Get Adobe Flash player

Autismul la copilul de 0-2 ani

17 Aprilie 2014

Autismul este o tulburare a creierului care interfera adesea cu abilitatea de a comunica si de a relationa cu cei din jur.  Semnele autismului se dezvolta aproape indotdeauna inaintea implinirii varstei de 3 ani, desi aceasta afectiune este uneori diagnosticata abia mai tarziu.

In mod tipic, parintii devin ingrijorati atunci cand observa ca fiul/fiica lor nu incepe sa vorbeasca sau nu raspunde sau nu interactioneaza ca si ceilalti copii de aceeasi varsta.


De regula, copiii cu autism nu au o dezvoltare normala a vorbirii si pot sa "para" surzi, desi testele de audiometrie sunt normale.

Copiii care sufera de autism sunt afectati in mai multe feluri. Unii dintre acestia au doar simptome blande incat se pot dezvolta si pot trai independent, in timp ce altii pot avea simptome severe si au nevoie de ingrijiri speciale.

 

Aceasta tulburare este mai comuna la baieti decat la fete si este de obicei diagnosticata la varstele cuprinse intre 15-36 luni, desi simptomele pot aparea mai devreme.

Simptome principale ale autismului

Severitatea simptomelor variaza semnificativ de la o persoana la alta. Totusi, toate persoanele cu autism au anumite simptome principale in urmatoarele domenii:

• probleme semnificative in dezvoltarea abilitatilor de comunicare nonverbala, cum ar fi privirea ochi-in-ochi, expresii faciale si posturi ale corpului;


• intarziere in vorbire sau lipsa acesteia. Aproximativ 50% din persoanele cu autism nu vor vorbi niciodata.


• limbaj sterotip si folosirea repetitiva a unor cuvinte. Persoanele cu autism repeta o propozitie sau o fraza pe care au auzit-o de curand (ecolalie).


• o atentie neobisnuita asupra jucariilor. Copiii mai mici cu autism se concentreaza adesea pe anumite parti ale jucariilor, cum ar fi rotile unei masinute si nu se joaca cu intreaga jucarie.


• reactii anormale la sunete tari


• comportament stereotip. Acesta consta in batai din palme sau in leganarea corpului.


• nu pot stabili contact vizual cu persoanele din jurul lor


• plang sau rad fara motiv


• nu suporta schimbarea programului zilnic


• nu prezinta frica fata de pericol


• sunt fizic foarte activi sau deloc


• lipsa raspunsurilor la chemarile dupa nume


• reactii anormale la sunete tari

Simptome din perioada copilariei

Simptomele autismului sunt, de obicei, observate mai intai de catre parinti sau de alte persoane in primii 3 ani de viata ai copilului. Desi autismul este prezent de la nastere (e congenital), semnele acestei tulburari pot fi dificil de identificat sau de diagnosticat in timpul copilariei timpurii.

Adesea parintii devin ingrijorati atunci cand copilul lor nu vrea sa fie tinut in brate, cand nu pare sa fie interesat de anumite jocuri si cand nu incepe sa vorbeasca.

De asemenea, parintii sunt nedumeriti in legatura cu capacitatea copilului de a auzi. Adeseori, pare ca un copil cu autism nu aude; totusi in alte momente el sau ea pare ca aude zgomote de fond aflate la distanta, cum ar fi suierul unui tren.

Cu ajutorul unui tratament administrat precoce si intensiv, majoritatea copiilor isi imbunatatesc capacitatea de a relationa cu altii, de a comunica si de a se autoingriji pe masura ce cresc.

Diagnosticul autismului

Toti profesionistii, care lucreaza in domeniul medical si care vad copii de toate varstele cu ocazia consulturilor regulate pe care le fac, trebuie sa urmareasca daca apar semne precoce ale tulburarilor de dezvoltare. Testele de screening ale dezvoltarii, cum ar fi chestionarul pe varste si pe etape de dezvoltare a copilului, pot fi de ajutor la evaluarea comportamentului.

In cazul in care sunt descoperite urmatoarele semne evidente ale intarzierii in dezvoltare, copilul trebuie evaluat imediat de un specialist:

• nu gangureste, nu arata cu degetul sau nu face alte gesturi pana la varsta de 12 luni


• nu spune cuvinte simple pana la 16 luni

Cauti un medic pediatru? Gaseste cabinetul cel mai apropiat de tine!


• nu spune spontan propozitii de 2 cuvinte pana la varsta de 24 luni, cu exceptia celor pe care le repeta dupa ce au fost rostite de alte persoane (ecolalie)


• orice pierdere a achizitiei limbajului sau abilitatilor sociale la orice varsta.

