Autor: fara autor
Ceea ce va voi povesti s-a intimplat de-mult, demult. Candva traia o fata harnica de n-avea pereche.
Cit ar fulgera de trei ori, prajea boabele de soia. Intr-o singura dimineata topea inul, il rasucea, iar din el tesea un sac atit de fin, ca matasea. In aceeasi dimineata mai pregatea si mincarea si o ducea oamenilor la cimp. Faima ei de fata harnica se raspindise pina departe.
Petitoarele veneau neincetat s-o peteasca. De atita du-te-vino se tocise pragul casei. Fata nu se invoia cu nici una din ele. Fireste, unei fete atit de harnice ii trebuia un sot deopotriva. Dar unde sa-l gaseasca?
Intr-o zi veni un flacau si o ceru in casatorie. El ii spuse ca intr-o singura dimineata poate planta orez pe zece mu. Fata, de cum il auzi, se si hotari sa-l puna la incercare.
"Cincisprezece mu sint egali cu un hectar".
A doua zi, cind se lumina de ziua, flacaul iesi la cimp. Sadi orezul atit de repede in apa, incit in jurul lui se faceau numai valuri. Nici nu se uscase bine roua de pe frunze si de pe iarba, ca el si terminase de plantat cei zece mu cu lastari de orez si era gata de plecare. Dar cind intoarse capul, vazu ca in locul in care isi pusese pal aria de paie uitase sa sadeasca.
Fata atunci isi zise: E harnic, nimic de zis, dar inca nu ma invoiesc sa-l iau de barbat".
Flacaul a plecat suparat. A doua zi a venit altul. Si acesta a spus ca poate planta zece mu de orez intr-o singura dimineata.
Fata a zis:
- Bine! Incearca sa vad si eu si sa ma incredintez.
Flacaul a lucrat foarte repede. Dupa ce a terminat de plantat, a iesit din apa si chiar atunci a vazut un lastar pe suprafata apei, pe care-1 uitase. Fata i-a aratat lastarul si nu s-a invoit nici cu el.
Dupa aceasta nimeni n-a mai indraznit s-o ceara de nevasta.
Cit era sa mai astepte fata singura in casa? S-a imbracat in haine barbatesti si a pornit in cautarea unui sot dupa vrerea ei, colindind peste tot. Intr-o zi. cind era aproape de virful unui munte, pe o stinca de citeva sute de metri, a vazut venind spre ea unul din flacaii pe care, nu-i vrusese de barbat. Urind-o atit de mult, el a vrut sa foloseasca prilejul ca sa se razbune:
- Ce bine imi pare ca mi-ai cazut in mina@ Am sa-ti arat eu ce pot!
Si lupta incepu. Se luptara cu dirzenie pina cind fata, sleita de puteri, se pravali din inaltimea stincii.
La poalele stincii se afla un sat si in sat era o fierarie. In fierarie lucra un tinar fierar, care tocmai facea o secera. Inaltindu-si capul, vazu cum de pe stinca inalta de citeva sute de metri cade un om. "Daca-l las sa cada, praful se alege de el. Cu miinile nu pot sa-l prind. Daca as avea un cos..."
Fulgerator, fierarul a ispravit secera, a fugit in muntele Tingan si a taiat un brat de crengi, a impletit un cos mare si a luat-o la goana spre stinca. Tocmai cand fiinta care cadea era gata sa atinga pamintul, el a ridicat cosul si a prins-o. Fata a cazut in cos si a lesinat. Dupa putin timp si-a revenit.Nu stia cum de a mai ramas in viata. Cand a deschis ochii l-a vazut pe tanarul fierar care i-a povestit din fir-a-par ce s-a intimplat cu ea. Dupa ce l-ascultat, ea, la randul ei, i-a povestit cate a avut de patimit.
Atunci fata i-a marturisit:
-Tu esti omul pe care-l caut!
Si pe el il framanta gandul ca nu poate gasi o sotie pe potriva. Asa ca s-au bucurat amindoi foarte mult si s-au casatorit si au trait fericiti laolalta.
Impreuna munceau cat zece, nu se temeau de greutati si lucrul le mergea din ce in ce mai bine. Nu dupa mult timp, au avut un baiat si bucuria lor a fost nemarginita. Au dat copilului numele Lao Da, care inseamna primul fiu.
De la citiva anisori, Lao Da se descurca de minune si stia de toate.
Parintii s-au sfatuit si au hotarit ca numele care i s-ar potrivi cel mai bine ar fi: Sai Pan-sien - "Mai intelept decit un sfint".
Al doilea fiu pe care l-au avut a fost parca si mai istet decit primul. Intr-o zi, cand s-au intors de la cimp, parintii au vazut ca lacatul de la hambar era descuiat si s-au mirat. Mama l-a chemat pe fiul mai mare, l-a batut si l-a intrebat:
- Cine a deschis lacatul?
El a raspuns:
- Nu l-am deschis eu, fratiorul meu l-a deschis. Mama n-a crezut, a inchis lacatul si l-a chemat pe al doilea fiu. Cum a venit al doilea Cum a venit al doilea fiu, a atins lacatul si indata s-a auzit un zgomot, iar lacatul. s-a deschis.
