Urmareste-ne:
Get Adobe Flash player

Screeningul pentru anticorpii anti Rh

23 Septembrie 2013

Unul dintre primele teste care se efectueaza inca de la inceputul sarcinii este determinarea grupului si Rh-ului sangvin. Prezenta factorului D (Rhesus) la nivelul hematiei atesta calitatea Rh-pozitiva a acesteia.

Factorul D este o proteina care se gaseste in sangele a peste 85% din populatia europeana si 95% din cea asiatica. Persoanele care nu au aceasta proteina la nivelul hematiei sunt Rh-negative. Acest lucru poate deveni o problema in cazul in care este necesara o transfuzie de sange (pot primi sange doar de la donatori Rh-negativi) sau in cazul sarcinii, cand poate sa apara anemia hemolitica a fatului (eritroblastoza fetala).

In cazul in care Rh-ul mamei este negativ si cel al tatalui este pozitiv, exista o sansa destul de mare ca produsul de conceptie sa aiba Rh-pozitiv, adica incompatibil cu al mamei.

Daca tatal are si el Rh-negativ, sansele ca fatul sa dobandeasca un Rh-pozitiv sunt nule.

Rh-ul copilului este greu de determinat inainte de nastere si este posibil doar dupa efectuarea amniocentezei, investigatie care nu se efectueaza de rutina la toate gravidele, datorita riscurilor asociate oricarei investigatii invazive.

Incompatibilitatea de Rhintre mama si copil apare in momentul in care mama secreta anticorpi impotriva antigenului D fetal, pe care nu il recunoaste si il considera ca parte straina a corpului. Consecinta acestui fenomen imunologic este aparitia anemiei hemolitice la fat si care poate dezvolta complicatii grave daca nu este diagnosticata si tratata la timp.

Din fericire, sensibilizarea Rh poate fi evitata prin administrarea injectabila a imunoglobulinelor specifice anti D, care previn aparitia anemiei hemolitice la fat.

Femeile cu Rh negativ si cu o sarcina in antecedente (chiar si avort sausarcina ectopica) trebuie sa-si dozeze anticorpii impotriva antigenului anti D, in cazul in care doresc sa ramana din nou insarcinate, deoarece anticorpii sintetizati odata cu prima sarcina pot declansa hemoliza imuna pe parcursul sarcinilor urmatoare.

In cazul in care femeia are un titru decelabil sau mare de anticorpi anti D, este inutil sa-si mai administreze imunoglobulinele specifice impotriva antigenului D deoarece acestia nu mai au nici un efect protector.

Din acest motiv, este important ca femeile cu Rh negativ si cu o sarcina in antecedente sa-si dozeze titrul anticorpiloranti D, pentru a vedea daca este necesar sa-si administreze tratamentul cu imunoglobuline specifice, capabile sa protejeze noul produs de conceptie impotriva hemolizei autoimune.

Care sunt sansele ca fatul sa dezvolte incompatibilitate de Rh?


Cuplurile cu mama Rh-negativa si tata Rh-pozitiv au o sansa de a avea un copil cu Rh-pozitiv de peste 70% si astfel cu un risc destul de mare de a dezvolta incompatibilitate de Rh.

Cuplurile trebuie sa-si cunoasca Rh-ul pentru a putea efectua in cazul in care este necesar, profilaxia izoimunizarii Rh. Femeile care nu isi cunosc Rh-ul pot opta pentru efectuarea tratamentului cu imunoglobuline specifice anti D, deoarece acestea nu au nici un efect nociv in cazul in care Rh-ul viitorului copil este pozitiv.

In cazul in care tatal are un Rh-negativ, copilul va avea si el Rh-negativ, astfel ca izoimunizarea nu mai este posibila, indiferent de Rh-ul mamei.

Din pacate, Rh-ul copilului nu se poate determina decat la nastere sau dupaamniocentezadaca se doreste aflarea acestuia pe parcursul a celor 9 luni de gestatie. Datorita faptului ca amniocenteza este o metoda invaziva de diagnostic si astfel are anumite riscuri (infectie, evort spontan), ea nu va fi efectuata in acest scop decat in cazuri atent selectionate, fiind mult mai usor ca mamele cu Rh-negativ sa faca profilaxia cu imunoglobulina specifica anti D, indiferent de Rh-ul copilului.

