Ca parinte, este foarte tentant sa iti controlezi copilul. Iar tehnologia ne "incurajeaza" in acest sens. In prezent, copiii sunt monitorizati video inca de la cresa, iar parintii au acces in timp real la ceea ce fac cei mici. In plus, punem vorbi la telefon sau intra in contact prin mijloace electonice oricand cu micutul. Asa ca putem, afla daca si ce a mancat, cu cine se joaca, daca a dormit sau nu.
Apoi, mai exista si asa numitii "parinti elicopter" care de teama pericolelor pe care le percep in lume, isi controleaza excesiv copii in speranta de a-i proteja: vor sa stie orice miscare a celui mic si intervin oricand in locul lui, ajungand pana la a vorbi pentru el. Care sunt efectele pe termen lung ale acestui control excesiv?
Copilul risca sa devina rebel. Micutii au nevoie de o anumita doza de libertate. Daca incerci sa controlezi orice aspect al vietii lui, va cere din ce in ce mai multa autonomie, cu mai multa forta si de multe ori fara motiv. Daca parintele controleaza cu ce se imbraca copilul, cu cine vorbeste, ce carti citeste, sunt mari sanse ca micutul sa devina rebel.
O cercetare la care au participat 5,362 persoane a aratat ca un control excesiv din partea parintilor le provoaca copiilor daune psihologice pana la maturitate. Copiii supra-controlati, ajunsi adulti, cred ca au o sanatate mentala scazuta si se declara mai putin fericiti comparativ cu persoanele care au beneficiat de mai multa libertate in primii ani de viata.
Prea mult control ii omoara copilului individualitatea si creativitatea. El risca sa devina o umbra a parintelui, si nu va avea nici un fel de initiativa sau parere personala.
Monitorizarea si supravegherea excesive le pot da copiilor senzatia ca nu au nici un fel de control asupra vietii lor. Si risca sa devina nervosi si anxiosi pentru ca se vor simti inchisi intr-o cusca din care nu pot iesi.
In plus si conceptia despre intimitate le este afectata: daca totul este spravegheat si filmat, copiii ajung la concluzia ca nu exista nimic personal totul este public si este sau ar trebui sa fie cunoscut celorlalti.
O alta consecinta a controlului excesiv este ca nu va fi capabil sa gaseasca solutii la problemele sau dificultatile pe care le intalneste. Este adevarat, copiii au nevoie de supravhegere si de ghidare din partea noastra, dar nu sa le impunem noi ce sa faca. De aceea este mai bine sa ii lasam sa ia decizii si sa suporte consecintele acelor decizii.
In realitate, a creste un copil inseamna sa il ghidezi sa isi gaseasca el o carare, nu sa ii trasezi tu cararea pe care sa mearga.
Pentru mai multe articole interesante, urmareste-ne pe pagina de Facebook Copilul.ro
