Autor: Otilia Cazimir
Eu l-am vazut pe MosCraciun, e un mosneag
Cu barba alba, cu cojoc si cu toiag,
Ca toti mosnegii care trec pe drum.
Departe, intr-o tara fermecata
In care nimeni n-a ajuns vreodata,
Sta singur cuc intr-un bordei de fum.
Si trage mosul, trage din lulea.
Si zilele se duc, si iarna vine,
Si prin casute-ncep a-l astepta
Baieti cuminti si fete mici ca tine.
Si intr-o sara, Dumnezeu-cel-Sfant
Intinde mana-i buna spre pamant
Si-anina-n cer, de-un fir de borangic,
Un pui de stea pentru Isus cel mic...
Atunci pe nevazute cararui,
Porneste Mos-Craciun cu sacul lui,
Si cand adoarme zvonul de colinda,
El bate-ncet Ia usa de la tinda.
A fosit, mosneagul bun, si-acum un an,
Dar tu erai prea mica si nu stii:
Ti-a pus sub perinuta jucarii
Si-un cercelus cu piatra de margean.
Iar cand a fost sa iasa din iatac,
Maicuta 1-a pandit de dupa usa,
Sa nu te vare din gresala-n sac,
Ca pe-o papusa!
