Autor: Octavian Goga
Asculta, copile, ce-mi spune viata:
De-a pururi in umbra sa-ti torci al tau gand,
Cand simti in pleoapa o lacrim-arzand,
Ia seama la vreme si acopera-ti fata,
Sa nu fie ochi sa te vada plangand.
Alaturi cu altii te-nsiruie-n hora
Si lumii plateste-i cu ce-i esti dator,
Fa-i patimei tale din zambet zavor,
Tacerea sa-ti fie statornica sora,
Sa nu stie nimeni ce rane te dor.
Iar noptea cand cade si ceata se lasa,
Tu trage-ti oblonul, sa n-ai marturii.
Si-atunci sub tavanul ascunsei chilii,
Despatura-ti taina ce-n suflet te-apasa,
Stropind-o cu lacrimi de ceasuri tarzii...
