Marirea familiei schimba total lucrurile. De obicei, proaspetii parinti isi impart sarcinile, dar si zonele de actiune. Probabil ca daca barbatii s-ar pricepe mai bine decat femeile la copii, Dumnezeu ar fi ales ca ei sa poarte o sarcina si sa nasca. Totusi, a repartizat altfel rolurile si, cu siguranta, n-a facut-o la intamplare. De cele mai multe ori, dorinta barbatului de a fi tata este mai degraba un act social decat asumarea unei responsabilitati viitoare. Bineinteles ca si tatii isi iubesc copiii, dar cred ca, pana ca acestia sa se nasca, barbatul simte inconstient nevoia cuiva care sa-i poarte numele si caruia sa-i lase mostenirea. Pentru ca tot instinctul le ghideaza actiunile si dupa nasterea copilului, doar ca de data aceasta nu mai este cel de inmultire, ci acela de conservare.

Barbatul ar vrea ca, atunci cand toate trec printr-o transformare radicala, nimic sa nu se schimbe pentru el. Acasa insa, acest lucru nu mai este posibil. Tracasat de tipetele micutului, prea putin dispus sa se adapteze unei realitati radical schimbate, el pleaca "in cautarea hranei". Sub pretextul ca trebuie sa aduca bani in casa, se indeparteaza incet de aceasta sub fusta mamei ceea ce este o mare greseala, intrucat copilul incape exclusiv pe mana femeilor. Si iata-i in parcuri, in raioanele de jucarii, in restaurante, pe strada, urland, strangand la piept jucarii care nu le apartin, plangand necontrolat, lovind cu picioarele, exercitand un mic santaj, inca nevinovat.

(Adrian Georgescu, Elena Georgescu)    
Citeste tot articolul in: Evenimentul Zilei   
11 Iulie 2007