Educatia rutiera nu-i un moft

Niciodata nu e prea devreme sa incepi sa ii explici copilului regulile de circulatie. Nu ca sa te mandresti cu cat de destept e el, ci pentru ca il vrei intreg si in viata acasa.

Nu reusesc sa inteleg parintii care si-i expun cu buna-stiinta. Sau e vorba de inconstienta? Sau poate de acel la fel de inconstientul "mie nu mi se poate intampla".

Conform National Center for Statistic and Analysis, in Statele Unite ale Americii sunt raniti anual, in accidente auto, aproximativ 250 de mii de copii. Un sfert de milion. Noi suntem vreo 20 de milioane cu totii, asa, ca sa intelegeti proportiile. 

Poate cifrele astea nu va spun nimic. Poate va intereseaza mai tare ca principala cauza a mortii copiilor intre 2 si 14 ani o reprezinta accidentele rutiere. Mai mult de jumatate dintre victime sunt cauzate de nepurtatul centurii sau de faptul ca nu erau intr-un scaun auto. Nu, nu e o pledoarie pentru producatorii acestor lucruri. Este o pledoarie pentru viata. 

Ca sa nu mai discutam atata despre moarte. Tot statisticile ne arata ca foarte multi parinti nu stiu cum sa monteze corect scaunul auto sau cat de largi sau de stramte sa fie centurile. Ce credeti ca se intampla in astfel de cazuri? Exact, in caz de accident scaunul si centurile nu mai au nicio valoare. Poate aveti impresia ca America este departe si noi n-avem a ne teme. 

Ei bine, aflati ca Romania este pe primul loc in Uniunea Europeana, alaturi de Letonia, la numarul pietonilor morti in accidente rutiere. Primul loc, da? Avem cei mai multi morti pe sosele din toata Uniunea Europeana. 

Odata din cauza vitezei excesive cu care merg unii soferi, a doua oara pentru ca traversam cum ne taie capul si pe unde avem noi chef, pentru ca asa e in tara lui "merge si-asa". Tot in frunte, alaturi de aceeasi Letonia, suntem si la capitolul decese survenite in accidente auto. 91 de morti la un milion de locuitori, se arata intr-un raport dat publicitatii in martie 2015, de Comisia Europeana.

Vi se pare mult? Vi se pare putin? Vi se par niste cifre seci? Mergeti odata la locul unui accident cu victime, ca sa nu mai ridicati din umeri si sa credeti ca e vorba doar de cateva calcule. V-am convins ca e mult dar credeti ca nu aveti nicio putere? Ba aveti! Noi toti avem puterea de a scadea cifrele. Noi suntem cei care putem schimba statisticile in favoarea noastra. Pentru ca despre asta este vorba. Noua ne facem un bine. Cum? Educandu-ne pe noi si educandu-ne copiii.

Copilul meu, la doi ani si jumatate, stia ca pe verde se traverseaza iar pe rosu se sta, indiferent ca esti pieton sau in masina. Nu exista sa mearga in masina fara sa stea pe scaunul lui si cu centura pusa. 

Niciodata. Exceptiile nu exista, pentru ca, vrem – nu vrem, ele fac regula, de fapt. Vad insa in jurul meu o gramada de oameni care continua sa isi lase copiii sa se comporte precum mingiile de ping-pong. Sar de pe un scaun pe altul, din spate in fata si din fata in spate, eventual mai scot si un cap pe geam. Inchideti ochii si ganditi-va o secunda ce s-ar intampla cu un copil care e lasat sa faca asta in cazul unui accident. 

Doare, nu? Ganditi-va cam cat de tare ar durea daca in locul unui copil necunoscut ar fi copilul vostru. Si stiti ce mai doare? Faptul ca in cele mai multe cazuri, noi suntem singurii vinovati. Pentru ca nu i-am invatat si mai mult decat atat, pentru ca nu am stiut sa fim noi un exemplu. Da, chiar noi. Puterea exemplului nu e o sintagma banala, desprinsa din cartile motivationale. Este fix ceea ce conteaza pentru copiii nostri. 

Degeaba le impuiem noi capul cu tot felul de lucruri, daca in fata lor incalcam exact ceea pretindem de la ei sa faca. Degeaba le spunem ca trebuie sa traverseze pe verde, daca noi, cu ei de mana, trecem strada in fuga, pe rosu. In zadar insistam sa stea pe scaun, cu centura pusa, daca noi plecam la drum fara sa folosim centura. 

Este la fel cu acel "Nu fuma!", spus de ai nostri, in timp ce mai trageau o data din tigara. Am auzit si celebra replica: "Nu sta pe scaun. Urla cat il tin puterile". Asa, si cat o sa urle? O viata? Credeti ca e mai bine sa urlati voi, in caz de accident? Sunt dura, dar nu atat de dura pe cat este viata.

Abia in 2014 (n-am sa inteleg ce au pazit pana atunci) a intrat si la noi in vigoare o lege mai drastica pentru inconstientii care isi transporta copiii precum cainii. Scrie negru pe alb: Copiii sub 12 ani sau cu inaltime mai mica de 1,5 metri trebuie transportati doar pe bancheta din spate a masinii si trebuie sa poarte centuri de siguranta adaptate dimensiunilor. Copiii sub trei ani trebuie transportati in dispozitive de retinere omologate. 

Amenzile, in caz de nerespectare a legii, mie imi par ridicole. Dar macar, pentru unii, poate teama de a plati cateva sute de lei e mai mare decat aceea de a pati copilul ceva. Si daca asta il face sa isi protejeze copilul, e bine si asa. Dar chiar si asa, nu e de ajuns. Cred ca ar trebui organizata la nivel national o campanie de (re)educare a populatiei. Incepand cu adultii si continuand cu copiii. Pentru ca, ne place sau nu sa o recunoastem, de la noi pleaca totul. Cred ca pe langa avertismentele legate de cata sare sa mancam si cata apa sa bem, ar trebui sa vedem mult mai multe mesaje legate de pericolul la care ne expunem si ii expunem pe ceilalti ori de cate ori iesim pe strada.

Dar inainte de orice, trebuie sa ne trimitem noi noua propriile mesaje. Sa va spun de cate ori m-am trezit cu un copil ca mi-a sarit in fata masinii? Sa va spun de cate ori mi-au taiat calea tot felul de grabiti? Sau sa va povestesc de cate ori m-am crezut Wonder Woman si am traversat printre masini care circulau cu  viteza?

Sau de cate ori am apasat pedala de acceleratie mai mult decat era cazul, pentru ca, nu-i asa, doar n-o sa mi se intample tocmai mie pocinogul? Asta este marea provocare. Sa realizam ca si noi gresim. Si sa ne corectam. 

Apoi sa le transmitem mesajele corecte celor pe care i-am adus pe lume. Si asa poate n-o sa ne mai tresalte inima cand copilul/sotul/sotia a intarziat si primim un apel de la un numar necunoscut.

Suntem 4. Avem 4 copii. Cate unul de fiecare. Credem ca un ras sanatos te scoate din orice situatie complicata. Puteti citi despre aventurile noastre pe Mothersandthecity.ro si ne puteti da like pe pagina de Facebook Mothers and the city.