Ai o intrebare?

Comunitatea Copilul.ro
iti raspunde!

Intreaba acum! Raspunsuri la intrebari

Fata saracului cea isteata

Propune si tu
de: Ispirescu, Petre
Printeaza

A fost odat ca niciodat; c de n-ar fi, nu s-ar mai povesti; de când fcea ploporul pere i rchita micunele; de când se bteau urii în coade; de când se luau de gât lupii cu mieii de se srutau, înfrindu-se; de când se potcovea puricele la un picior cu nouzeci i nou de oca de fier i s-arunca în slava cerului de ne aducea poveti;

De când se scria musca pe prete,
Mai mincinos cine nu crede.

A fost odat un om i o femeie. Ei erau atât de sraci, încât n-aveau dup ce bea ap. Nici tu cas, nici tu mas, nimic, nimic, dar nimic n-aveau dup sufletul lor. Muncea bietul om de dimineaa pân seara târziu, alturi cu muierea, de-i treceau nduelele, i ca s dea i ei în spor, ba.

Se inea, vezi, norocul dup dânii ca pulberea dup câini, cum se zice.

Umblau cu trbuele de colo pân colo, i ca s se statorniceasc i ei la un loc, nu gseau. Cci cine era s-i priimeasc pe ei, doi calici, cu leaota de copii dup dânii?!

Adic uitasem s v spui. Aveau aceti oameni o spuz de copii. Din aceti copii, cei mai mari erau numai fete, iar bieii erau mrunei i stau lâng dânii ca ulceluele.

S nu v fi dus Dumnezeu vrodat s fii fa când venea omul de la munc, c v-ai fi luat câmpii. Ieeau toi afar înaintea lui, jigrii i hrtnii, ca nite netoi, subiratici i piigiai, m rog, leinai de foame, i tbrau pe bietul om cu gura: tat, mi-e foame, tat, mor de foame.

Tatl lor se zpcea i nu tia ctre care s se întoarc mai întâi i le da toat agoniseala lui dintr-o zi. Dar de unde s le ajung ce brum le aducea el? Abia puneau p-o msea.

Bietul tat'su i biat m-sa de multe ori se culcau nemâncai. Li se rupea inima de mil dar n-aveau încotro. i ca s-i liniteasc copiii, el le fgduia c a doua zi are s le aduc mai mult. Astfel, mai cu oele, mai cu momele, adormeau i bieii copii, cu ndejde c a doua zi are s fie mai bine.

Dintre toi copiii, fata cea mai mare era mai tcut i mai cu judecat. Ea rmânea cu surorile i fraii cei mai mici când se duceau prinii la munc, vedea de dânii, îi mutruluia i îi povuia s fie mai cu rbdare, mai îngduitori, ca s nu se amrasc pân într-atât prinii. Dar, bate toba la urechea surdului. Adec, de! Ce s zici? Ar fi fost i ei, poate, mai îngduitori, i mai cu rbdare, dar burta le da ghies i îi fcea de multe ori s fie neînelegtori.

Într-acestea, boierului pe moia cruia se afla aceti oameni, ca i urgisii de Dumnezeu, i se fcu mil de ei i, într-o zi, când veni s se roage pentru sla, el îi zise:

- Omule, te vz harnic, munceti de te speteti, i dou în tei te vz c nu poi lega. Iat, eu m îndur i-i dau un petec de loc, s fie de veci al tu. Du-te de-i alege petecul ce-i va plcea i apuc-te numaidecât s-i faci un bordei.

- Bogdaproste, cucoane, i Dumnezeu s priimeasc. De unde dai s izvorasc, rspunse bietul om.

Se duse de-i alese un petec de loc i pân în sear groapa pentru bordei o i dete gata.

Nepartea lui. Cum se brodi ca locul ce-i alesese s fie alturi cu al unui ran bogat i mândru de nu-i ajungea cineva cu prjina la nas.

Peste noapte, nu tiu cum se fcu, nu tiu cum se drese, c o vit d-ale bogatului czu în groap i muri.

A doua zi de diminea, bogatul, vzându-i vita moart, sri cu gura mare asupra sracului, îl lu de piept i cu el târâ se duse la curtea boierului, s le fac judecat.

Boierul se mir când îl vzu i-i întreb ce caut?

ranul cel bogat zise:

- Boierule, acest prpdit de om, venetic în satul nostru, n-ar mai avea parte de el! dup ce i-ai fcut poman de i-ai dat un petec de loc, el tocmai lâng mine i-a ales s-i fac bordei! Una la mân. Bag de seam c, dup ce e srac, apoi e i cu nasul pe sus. Al doilea, groapa ce i-a fcut pentru bordei, dup ce c e mare foarte, apoi n-a avut grije s o acopere peste noapte cu ceva, numai ca s-mi fac mie pagub, i mi-a czut o vit într-însa de i-a rupt junghietura. Judec d-ta acum, nu e dator s mi-o plteasc? El zice c n-are cu ce. i ce-mi pas mie de asta?

