Autor: Florenta Sarmasan
Hrana buna le aduce,
Desaga si-a incarcat,
Vulpea cea mieroasa, dulce,
Vine cu gaini din sat.
A dat iama la cotete
Noaptea cand afar ploua.
Nu ca sa le dea binete,
Ci sa fure cateva.
E incarcata, abia vine,
Prin noroaie sa grabeste,
Pe picioare abia se tine,
Drumul lung o oboseste.
Puisorii o asteapta,
Foamea mult ii necajeste,
Ea cauta calea dreapta,
Numai la ei se gandeste.
Vizuina e adanca,
Sunt bine adapostiti,
Iar afara ploua inca.
De primejdii sunt feriti.
Vremea a trecut degraba,
Prea mult s-au infometat.
Ei scancesc si se intreaba:
Oare mama i-a uitat?
Iat-o! Incarcata vine,
Puii isi va satura,
Greu puterea isi mai tine,
Blana e uda pe ea.
Langa puisori se aseaza,
Vrea ca sa se incalzeasca.
Cu dragoste ii vegheaza,
Ii lasa sa se hraneasca.
