Autor: Aurora Luchian
De prin vaile abrupte,
Cu rochita rasucita,
Si ghetute in talpi rupte,
Tasni vulpea, ciufulita.
De pe cap, basmaua mica,
Ii aluneca pe frunte,
N-o ia-n seama, n-o ridica,
Si trecu ca-n zbor, o punte!
- Aoleu!, vociferase
Cotofana-n vaduvie.
Hoata asta cand furase
O prinse Dulau, in vie!
- Nu scorni, hei!, replicase
Un cioroi cu ani, trei veacuri.
Avuse cinci gaste grase
Si-un soim umbland dupa leacuri,
Le gasi si le-ndopase
Ca la pantecul ce-l are
Abia de se saturase,
Ba-nsfaca si vulpea-n gheare!
Un bursuc cu multe trese
Si-ntelept a prins din zvonuri.
A tusit, glasul isi drese,
Si opri larma de tonuri.
- Primitive fara minte!
E-n goana, vazu cosasul,
N-a furat, a fost cuminte,
Ii scanceste copilasul!
Care inima de mama,
N-ar lua plansul in seama?
