Autor: Aurora Luchian
Prin gradina cerului,
Ingerasii Domnului
Se joaca lin, fara graba,
Cernand fulgii de zapada.
Si din joaca minunata,
Cade cate-o nestemata.
Perlute gatind pamantul,
De a amutit si vantul.
Uimit de asa finete,
Ar zbura sa-i dea binete
Si sa zburde prin argint,
Dar ar strica straiul sfant.
Nu s-a indurat. Cuminte,
In transparente vesminte,
Sta pe-un ciot si doar suspina,
Fascinat de-asa lumina.
