Autor: Benedic Monica
Din vazduhul ca o sita
Se strecoara spre pamant
O albina obosita
Pe-al meu deget tremurand.
Alba, rece, decorata
Cu puf alb de papadie,
Cheama inca o surata
Si-apoi sute… chiar o mie…
O armata zburatoare
Se avanta-n dans spre mine,
Zumzaind a sarbatoare…
Dar nu-i zumzet de albine.
-Suntem zane de zapada,
Din argint tesem vesminte
Si apoi prin lumea toata
Punem gerul sa colinde.
Cu dantele la fereastra
Si cu cosuri fumegande,
Pe sub mantia-nghetata
A-naltimilor flamande.
