Formarea laptelui matern

Formarea laptelui matern este un proces natural care se petrece imediat dupa nastere sau la cateva ore de la sosirea pe lume a bebelusului. Glandele mamare pregatesc lactatia inca din perioada sarcinii, pe parcursul mai multor etape complexe menite sa asigure hrana din prima perioada a vietii nou-nascutului.

Pe intreaga durata a celor 9 luni de sarcina, sanii se maresc si se ingreuneaza, ca urmare a cresterii in volum a tesuturilor grasoase, conjunctive si glandulare. In plus, aportul suplimentar de sange face ca venele sa fie mai evidente. Formarea laptelui este asigurata de prolactina (un hormon produs de glanda hipofiza), care este secretata in sange in cantitati crescande.

Alcatuirea sanului

Sanul este alcatuit, in cea mai mare parte, din tesut glandular menit sa ajute formarea laptelui matern imediat dupa nasterea bebelusului. La nivelul sanului se afla o serie de corpi glandulari (15-20 lobi) cu rol de legatura intre canalele de scurgere a laptelui si mamelon.

Tesutul glandular determina formarea lactatiei. Impreuna cu tesutul conjuctiv, acesta confera sanilor forma, marimea si textura mameloanelor in timpul celor 9 luni de sarcina si in perioada de alaptare.

Fiziologia lactatiei este impartita in 4 etape principale:

• mamogeneza (pregatirea sanilor pentru lactatie);
• lactogeneza (sinteza si secretia laptelui din alveolele sanului);
• galactochineza (ejectia laptelui);
• galactopoieza (mentinerea productiei de lapte).

Mamogeneza sau pregatirea lactatiei

Mamogeneza sau pregatirea sanului pentru lactatie incepe cu o crestere remarcabila in dimensiune a sanului. Fenomenul se petrece in urma dilatarii ductelor si a altor vase comunicante sub influenta hormonilor si a fluxului sanguin bogat.

Estrogenul, progesteronul, prolactina si alti hormoni care determina cresterea si dezvoltarea fatului contribuie la marirea semnificativa a bustului viitoarei mamici.

Lactogeneza sau producerea laptelui

In fiecare acid glandular se afla alveole (in numar cuprins intre 10 si 100), in ale caror celule secretorii are loc transformarea substantelor nutritive din sange in lapte. Acestea sunt acoperite de fibre musculare care se contracta, impingand laptele in canale sub actiunea oxitocinei (un hormon al glandei hipofize).

Prima activitate secretorie sesizabila ia forma colostrului, un lapte primitiv care apare in ultima parte a sarcinii sau imediat dupa nastere, bogat in nutrienti esentiali pentru sistemul imunitar al bebelusului.

Secretia propriu-zisa de lapte matern are loc in a 3-a sau a 4-a zi de la nastere, cand sanii devin mai tari, mai tensionati, sensibili la atingere si mai calzi. In ciuda cantitatii mari de prolactina din organismul gravidutei, scurgerea de lapte este amanata de estrogen si progesteron pentru primele zile de la sosirea pe lume a nou-nascutului.

Imediat dupa nastere, progesteronul si estrogenul se retrag din fluxul sanguin, permitand prolactinei sa secrete laptele matern.

Galactochineza sau ejectia laptelui

Descarcarea laptelui din glandele mamare depinde in mare masura de suptul exercitat de bebelus in timpul alaptarii. Mecanismul natural de contractii ajuta circulatia laptelui din alveolele mamare catre ducte, pentru ejectia lui prin mamelon.

Pe parcursul alaptarii, este activat un reflex nervos conditionat care ajuta la excretia lichidului nutritiv. Oxitocina secretata de glanda pituitara accentueaza si ea contractiile, ceea ce inseamna ca laptele se poate scurge si in absenta suptului bebelusului.

Reflexul de ejectie poate fi inhibat de mai multi factori, precum durerile sanilor sau a altor zone corporale, afectiuni tipice (furia laptelui) sau tulburari de ordin psihologic.

Galactopoieza sau mentinerea lactatiei

Prolactina este principalul factor care contribuie la mentinerea lactatiei. Alaturi de acest hormon esential, suptul bebelusului contribuie la producerea continua de lapte matern. Procesul de alaptare asigura atat golirea glandelor mamare, cat si stimularea secretiei de prolactina in organism.

Continuitatea secretiei de lapte se poate extinde pe perioade lungi de timp, daca procesul nu este supus unei congestii sau unei alte disfunctii de ordin fiziologic si emotional. Alaptarea frecventa este necesara pentru eliberarea tensiunii de la nivelul sanilor si stimularea productiei de lapte matern.