Autor: Aurora Luchian
Februarie-i racita!
Cat a fost de-nfofolita,
Tot o doare gatul, capul,
O-nvaluie si stomacul!
O zi si-a uitat fularul
Si Racila, el, strengarul,
S-a strecurat miseleste,
Zadarand-o. Azi tuseste.
Stranutul, cum a aflat,
Tup si el l-a concurat!
Pe unde Tusila este,
Nici Stranutul nu lipseste!
Energica Febra, iata,
Nu s-a lasat asteptata!
A incins-o asa tare,
De sta nuda ca la mare!
Sta Februarie-n pat,
Cu frisoane-a delirat,
Pana cand Iarna-duioasa
I-a dus medicul acasa.
S-a-ntremat, dar e jurata
Sa nu mai stea dezbracata,
Caci se duce vremea sa
Si n-a pus straturi de nea!