In cazul in care mama este Rh-pozitiva iar tatal Rh-negativ, exista o posibilitate destul de mare ca fatul sa fie si el Rh-negativ. Din fericire in acest caz imunizarea nu se produce decat in cazuri exceptionale si nu trebuie sa o ingrijoreze pe mama.

Cand apare izoimunizarea Rh?


In mod normal, in timpul sarcinii sangele matern nu intra in contact cu sangele fetal, doar un numar mic de hematii traverseaza placenta. Fatul intra in contact cu sangele matern doar in timpul nasterii, atunci cand dupa un interval de timp mama poate secreta anticorpi impotriva antigenului D fetal.

Din aceasta cauza incompatibilitatea de Rh nu apare in mod normal la prima sarcina, ci doar la urmatoarele. Exceptie fac cazurile in care gravida primipara (aflata la prima sarcina) a fost expusa anterior unei surse de sange Rh pozitiv (manevre ginecologice, chiuretaje, avort spontan sau indus, etc).

Mamicile cu Rh-negativ cu un copil cu Rh-pozitiv trebuie sa primeasca imediat dupa nastere o doza de imunoglobuline specifice anti D care sa previna formarea anticorpilor anti D, care pot provoca incompatibilitate de Rh la o sarcina viitoare. Acest lucru ramane valabil si in cazul femeilor cu Rh-negativ care efectueaza manevre ginecologice invazive sau fac un avort.

Administarea imuniglobulinelor anti D, scad riscul aparitiei incompatibilitatii Rh (0-1%), insa lipsa administrarii acestora mentine un risc de 15%.

Un numar mic de gravide Rh-negativ (2%) dezvolta anticorpi anti D din trimestrul III de sarcina astfel ca se recomanda administrarea unei doze de immunoglobuline specifice in saptamana 28 de gestatie pentru a preveni imunizarea Rh si aparitia anemiei hemolitice la fat.

Administarea imunoglobulinelor specifice anti D femeilor cu Rh-negativ este necesara in urmatoarele cazuri:

  • avort spontan;
  • sarcina ectopica;
  • sarcina molara;
  • efectuarea unor manevre invazive precum amniocenteza sau biopsia de vilozitati coriale;
  • sarcina prelungita (gestatie care depaseste 40 de saptamani);
  • prezentatia pelviana a fatului;
  • traumatism abdominal pe parcursul sarcinii;
  • sangerare vaginala.

    Este important ca fiecare gravida care se regaseste in clasificarea anterioara sa-si administreze in primele 72 de ore o doza de imunoglobuline specifice pentru a face profilaxia imunizarii Rh.

    Tratamentul cu imunoglobuline specifice anti D


    Prevenirea imunizarii Rh consta in administrarea unei doze mici de anticorpi, prelevati de la donatorii de sange care neutralizeaza celulele sangvine Rh-pozitive oprind astfel cascada imuna proprie a organismului si stopand formarea de anticorpi proprii care pot declansa hemoliza imuna.

    Anticorpii primiti de la donatori sunt identici ca cei proprii, insa datorita faptului ca sunt administrati in cantitate mica nu pot declansa hemoliza imuna la fat.

    Administrarea imunoglobulinelor specifice impotriva antigenului D, este echivalenta cu imunizarea pasiva (asemanatoare cu cea dupa administrarea unui vaccin).

    Pentru ca metoda sa functioneze si sa fie eficienta este nevoie ca profilaxia sa fie initiata la maxim 72 de ore de la expunere. Efectul protector dureaza 12 saptamani, uneori fiind necesara administrarea unei alte doze dupa acest interval.

    Administrarea anticorpilor se face prin injectare intramusculara si are putine efecte secundare care apar la un numar foarte mic de gravide (durere la locul injectiei, subfebrilitate, alergie). Administrarea anticorpilor anti D este sigura chiar si in cazul in care fatul are Rh-negativ (compatibil cu al mamei).
  • Criza de vaccin impotriva hepatitei B: primele doze disponibile pe piata abia la sfarsitul lunii martie!

