Autor: Aurora Luchian
Un iepuras fara mama,
Mic, flamand, privea cu teama,
Fiindca iarna, asta-noapte,
A depus nea peste toate!
Cu ghetele peticite,
Si hainutele carpite,
Fara caciula, fulare,
Ori manusi, sau buzunare
Sa-si ascunda pumnisorii;
Mai sa-i crape obrajorii,
De la viscolul cumplit!
S-a oprit impotmolit,
Intr-un namete pufos,
Si cazu cu fata-n jos!
Dup-o scurta ezitare,
A strigat cu disperare,
Sa-l auda cineva,
Sa-i salveze viata sa.
Nici tipenie! Doar vantul
Bantuie pe-ntreg pamantul,
Vajaind prin pomii goi,
Cu alura de strigoi.
Dar norocul i-a zambit!
Un lup stingher, ratacit,
L-a vazut neputincios,
Si il ridica de jos.
Sarmanu' a-ncremenit!
"Decat sa mor crampotit,
Mai bine-nghetam ca mama..."
Lupul-milos si-a dat seama
Ca este inspaimantat
Si a plecat imediat.
Iepurasul s-a ciupit:
"Oare-s viu, sau am murit?!
Cred ca-s bocna inghetat,
Daca nu m-a sfaramitat!"
Morala:
Si dusmanii furiosi,
Pot fi uneori milosi!