In cazul in care nu sunt semne evidente de intarziere in dezvoltare sau nu sunt rezultate anormale la testele de screening, majoritatea copiilor nu necesita o evaluare ulterioara pana la data consultarii urmatoare.

Totusi, copiii care au o ruda apropiata cu autism trebuie monitorizati indeaproape, deoarece ei au un risc crescut de a avea autism si alte probleme de dezvoltare.

In plus fata de evaluarea in timpul consulturilor periodice ale starii de sanatate, acesti copii pot fi supusi unor teste pentru intarzierile in dezvoltare, tulburarile de invatare, deficitul in abilitatile de socializare si orice alte simptome care ar putea sugera prezenta anxietatii sau depresiei.

Investigatii medicale in cazul copiilor cu autism

 

Teste

 

Se recomanda efectuarea screening-ului copiilor pentru identificarea autismului, cu ocazia consultatiilor efectuate regulat, conform programelor de monitorizare a sanatatii copiilor. Aceasta politica ii ajuta pe medici sa identifice semnele de autism intr-un stadiu timpuriu al evolutiei.

Diagnosticarea si tratarea din timp pot ajuta copilul sa-si atinga potentialul sau maxim.

In cazul in care se recunoaste prezenta unei intarzieri in dezvoltare la un copil, testarile ulterioare il pot ajuta pe psihiatru sa determine daca aceasta problema este legata de autism, de alta tulburare pervaziva de dezvoltare sau de o afectiune cu simptome similare, cum ar fi intarzierea in dezvoltarea limbajului sau tulburarea de personalitate de tip evitant.

Persoanele specializate in recunoasterea problemelor developmentale (de dezvoltare a copilului) sunt:

• medicul pediatru
• psihiatrul (medicul specializat in psihiatria copilului si adolescentului)
• logopedul

Acestia pot face testari suplimentare.

Evaluarea comportamentala


Profesionistii din domeniu pot folosi o serie de ghiduri si de chestionare pentru a putea determina tipul specific de intarziere in dezvoltare la copilul respectiv. Acestea cuprind:

• istoricul medical. In timpul efectuarii interviului despre istoricul medical, psihiatrul pune intrebari generale in legatura cu dezvoltarea copilului, ca de exemplu, daca ea sau el arata cu degetul parintilor diferite obiecte (copiii mici cu autism, adeseori, arata spre obiectele pe care le doresc, dar nu arata parintilor clar un obiect anume si apoi nu verifica sa vada daca parintii se uita la obiectul pe care ei l-au indicat)


• ghiduri de diagnostic pentru autism. Aceste ghiduri contin criteriile principale de evaluare a autismului si au fost stabilite de specialisti. Ele sunt concepute pentru copii cu varsta de 3 ani sau mai mult.

 

• alte chestionare despre comportament. Teste suplimentare de diagnostic se pot aplica la copiii mai mici de 3 ani.


• observatiile clinice. Psihiatrul poate dori sa observe copilul cu intarziere in dezvoltare in situatii diferite. Parintii pot fi intrebati daca anumite comportamente sunt obisnuite la copilul lor in acele circumstante.


• teste de evaluare a dezvoltarii si a inteligentei


• se recomanda testele de evaluare a intarzierii in dezvoltare a copilului si cum afecteaza capacitatea lui sau ei de a gandi si de a lua decizii


• evaluare somatica

• examene de laborator. Alte teste pot fi utilizate pentru a se determina daca poate fi vorba de o cauza fizica care ar putea da aceste simptome.

Aceste teste includ:

• examinarea fizica, inclusiv masurarea circumferintei capului, greutatii si inaltimii, pentru a se determina daca acel copil are o crestere normala


• teste de audiometrie, pentru a se determina daca afectiuni din sfera ORL (probleme de auz) pot fi cauza intarzierii in dezvoltare, in special daca sunt prezente afectarea abilitatilor sociale si folosirea limbajului.


• teste pentru identificarea unei intoxicatii cu plumb, in special daca este prezenta pica (in care o persoana consuma substante care nu sunt comestibile, cum ar fi pamant sau stropi de vopsea veche). Copiii cu intarziere in dezvoltare continua sa bage in gura diverse obiecte, in timp ce acest stadiu este depasit de copiii cu dezvoltare normala. Acest obicei poate duce la intoxicatia cu plumb, care trebuie identificata si tratata cat mai curand posibil.

