Autor: Aurora Luchian
Intr-o lume de mister,
Intr-un buzunar de cer,
Plange norul, pitulat,
Ca e alb-imaculat,
Gol, pufos, ca si o frisca,
Rareori vantul il misca.
Stapan ca pe holda lui,
Soarele trudea hai-hui,
Printre lanuri parjolind.
Spicul trosni a suspin,
Se franse de greutate,
Ca un mos adus de spate!
Sub o palamida, mic,
Slabut, miop si peltic,
Melcul sta lipit de sol.
Nu va mire ca e gol!
Cum sa tii vesmant pe tine,
Cand e cald de pici pe vine?
Masalarita sopti,
- Capsorul nu-ti roti,
Melcu-i nud, cred ca-i dement...
Loboda privi discret.
Buruienile jenate,
Tin privirile-ntr-o parte!
- Ce sa spun, v-ati rusinat!
Sare ciocarlanu-ndat.
Si eu as sta despuiat,
Dar Domnul m-a imbracat
In penaj, uf, ma sufoc,
Mor in zilele de foc!
Vocile, treptat, s-au stins.
Un broscoi sedea intins,
Pe o planta ce plutea.
Libelula-l racorea,
Dand din aripi la-naltime,
Iscand unduiri sublime!
Vantul veni rostogol,
Cazuse de pe un nor
Si, facand luxatie,
Starni animatie,
Ca-i ursuz si acum bate
Cand din fata, cand din spate,
Fluturand de suparare
Trena sa racoritoare!