- Boierule, rspunse i sracul umilit i cu lacrmile în ochi cât pumnul. Boierule, n-am ce zice, omoar-m, spânzur-m, n-am ce face daca a dat pcatul peste mine. Aa este cum zice bogtaul meu vecin. i fiindc lui Dumnezeu îi place dreptul, drept s-i spui ce e drept: am spat groap, i o groap mare, ca s încap bordeiul pe toi ai mei, dar nici c m-am gândit ca s-i aduc pagub. i nici n-a fost la sufletul meu cugetul de mândrie, cci n-aveam pe ce m mândri, când mi-am ales loc lâng d-lui. Acum lumineze-v Dumnezeu, boierule, i judecai dup dreptate.

Boierul sta în cumpn. Nu tia cui s dea dreptate. Vedea el c sracul a czut în pcate, dar fr voie. Dup ce se gândi el niel, zise:

- Bre, oameni buni! Eu am s v fac trei întrebri; cine le va dezlega mai bine, a aceluia s fie dreptatea. V dau rgaz de trei zile, gândii-v. Dup trei zile s venii i s-mi ghicii întrebrile. inei minte bine.

Întâia întrebare sun aa:
Ce este mai gras în lume?
A doua:
Ce este mai bun?
i a treia:
Ce alearg mai iute?

Aide, ducei-v acum. Dar s mai tii una: daca nici unul din voi nu va ghici vreuna din întrebrile mele, s tii c unde v stau picioarele o s v stea i capetele.

Amândoi împricinaii se întoarser la casele lor. Bogtaul, ludându-se c el are s ghiceasc, fiinc ce lucru poate fi mai uor decât a spune c porcul su din ograd este mai gras, deoarece st slnina pe dânsul de o palm; iar sracul plângea de potopea pmântul, gândindu-se ca ce o s spuie el.

Daca ajunser fiecare la ai si, bogtaul era vesel c are s-i câtige pricina, iar sracul se puse pe gânduri i tot ofta. Copiii se adunar pe lâng dânsul, se uita, dar nu cutezau s-l întrebe ceva. Începur i ei a plânge; i se fcu acolo la dânii o plângere i o jelanie de te luau fiori de mil.

Numai fata cea mai mare îi lu inima în dini i-l întreb ce are de este aa de trist?

- Ce s am, fata mea? Iac pcate de la Dumnezeu. Boierul ne-a îndatorat s-i ghicim nite întrebri pe cari nici oamenii cei procopsii nu i le-ar putea spune, necum un srman prost ca mine.

- Ci spune-ne i nou, c doar d-om putea s-i dm vrun ajutor.

- Ca ce ajutor ai putea voi s-mi dai, voi care nu tii înc nici cum se mnânc mmliga.

- Te mir, tat, la ce am putea fi buni i noi. i apoi ce stric daca ne vei spune i nou?

Atunci sracul zise:

- Iac, iac, iac ce ne-a zis boierul s ghicim; cci de unde nu, ne va sta capul unde ne stau tlpile.

Fata cea mare se puse pe gânduri i, dup ce mai cuget ea ce mai cuget, se apropie de tat-su i îi zise:

- Ia las, tat, nu mai fi aa de mâhnit. Nu ne las Dumnezeu pe noi s pierim. Când te vei duce la boierul s-i dai rspuns, i-oi spune i eu ceva. i poate c va da Dumnezeu s scapi cu fa curat dinaintea lui.

Sracul pru a se mângâia oarecum; dar numai inima lui tia. Nu voia, vezi, si mai mâhneasc i copiii.

În dimineaa când fu a se înfia la boierul ca s-i ghiceasc întrebrile, fie-sa îi spuse ca ce s rspunz. Sracul se arta a fi mulumit, dar se îndoia.

Se înfi înaintea boierului. Bogtaul, mândru i cu pieptul deschis; sracul umilit i strâns la piept de sta s-i crape sumanul cel zdrenuit de pe dânsul.

Boierul întreb pe bogta:
- Ei, bade, ce este mai gras pe lumea asta?
Bogtaul rspunse cu coraj:

- Apoi de, cucoane, ce s fie mai gras decât porcul meu din ograd, care are grsimea pe el de o palm de groas.

