Urmareste-ne:
Get Adobe Flash player

Hepatita

15 Martie 2017

Hepatita este definita ca o inflamatie a tesutului hepatic, frecvent intalnita atat la adulti cat si la copii si avand mai multe cauze, dintre care cel mai frecvent intalnite fiind infectiile virale. Hepatitele datorate infectiei cu virusurile hepatice A, B si C sunt cel mai des intalnite, infectia cu virsurile hepatice D si E fiind mai rare.

Dintre celelalte caze incriminate in aparitia hepatitei, amintim:

- infectiile bacteriene sau virale;
- parazitozele cu localizare hepatica;
- hepatitele autoimune (afectiuni cronice, in care se pot evidentia anticorpi indreptati impotriva celulei hepatice si care determina inflamatie, edem si necroza la nivelul tesutului hepatic);
- boli metabolice, tezaurismoze (frecvente in randul copiilor, cu determinarea genetica si care afecteaza intreg metabolismul, mai ales pe cel hepatic), boala Wilson, hepatita steatozica (acumularea grasimilor in ficat), feocromocitoza, etc;
alcoolismul (frecvent intalnit la adulti, dar posibil si la adolescentul care consuma alcool);
- administrarea anumitor tratamente medicamentoase sau a altor substante toxice pentru ficat.

hepatita

Majoritatea medicamentelor se metabolizeaza in ficat, de aceea orice medicament administrat necorespunzator poate determina o hepatita toxica.

Hepatita poate fi acuta sau cronica, stabilirea unui diagnostic etiologic corect este extrem de importanta, deoarece conduita terapeutica difera de la un caz la altul.

Hepatita A

Hepatita cu virus A este o forma de hepatita cu transmitere fecal-orala (virusul A, se transmite prin consumarea alimentelor sau a apei contaminate, fiind des intalnita in randul persoanelor cu o igiena precara).

5 motive pentru care este bine sa incluzi uleiul de peste in alimentatia copilului tau!

Copiii contacteaza destul de usor boala, deoarece acestia consuma legume si fructe nespalate sau mananca deseori fara a-si igieniza mainile in preabil (hepatita de tip A, este considerata boala mainilor murdare).

Hepatita A este frecvent intalnita sub forma unor epidemii sezoniere (de obicei toamna), boala raspandindu-se destul de usor in crese sau scoli. Hepatita A, este o boala acuta (nu se cronicizeaza niciodata), care se vindeca de obicei fara tratament, nu determina complicatii (un numar de 1% dintre pacienti fac forme grave de boala) si nu lasa sechele la nivelul tesutului hepatic.

Majoritatea copiilor imunocompetenti (cu sistem imunitar corespunzator), fac forme asimptomatice de boala sau prezinta simptome nespecifice, usoare de boala, de aceea afectinuea este trecuta de multe ori cu vederea, vindecandu-se spontan, inainte de identificarea cauzei.

Diagnosticul hepatitei cu virus A

Majoritatea formelor de hepatita cu virus A, sunt asimptomatice (fara simptome) sau paucisimptomatice (cu simptome putine, necaracteristice) si de foarte multe ori dispar fara tratament. Cu toate acestea, exista si forme de boala cu o simptomatologie tipica pentru hepatita. Copiii cu hepatita prezinta:

- greata, varsaturi alimentare;
- inapetenta (lipsa poftei de mancare);
- discomfort abdominal;
febra (in cazurile mai grave);
icter (colorarea in galben a pielii si mucoaselor);
- urina inchisa la culoare (orange);
- scaun decolorat;
- oboseala.

Simptomele apar dupa un interval liber de la contactarea virusului (perioada de incubatie), de aproximativ 45 de zile si pot persista intre 2 saptamani si 2 luni, in functie de gravitatea bolii si de tratamentul efectuat.

Profilaxia hepatitei cu virus A

Una din metodele cele mai eficiente de a preveni contactarea virusului hepatitic care provoaca hepatita A, este respecatrea unei igiene corespunzatoare. Copiii trebuie invatati ca nu au voie sa manance inainte de a se spala pe maini si ca nu trebuie sa consume fructe si legume nespalate.

O metoda extrem de eficienta in profilaxia hepatitei de tip A, este administrarea vaccinului impotriva virusului si care protejeaza copilul pentru o perioada de aproximativ 20 de ani. Vaccinul impotriva hepatitei A nu este obligatoriu, insa se poate administra in 2 doze succesive dupa primul an de la nastere (la 12 si la 23 de luni).