In anumite circumstante pot fi facute teste de laborator suplimentare. Aceste teste sunt:

• analiza cromozomiala, care poate fi facuta in cazul in care copilul are intarziere mentala sau daca exista cazuri de intarziere mentala in familie. De exemplu, sindromul cromozomului X fragil, care determina o serie de probleme legate de inteligenta sub normal, precum si comportamente autistic-like, poate fi identificat cu ajutorul acestei analize.


• o electroencefalograma (EEG), care se recomanda daca exista manifestari de epilepsie/convulsii, precum un istoric de episoade in care copilul ramane cu privirea fixa sau daca copilul revine la un comportament mai putin evoluat, pe care l-a avut anterior (regresie in dezvoltare).

Tratamentul copiilor autisti

Diagnosticarea si tratarea cat mai precoce il poate ajuta pe copilul cu autism sa se dezvolte la potentialul sau maxim. Principalul obiectiv al tratamentului este imbunatatirea capacitatii generale a copilului de a functiona.

Simptomele si manifestarile autismului se pot combina in multe feluri si pot fi variabile din punct de vedere al severitatii. In plus, simptomele si manifestarile aceleiasi persoane se pot modifica in cursul timpului.

Din aceste motive, strategiile de tratament sunt adaptate nevoilor fiecarei persoane in parte si resurselor acelei familii. Totusi, in general, copiii cu autism raspund cel mai bine la tratamentul bine structurat si specializat.

In prezent exista mai multe tipuri de astfel de tratamente, cum ar fi:

• Analiza Aplicata a Comportamentului (ABA - Applied Behavioral Analysis)


• Tratamentul si Educarea Copiilor cu Autism si alte Tulburari de Comunicare Asemanatoare (TEACCH - Treatment and Education of Autistic and Related Communication Handicapped Children)


• si integrarea senzoriala

Terapii specializate

Acestea cuprind:

• logopedie
• terapie ocupationala
• fiziokinetoterapie

Cel mai frecvent, medicamentele sunt folosite pentru tratamentul afectiunilor asociate, cum ar fi :

• depresia
• anxietatea
• hiperactivitatea
• comportamentele de tip obsesiv-compulsiv


Parintii care au un copil cu autism trebuie sa aiba o abordare proactiva pentru a invata despre aceasta afectiune si despre tratamentul ei, in timp ce vor colabora indeaprope cu persoanele implicate in ingrijirea copilului. De asemenea, este necesar ca parintii sa aiba grija de ei insisi, astfel incat sa poata face fata incercarilor la care sunt supusi avand un copil cu autism.

Sfaturile specialistilor

Presedintele organizatiei non-guvernamentale, Milena Pruna, a declarat, ca depistarea precoce a autismului poate determina, in unele cazuri, recuperarea copilului.

"Noi consideram ca cea mai mare problema este lipsa diagnosticarii la timp a copiilor cu risc de a dezvolta autism sau tulburari care implica interactiuni sociale. Ele se depisteaza dupa 3, 4 sau 5 ani, motiv pentru care vom solicia ministerului sa oblige medicii de familie sa efectueze testul M-chat, folosit cu succes in foarte multe tari din lume, la copii cu varsta de 18 luni", a afirmat Milena Pruna.

Presedintele Societatii Nationale de Neurologie si Psihiatrie a Copilului si Adolescentului din Romania, prof. dr. Mircea Tiberiu este de parere ca: "Autismul este o afectiune subdiagnosticata, care are efecte ingrijoratoare in timp si de aceea este bine ca parintii sa fie informati si sa se adreseze medicului specialist odata ce observa simptomele tulburarii la copii".

Psihologul Anca Munteanu a precizat ca: „Diagnosticul de autism se pune de obicei dupa 3 ani dar exista semne precoce de ingrijorare cum ar fi: absenta zambetului, lipsa de contact vizual (copilul nu-si priveste mama, nu cauta cu privirea jucariile, persoanele), lipsa de comunicare, nu interactioneaza cu ceilalti ci ii evita, nu se joaca cu alte persoane (cucu-bau, batut din palme etc)."

Parerile mamicilor

Mamicile care au suspiciuni legate de copiii lor sunt foarte nemultumite de faptul ca autismul se diagnosticheaza foarte greu la noi in tara. Ele se plang si de faptul ca nu exista o informare prea buna despre boala autismului, simptomele si diagnosticarea ei.

O alta problema semnalata de mamici este ca medicii nu isi dau foarte mult interesul in punerea unui diagnostic si ca de multe ori diagnosticul este unul vag. Mamicile au mai semnalat si ca in unele orase mari (d ex. Constanta) inca nu exista centre de tratament pentru autism.

Articole recomandate

COMENTARII

Aplicatii recomandate de Copilul.ro