Tulburarile alimentare la copii

Tulburarile alimentare sunt unele dintre cele mai complicate si greu de depasit probleme psihologice cu care se pot confrunta copiii. Ele apar mai ales la adolescenta sau pubertate, dar si la copii mici, si pot avea repercusiuni dramatice, printre care si decesul. Cele mai comune si grave tulburari sunt anorexia, bulimia sau tulburarea binge-eating.

Desi pare greu de crezut si socant, si copiii pot suferi de tulburari alimentare. Ambele sexe sunt afectate de acestea, dar se pare ca fetitele sunt mai predispuse si prezinta cei mai multi factori de risc pentru a le dezvolta, in comparatie cu baieteii. In general, tulburarile alimentare nu afecteaza copiii cu varste mai mici de 10 sau 11 ani, desi exista statistici care atesta faptul ca s-au inregistrat cazuri si la copii de 2 ani.

Anorexia nervosa

Cea mai frecventa forma de tuburare alimentara este anorexia nervosa, in care copiii considera ca sunt prea grasi si refuza sa mai manance pentru a-si mentine greutatea sau pentru a slabi. Ea este considerata o tulburare psihiatrica.

Copiii care sufera de anorexie vor sa devina din ce in ce mai slabi, dar ei se vor vedea in continuare grasi. Pe langa faptul ca evita sa manance, atunci cand o fac, ingereaza cantitati infime de mancare, pe care au tendinta sa le taie in bucatele foarte, foarte mici. Ei se afla intr-o dieta continua. Multi copii cu anorexie:

• au o imagine distorsionata a corpului, ei se vad supraponderali atunci cand sunt aproape emaciati;

• simt nevoia sa detina mereu controlul;

• sunt obsedati de controlul greutatii;

• de obicei anorexicii sunt impliniti din punct de vedere social si academic.

Terapia pentru aceasta tulburare se face implicandu-se o echipa intreaga de specialisti cu rolul de a reechilibra greutatea si a restabili sanatatea fizica a copilului, dar si pentru ameliorarea functiei sociale si psihologice. Implica efort nutritional pentru cresterea in greuatate, psihoterapie individuala, terapie de familie, si dupa caz, tratament medicamentos.

Bulimia nervosa

Bulimia este o tulburare alimentara similara anorexiei. Ea afecteaza copiii care au o imagine corporala distrosionata, care se considera grasi si vor sa slabeasca continuu, in ciuda faptului ca nu este asa.

Copiii care sufera de bulimie impartasesc adesea celor din jur ingrijorari cu privire la cresterea in greutate (sunt aproape obsedati de acest lucru) si pareri negative cu privire la forma si dimensiunile corpului lor.

Victimele bulimiei ingereaza o cantitate foarte mare de produse alimentare si imediat vomita, pentru a evita cresterea in greutate, prin:

• inducerea varsaturilor (cu ajutorul degetelor);

• laxative;

• sport in exces.

Spre deosebire de anorexie, o persoana bulimica nu arata neaparat subponderala, asa ca acesta nu este un indiciu care ar duce la depistarea ei. Multi copii cu bulimie:

• se supraalimenteaza si isi induc voma in secret, pentru ca se simt dezgustati si le este rusine de comportamentul lor;

• au asociate si alte afectiuni psihologice: anxietate, depresie etc.;

• mananca in exces pentru a incerca sa faca fata unor emotii intense, si vomita pentru a

nu se ingrasa; folosesc mancatul ca terapie pentru anumite trairi.

Tratamentul acestei afectiuni este de lunga durata si se face cel mai eficient printr-o combinatie de terapie individuala a copilului cu cea de familie, comportamentala si reabilitare nutritionata.

Tulburarea binge-eating

Tulburarea binge-eating corespunde unor episoade frecvente de supraalimentare sau de mancat in exces. Si se mai numeste si mancat compulsiv. Ea se aseamana cu bulimia si se bazeaza pe mancatul pe sistem nervos.

Este o afectiune in care un copil poate manca regulat cantitati mari de alimente pret de cateva ore continuu si este foarte grava pentru ca poate pune viata lui in pericol. Spre deosebire de bulimici, cei care sufera de "binge-eating disorder" nu isi induc varsaturile dupa aceea. Ei pot avea o greutate normala sau pot fi usor supraponderali, chiar obezi. Copiii cu acest sindrom:

• mananca recurent cantitati uriase de mancare, chiar depasit punctul maxim de disconfort, in secret; copilul simte ca nu se mai poate opri din mancat si nu se poate controla;

• se poate simti foarte trist si rusinat de ceea ce face si poate avea asociate alte conditii de sanatate mentala ca depresia, anxietatea etc.

Tulburarea binge-eating este o problema seroasa, dar care poate fi tratata cu succes. Tratarea ei poate fi dificil, deoarece nu exista semne evidente. Copilul trebuie urmarit cu atentie si dus la consiliere psihologica. Se pare ca psihoterapia cognitiv -comportamentala reprezinta cel mai eficient mod de abordare a acestei tulburari.