Autor: Marin Moscu
Bunicii au copiii lor
Plecati in lumi nemarginite,
Nepotii am ramas cu dor,
Dor de cuvinte potrivite.
Ne spun povesti si ne mangaie
Si noptile sunt prelungite
Cand umbla buna cu tamaie
Rostind cuvinte potrivite.
Cam ieri Hristos a Inviat
Si fara aripi alungite
In Univers s-a inaltat
Lasand cuvinte potrivite.
Vad la bunici, in ochii lor,
Roua luminii infinite,
Credinta ce ne da fior
Doar prin cuvinte potrivite.
Suntem altoi, pe portaltoi –
Nepoti si bunele iubite
Si, Doamne, vom purta in noi
Etern cuvinte potrivite.
E-nvatatura ce-o primim,
Emblema vietii, inainte,
Prin tot ce-i Sfant ne-nvrednicim
Rostind cuvinte potrivite!