- Minciuni spui, rspunse boierul.

i întrebând i pe sracul, el rspunse cu sfial:

- Apoi de, cucoane, eu zic cu mintea mea a proast c pmântul s fie mai gras pe lumea asta, c el ne d toate buntile pe cari le avem.

- Aa este, rspunse boierul.
Acum zise bogtaului iar:
- Ce alearg mai iute pe lumea asta?

- Armsarul meu, cucoane, rspunse bogtaul, c alearg peste vi i dealuri, când îi dau drumul, de nu-i vezi copitele.

- Apoi de, cucoane, capul meu nu m duce aa departe, fr decât dau cu socoteal c nimic nu alearg aa de iute ca gândul, rspunse i sracul.

- Tu ai dreptate. Cela aiureaz.
În cele din urm, mai întreb o dat pe bogta:
- Ce este mai bun pe lumea asta?

- Nimic nu este mai bun pe lumea asta, milostive stpâne, rspunse el, ca judecata cea dreapt a mriei tale.

- Eu, boierule, cu prostia mea m duce gândul s crez c nimic nu e mai bun pe lumea asta ca Dumnezeu, care ne sufere pe lume cu toate rutile noastre.

- Adevrat, aa este, zise boierul.

i, întorcându-se ctre bogta, adog:

- Iei afar, ran viclean i mojic ce eti, sau pui acum de-i trage la tlpi atâta cât nu poi duce.

Bogtaul iei cu coada între picioare.

i chemând mai aproape pe srac, îl întreb cu un grai blajin:

- Spune-mi, bre, omule, cine te-a învat pe tine s rspunzi aa de potrivit, cci din capul tu la secu nu crez s fi ieit aa cuvinte înelepte.

Bietul srac se cam codea. Nu-i venea s spuie drept, de team s nu peasc ceva. Dar daca se vzu încolit, spuse tot adevrul precum era.

Atunci boierul, mirându-se în sine de iscusina fetei sracului, îi porunci ca a doua zi s vie cu fata la curtea boiereasc. Ea s fie nici îmbrcat, nici dezbrcat, nici clare, nici pe jos, nici pe drum, nici pe lâng drum.

Cum auzi sracul unele ca acestea, începu a se boci i a se vicra, de nu-i venea s-l mai auzi, i se întoarse la ai si.

Fata cea mare, când auzi cele ce îi spuse:

- Nu te teme, ttuc, îi zise ea, c-i viu eu lui de hac! Numai s-mi caui dou mâe.

Cum se fcu diminea, fata arunc pe dânsa un volog (plas), lu mâele la subiori, înclec pe un ap i plec la curtea boiereasc.

Mergând astfel pe drum, ea nu era nici clare, nici pe jos, cci îi da de pmânt când un picior, când altul, apul fiind pitic; umbla ni pe drum, ni pe lâng drum, cci apul nu inea drumul drept. Aci trecea pe lâng câte un gard s apuce câte vrun lstar de la vrun pomior; aci trecea de cealalt parte. Nu era nici îmbrcat, nici dezbrcat cu vologul aruncat pe dânsa.

i aa, cu chiu cu vai, ajunse la curtea boiereasc. Când o vzur boierul i oamenii curii, venind aa, încremenir. Boierul, vezi, nu voia s se dea rmas, i porunci s dea drumul la doi zvozi ce-i inea la curte în lan. Acetia, cum vzur alaiul cu care venea fata sracului, se repezir la dânsa, dar ea dete drumul îndat mâelor i zvozii se luar dup dânsele, iar fata sracului ajunse la scara boiereasc aa precum îi poruncise boierul.

Vzând i aceast iscusin a fetei, boierul n-avu încotro i fu nevoit s-o priimeasc. Atunci porunci s o fereduiasc (s o îmbieze), o îmbrc cu nite haine ca de mireas i hotrî s o dea dup un fecior ce-l avea boierul pe lâng dânsul, care îl slujea cu credin.

Dup ce o vzu boierul curit i ferchezuit ca o mireas, i cum avea i ea pe vino-încoace, i se pru mai frumoas de cum era atunci; ce-i abtu lui, c pofti s o aib el de nevast, mai cu seam c era burlac, i se cunun cu dânsa. Mai-nainte de a se cununa, boierul zise dânsei:

- Eu te iau de soie; dar s tii c tu n-ai voie s judeci niciodat fr de mine.

Ea priimi.

Dup ce trecu cât trecu de la cununia lor, boierul se duse o dat în treaba lui pe moie. În lipsa lui venir doi rani cu o prigonire la curte. Aflând c boierul nu este acas, i vzând pe cuconia într-un cerdac, ei începur s se jeluiasc la dânsa. Ea asculta i tcea.