In cazul in care copilul a fost expus la boala (atunci cand unul sau mai multi membrii ai familiei sau a colectivitatii au boala) este indicata administrarea imunoglobulinelor specifice (gamma globulina de tip A). Aceasta protejeaza copilul pentru o perioada de aproximativ 2-4 luni, dupa care este recomandata administrarea vaccinului impotriva virusului, pentru o protectie de durata.

Copiii sau adultii care au trecut odata prin boala, dezvolta anticorpi protectori, astfel ca este aproape imposibil sa mai faca boala inca o data. Pentru a identifica persoanele care au facut la un moment dat boala (in special cele asimptomatice, sau simptomatice dar fara confirmarea diagnosticului) se pot efectua teste serologice care indentifica anticorpii protectori dezvoltati pe parcursul bolii.

Un titru suficient de mare (titru protector) de anticorpi  Ig G impotriva virusului hepatic A, nu mai face necesara administrarea profilactica a vaccinului (in acest caz vaccinul este chiar contraindicat).

Hepatita B

Hepatita cu virus B este o boala contagioasa, cu transmitere parenterala (prin sange si fluide corporale), mai des intalnita la adulti, dar care poate sa apara si la copii (in special la adolescenti).

hepatita-b

Etiologie (cauze)

Hepatita B apare in urmatoarele circumstante:

- contact sexual neprotejat cu o persoana infectata;
- transfuzie cu sange contaminat (rara in zilele noastre deoarece acum sangele transfuzat este mai atent verificat);
- interventii chirurgicale sau stomatologice (intrumentar contaminat si nesterilizat corespunzator);
- sarut, mai rar dar posibil mai ales in cazul persoanelor cu hepatita acuta (virusul este excretat in toate fluidele corporale, inclusiv saliva, lacrimi, urina, fecale);
transmitere verticala, de la mama la fat (in timpul sarcinii, prin trecerea virusului prin placenta) sau mai frecvent de la mama la copil (in timpul nasterii prin contaminarea cu secretiile vaginale sau prin alaptare);
- administrarea de droguri intravenoase (des intalnita la adolescentii care folosesc seringi in comun). 

Hepatita cu virus B este mult mai periculoasa la copiii mici decat la adulti. Aproximativ 90% dintre copiii mai mici de 1 an si 30% dintre copiii intre 1 si 5 ani, infectati cu virusul B, vor dezvolta hepatita cronica. In schimb doar 3% dintre adolescenti si 6-10% dintre adultii imunocompetenti vor dezvolta o infectie cronica cu virus B.

Majoritatea copiilor peste 12 ani si adultii imunocompetenti (cu sistem imunitar corespunzator), vor elimina din organism virusul intr-un interval de 2-6 luni de la debutul bolii si pot fi considerati vindecati si necontagiosi.

Un procent dintre cei care nu reusesc sa elimine virusul intr-un interval de 1 an de la infectare, vor ramane purtatori cronici si pot dezvolta la un moment dat hepatita cronica.

Diagnosticul hepatitei B

Diagnosticul de certitudine al hepatitei B se realizeaza prin efectuarea unor teste de sange specifice (antigen HBs, antigen HBc, antigen Hbe, care semnaleaza prezenta virusului in sange si anticorpii anti HBs care arata raspunsul organismului la contactul cu virusul).

Exista si alte investigatii care ajuta la stabilirea diagnosticului si evolutiei bolii (ecografia abdominala, punctia-bioptica a ficatului, etc).

Simptome

Copiii cu hepatita B prezinta de obicei simptome destul de putine si necaracteristice, dintre acestea amintim:

- fatigabilitatea marcata, scaderea apetitului pentru joaca, somnolenta diurna (in timpul zilei);
- icter (colorarea in galben a pielii si mucoaselor);
- greata, varsaturi;
- febra;
- dureri articulare, tulburari afective (depresie, anxietate), eruptii cutanate, simptome care pot aparea rar la debutul bolii (prodrom).

Profilaxia hepatitei cu virus B

Una dintre metodele cele mai eficiente in profilaxia bolii, este administrarea vaccinului impotriva virusului B. Vaccinul poate fi administrat inca de la nastere, in 3 doze succesive (prima doza intre nastere si 2 luni, a doua doza intre 4-6 luni si ultima doza in intervalul 12-18 lun). Acesta confera o protectie pentru aproximativ 15 ani, urmand sa fie administrat din nou dupa acest interval.