    Izoimunizarea Rh la copil


    Izoimunizarea Rh la fat este destul de rara in prezent deoarece screeningul prenatal al grupului si Rh-ului sangvin sunt obligatorii in cazul tuturor gravidelor astfel ca se poate realiza profilaxia acestei afectiuni.

    Chiar si fara o profilaxie corecta, riscul de a dezvolta anticorpi anti D si de a-i transmite la fat nu este absolut ci de 50%.

    In cazul in care imunizarea are loc, cresc semnificativ si sansele transmiterii transplacentare a anticorpilor la fat si in consecinta a aparitie anemiei hemolitice autoimune (eritroblastoza fetala).

    Mecanismul patogenic al anemiei hemolitice consta in faptul ca anticorpii anti D care traverseaza placenta ajung in sangele fetal si ataca hematiile cu Rh-pozitiv ale fatului, avand ca urmare declansarea anemiei hemolitice.

    Dintre problemele pe care imunizarea Rh le poate declansa, aminitim urmatoarele:

  • avort spontan (rar);
  • anemie hemolitica;
  • icter grav neonatal cu icter nuclear (encefalopatie hiperbilirubinemica) cu afectare neurologica grava;
  • anasarca feto-placentara (edeme accentuate, insuficienta cardiaca, stare generala grava, deces).

    Orice femeie imunizata activ va avea un risc tot mai mare de a avea un copil cu anemie hemolitica autoimuna deoarece anticorpii, odata sintetizati, persista pentru intreaga viata si se inmultesc de la o expunere la alta (la fiecare sarcina, chiuretaj, avort spontan, etc).

    Cu toate ca se incearca o prevenire corecta a tuturor gravidelor cu Rh-negativ, exista multe cazuri de nou-nascuti cu boala hemolitica autoimuna in forme mai mult sau mai putin grave.

    In ultimii ani au aparut metode noi de monitorizare a fetusilor cu risc crescut de a dezvolta eritroblastoza fetala.Ecografia dopplersi amniocenteza sunt metodele cel mai des folosite pentru diagnosticarea si monitorizarea prenatala a copiilor cu hemoliza autoimuna.

    Copiii cu eritroblastoza fetala care nu prezinta simptome majore sau complicatii ale afectiunii pot fi nascuti la termen fara nici o problema, insa acest lucru necesita monitorizarea corespunzatoare continua.

    Imediat dupa nastere, medicul neonatolog va practica exanguinotransfuzia, metoda care inlocuieste o parte a sangelui cu Rh-pozitiv cu un sange Rh-negativ.

    Aceasta terapie reuseste sa stopeze hemoliza autoimuna care continua si dupa nastere si previne complicatiile grave ale bolii (depunerea bilirubinei rezultate din hemoliza hematiilor la nivelul centrilor nervosi, cu aparitia unor simptome neurologice grave). In timp, hematiile Rh-negative transfuzate vor muri, lasand Rh-ul copilului pozitiv, insa pana in momentul respectiv vor disparea si anticorpii anti D care pot declansa hemoliza autoimuna.

    In cazul in care medicul specialist ginecolog suspecteaza agravarea anemiei hemolitice, va recomanda declansarea nasterii premature (pe cale naturala saucezariana).

    Cand imaturitatea fatului este accentuata si se doreste amanarea nasterii, se va practica transfuzia intrauterina cu sange Rh-negativ si care se poate repeta dupa un interval de 2 saptamani.

    Rata supravietuirii copiilor cu anemie hemolitica care primesc transfuzie intrauterina este de 80-100%, exceptie facand fetusii care au dezvoltat complicatii grave precum hidropsul fetal (anemie severa si edeme generalizate) cand rata supravietuirii scade la 40-70%.
  • Citeste si despre:

    COMENTARII

    Sarcina pe saptamani

    Aplicatii pentru copii

    DESCARCA
    DESCARCA
    OK

    Acest site foloseste cookies. Prin navigarea pe acest site, va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor. Detalii aici

    Inainte sa pleci,

    Poti gasi informatii utile si in materialele urmatoare:


    Urmareste-ne si primeste cele mai noi informatii pentru tine si copilul tau!

    Creeaza cont! sau Urmareste-ne pe Facebook!

    Trimite articolul catre prietenii tai

    Poti baga cate mailuri vrei tu separate prin spatiu!

    Trimite mesajul