Unul zise:

- Aveam s m duc pân în cutare loc, îns o roat de la cru mi se stricase. Nu-mi puteam înhma iapa la crua cu trei roate, mai cu seam c era a fta. Atunci m-am rugat de vecinul meu, sta care e de fa, s-mi împrumute el o roat. El, ce e drept, asear mi-a împrumutat roata ce i-am cerut, cu gând ca azi pân în ziu s m duc la treaba mea. Când, ce s vedei, cinstii boieri? Ast-noapte mi-a ftat iapa un mânz.

ranul cel cu roata îi tie cuvântul i zise i el:

- Nu-l credei, cucoan, s v ie Dumnezeu! Roata mea a ftat mânzul.

Cucoana asculta din cerdac i tcea.

ranii ateptar ce mai ateptar i, daca vzur c cucoana nu le face nici o judecat, întrebar:

- Da' unde-i dus boierul, cucoan?

- Ia, s-a dus, rspunse ea, s vaz un lac de mlai ce-l avem pe marginea unui iaz, c în toate nopile ies broatele dintr-însul i mnânc mlaiul.

ranii se uitar lung i plecar. Ajungând la poarta ogrzii boiereti, ei începur a se întreba unul pe altul:

- Ca ce fel de vorb fu aia a cucoanei, m, nea sta?

Cum se poate broatele s mnânce mlaiul?

Ce se sftuir ei, ce vorbir, c numai se întoarser s întrebe pe cucoan ce vorb fu aia.

Daca venir dinaintea cerdacului iar, prinser a întreba:

- Da' bine, cucoan, ca ce s fie vorba ce ne-ai spus-o? Poate-se ca broatele s mnânce mlaiul?

- Nu tiu daca broatele poate s mnânce mlai, au ba, rspunse cucoana; dar tiu c roata nu poate s fete mânji.

Tocmai atuncea îi venir i ranii de acas. Acum îneleser iritenia vorbei cucoanei, se mirar de atâta înelepciune i se împcar cum tiur ei mai bine.

Viind i boierul acas, întreb:

- Cine a mai fost p-aici în lipsa mea? Ce s-a mai petrecut?

- Ce s fie? rspunse ea. Iaca, iaca cine a venit i iac ce s-a întâmplat cu ei, i ce le-am zis eu.

Boierul, cum auzi, îi zise:

- Fiindc ai clcat fgduiala i ai judecat fr mine, nu mai putem tri amândoi. Ia-i ce pofteti de la mine i ce-i este mai drag în casa mea, i s te duci la tattu acas.

Cucoana zise:

- Vorbele tale, brbate, sunt sfinte pentru mine, pentru c de aceea brbatul este brbat. Nu sunt vinovat întru nimic, cci n-am judecat pe acei jeluitori, ci le-am spus numai unde este stpânul lor. Dar daca d-ta gseti cu cale s m goneti, eu m supun fr s cârtesc i-i mulumesc înc din adâncul sufletului pentru buntatea ce ai de a m lsa s-mi ales ce mi-e mai drag din casa dumitale. Un lucru te mai rog: fiindc m goneti, las-m s m mai veselesc o dat i eu în casa domnului meu i brbat. D o mas i cheam pe prietenii notri i cunoscui s petrecem împreun i s ne chefuim pentru cea din urm oar.

Boierul se înduplec i porunci de fcu o mas d-alea înfricoatele, unde chem prietenii i pe cei mai de aproape ai lor. ezur, se înveselir i se chefuir cât le cerur inima. Cucoana îns tot îndesa paharele boierului i el tot bea. i(-i) mai dete unul, i înc unul, pân îl fcu cuc. Se îmbt boierul de se coclise turt. Atunci i cucoana îl ia frumuel la spinare, fr s mai sim boierul ceva i-l duse la tat-su acas, unde îl puse pe cuptor de dormi pân se trezi.

A doua zi, când se detept, boierul, vzându-se în astfel de hal, întreb unde se afl.

Cucoana îi rspunse:

- La tata acas. Când m-ai gonit de la d-ta, mi-ai dat voie s iau din casa dumitale ce mi-o fi mai drag. Aceea am i fcut. Nimic nu mi-a fost mai drag decât brbatul. Nu crez s m ii de ru pentru c mi l-am luat.

Când auzi boierul asemenea vorbe cu noim, se gândi ce se gândi, apoi rspunse:

- Aidem, nevast, acas, i s trim ca în sân de rai; acum pricep eu ce odor de femei am dobândit.

i m-am suit pe o ea
i am spus-o aa.
M-am suit pe o roat
i am spus-o toat.



Vizualizari: 7725


Inapoi