In cazul copiiilor nascuti din mame infectate cu virusul hepatic B, se recomanda administrarea imunoglobulinelor gamma specifice imediat dupa nastere, pentru a scadea riscul contactarii bolii.

Administrarea imunoglobulinelor este urmata de efectuarea vaccinului in primele 12 ore de la nastere, urmand ca celelalte doze sa fie administrate la 6 si respectiv 12 luni de la nastere.  

Este important sa se stie ca in cazul mamelor cu hepatita B este recomandata nasterea prin operatie cezariana (scade riscul transmiterii virusului prin evitarea contactului cu secretiile vaginale contaminate). De asemenea, alaptatul este contraindicat deoarece virusul este secretat si la acest nivel si creste riscul imbolnavirii.

Tratament

Tratamentul etiologic al hepatitei cu virus B consta in administrarea interferonului (imunomodulator, antiviral, antitumoral) in asociere cu  lamivudina sau ribavirina (medicamente antivirale). Se pot incerca sau asocia si tratamente naturiste (ceaiuri, diete sau alte produse). Regimul alimentar recomandat in hepatite este unul de crutare (de protectie a ficatului), insa nu trebuie sa fie unul radical. Se pot consuma majoritatea alimentelor incluse intr-o dieta sanatoasa, insa sunt interzise alcoolul, fumatul si medicamentele hepatotoxice.

Hepatita C

Hepatita cu virus C este de asemenea o boala contagioasa cu transmitere parenterala (prin sange si secretii corporale contaminate). Modalitatile de transmitere a virusului sunt asemanatoare cu cele din hepatita B, cu mici exceptii si anume: este mai des intalnita la utilizatorii de droguri intravenoase si este mai greu transmisibila prin contact sexual.

hepatita-c

Diagnosticul si tratamentul hepatitei C

Diagnosticul hepatitei cu virus C se realizeaza de obicei tardiv, atunci cand evolutia bolii este avansata (hepatita cronica sau chiar ciroza hepatica), datorita faptului ca acest tip de hepatita este in majoritatea cazurilor asimptomatic la debut.

Un numar mic de pacienti prezinta greata, varsaturi, inapetenta sau inapetenta la debut (cand hepatita este intr-o faza acuta) si pot fi diagnosticati in timp util (tratamentul da rezultate mult mai bune in fazele acute a bolii).

Hepatita se poate transmite de la mama infectata la fat sau la nou-nascut, insa este destul de rar intalnita (mai putin de 10% din cazuri). Virusul se poate transmite prin placenta la fat (rar), in timpul nasterii, prin contaminarea cu sange si secretii vaginale sau prin alaptare.

Tratametul antiviral premergator sarcinii, nasterea prin operatie cezariana si evitarea alaptatului au redus substantial transmiterea virusului de la mama la fat.

Profilaxia hepatitei cu virus C

Singurele metode utile in profilaxia contactarii infectiei cu virus hepatic C, constau in evitarea pe cat posibil a metodelor prin care se transmite boala. Din pacate, momentan nu exista un vaccin care sa protejeze impotriva hepatitei cu virus C!

Cu toate ca boala este de obicei asimptomatica la debut, evolutia acesteia este in majoritatea cazurilor spre cronicizare (hepatita cronica si ciroza hepatica). Tratamentul antiviral poate sa incetineasca  sau sa stopeze evolutia bolii, lucru care difera insa de la un pacient la altul.

Diagnosticul hepatitei cu virus C este greu de realizat la copii, boala evoluand de cele mai multe ori spre cronicizare chiar si sub tratament antiviral corespunzator.

Citeste si despre:

COMENTARII

Aplicatii pentru copii

DESCARCA
DESCARCA
OK

Acest site foloseste cookies. Prin navigarea pe acest site, va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor. Detalii aici

Inainte sa pleci,

Poti gasi informatii utile si in materialele urmatoare:


Urmareste-ne si primeste cele mai noi informatii pentru tine si copilul tau!

Creeaza cont! sau Urmareste-ne pe Facebook!

Trimite articolul catre prietenii tai

Poti baga cate mailuri vrei tu separate prin spatiu!

Trimite mesajul