Parintii, vazind nazdravania, l-au numit Iao Si-tun - "Cel care poate sa deschida orice usa". Si au avut sase baieti. Fiecare era inzestrat cu cite un dar si fiecare se deosebea de ceilalti. Parintii le-au dat numele tinind seama de darul fiecaruia. Al treilea fiu se numea Kan Bu-tsive - ,,Cel care nu poate fi taiat de sabie". Al patrulea, Tan Bu-pa - "Cel care nu se teme de caldura" - Gerila. Al cincilea, len Bu-si - "Cel care nu se teme de apa". Al saselea, Ia Bu-bien - "Cel care se strecoara pretutindeni". Timpul a trecut repede si cei sase frati au crescut mari. Familia se instarise si averea ei crestea vazind cu ochii, si toti munceau ca niste furnici.
Atunci, in tinutul lor a venit un nou jude. Acesta era fiul unui carturar, stia carte si minuia bine arcul. Parea deschis, sever si cinstit, dar in sufletul lui era hraparet si hain. Cum si-a luat slujba in primire, a chemat la el pe toti slujitorii si pe toti gospodarii mai cuprinsi. Tatal celor sase frati, care acum trecea printre oamenii instariti, fusese si el chemat. Dar cum batrinul fierar nu a aratat stapinului prea multa umilinta si supunere, acesta, infuriindu-se, a dat imediat ordin sa fie arestat.
Fiul cel mare, Inteleptul, cind a aflat si-a dat seama ca judele voia bani ca sa-i dea drumul. De aceea si-a chemat fratii, sa se sfatuiasca cu totii cum ar putea sa-si scape tatal.
S-au dus la casa judelui cu banii. Judele a gasit suma prea mica si in fata copiilor i-a tras batrinului o bataie.
Cei sase frati, intorcindu-se acasa, s-au sfatuit din nou si au vazut ca acum n-au alta scapare decit sa recurga la priceperea lor, pentru a-si salva tatal.
In seara aceleiasi zile, Inteleptul s-a gindit: Cel mic l-a dus in spate pe celalalt frate si au patruns indata in inchisoare. Atunci, intr-adevar, nu se afla nici un paznic. "Cel care deschide toate usile" cum a pus mina pe lacatul mare de la poarta inchisorii, l-a si deschis. "Cel care se strecoara pretutindeni" si-a luat tatal si fratele in spinare si au fugit acasa.
De abia au intrat pe usa si au auzit copitele cailor.
Paznicii au venit in goana, l-au luat pe batrinul fierar si l-au legat, ca sa-l duca iar in inchisoare. Judele a hotarat ca pentru vina de a fi fugit din inchisoare sa i se taie capul a doua zi. In seara aceleiasi zile, Inteleptul a prevazut ce se va intimpla cu tatal sau si a trimis pe ,,Cel care se strecoara pretutindeni", pe ,,Cel care deschide toate usile" si pe ,,Cel care nu poate fi taiat de sabie" la inchisoare. ,,Cel care deschide toate usile", a deschis lacatul, ,,Cel care se strecoara pretutindenr'' a luat in circa pe tatal sau, pe fratele ,,Care deschide toate usile", iar ,,Cel care nu poate fi taiat de sabie" a ramas in inchisoare in locul tatalui. A doua zi trebuia sa aiba loc executia. De cum l-au scos din inchisoare. soldatii au observat ca nu este batrinul fierar, ci unul din fii sai. Judele s-a infuriat, a dat ordin sa fie ucis fiul si apoi tatal.
Dupa putin timp calaul s-a plins ca acestui om, dupa ce i se taie capul, ii creste altul la loc.
Atunci judele s-a dus la locul pedepsei si s-a convins de adevarul celor spuse de calau, s-a speriat si a poruncit sa-l duca inapoi la inchisoare. Apoi a hotarit sa-l arda de viu.
A spus oamenilor sa faca un cuptor mare si sa puna multe lemne pe foc. Inteleptul a stiut si indata l-a inlocuit cu ,,Gerila". Si astfel, in cuptorul incins a fost aruncat Gerila, ca sa nu mai ramina din el nici oasele. Dupa ce a ars un timp, au deschis cuptorul.
Mare le-a fost mirarea cind au vazut pe o parte a cuptorului scris : S I U E - zapada, in alta parte : PIN - gheata, iar flacaul statea inauntru si clantanea de frig.
Vazind asa minunatie, judele a facut fete-fete, dar nu s-a lasat. S-a gindit sa-l inece. Inteleptul a stiut si l-a trimis in loc pe ,,Cel care nu se teme de apa". Credea judele ca de asta data flacaul nu va mai scapa cu viata.
A dat ordin oamenilor sa-l lege burduf si sa-l azvirle in apa, insa apa riului ii ajungea numai pina la glezne, iar el se plimba prin valuri.
Suparat, stapinul a poruncit sa fie aruncat unde-i apa mai adinca. Dar oricit era de mare adincimea, flacaul nu era acoperit de apa. Cind a vazut asta, inversunatul s-a facut foc si para; a ordonat imediat ca toata familia batrinului fierar sa fie adusa, sa fie legata la un loc si apoi sa se pravale o stinca, care sa-i ingroape de vii pe toti. Insa ,,Cel care se strecoara pretutindeni" a ridicat stanca mare cit casa si tofi sapte au ramas in viata. Intreaga familie s-a intors acasa dupa ce ,,Cel care se strecoara pretutindeni" a impins stinca dincolo de oras.
Judele, care facuse tot ce putuse, numai sa-i omoare si ei nu murisera, crapa de ciuda si invia. Stia ca nu-i va putea invinge, dar nici nu voia sa se dea batut. Ridicind capul vazu o stinca mare care astupase drumul si, nemaifiind in jur nici unul din familia batrinului fierar, isi zise: "Daca nu se mai zaresc, inseamna ca au murit" si s-a intors pe furis acasa.
