferita terapia de familie cu copii?

In terapia de familie cu copii, specialistii au ca scop reconectarea copilului cu ceilalti si ascultarea vocii copilului (a ceea ce are de spus), cat si a celor cu care intra in relatie.

Copiii sunt detinatorii a foarte multe informatii, au opinii si idei si sunt participanti activi in viata de familie.

Terapia de familie cu copii se bazeaza pe crearea unui cadru de siguranta pentru copil si familie, in care povestile fiecaruia pot fi spuse, ascultate si intelese.

Terapeutul de familie se adapteaza lumii copilului, conduce si sustine copilul si familia in exprimare, prin modalitati atat verbale cat si non-verbale, simbolice sau scrise - joc, desen, pictura, colaje. Prin toate acestea, terapeutul extinde intelegerea familiei asupra problemei prin prezentarea punctului de vedere al copilului (sunt lucruri pe care un copil nu le spune in familie sau care poate nu au fost auzite si pe care familia le afla in timpul terapiei).

Informatii nepretuite pot fi descoperite si redescoperite pe parcursul intalnirilor cu copilul si familia acestuia, ceea ce permite ca resursele familiei sa fie identificate si utilizate in confruntarea cu problema.

In cadrul terapiei de familie, terapeutul - specialist bine pregatit in derularea procesului terapeutic, cu abilitati, cunostinte si experienta conduce familia catre rezultate bune, in confruntarea lor cu aproape orice problema, dintre care enumeram: dificultati in relationarea cu copiii, comportamente nedorite ale copilului, adaptarea unui copil adoptat la noua familie, adaptarea copiilor cu schimbarile survenite in urma unui divort sau a unei boli, integrarea la scolara etc.

Si sa nu uitam, orice dificultate abordata din timp, are sanse mai mari de reusita!