Am vorbit mult si cu nostalgie in ultima perioada despre cartile copilariei noastre. La fel de dragi sunt insa si jucariile de cand eram noi mici.

La noi acasa era un sistem: aveam jucarii de fiecare zi, si jucariile cele mai mari si mai frumoase, care stateau sus in dulapul de pe hol. Cand ceream o anumita papusa sau un anume joc, mama ni-l dadea- dupa un timp insa jocul se reintorcea in cutie, papusa asijderea, si erau din nou puse la pastrate pentru data urmatoare cand ne jucam cu ele. In felul acesta nici nu zaceau aruncate prin casa, nici nu se descompletau.

Saptamana aceasta S. s-a jucat cu bunica paterna de-a magazinul. S-a folosit de un frumos magazin de lemn (primit de mine de la vecinii de sub noi cand aveam vreo 7-8 ani, cine stie, poate in speranta ca nu vom mai face atata galagie :) ); un cantar cu greutati, intact si in cutia originala (pe care l-am primit pe la 9 sau 10 ani de la Mos Nicolae. Desi atunci am plans ca vroiam o papusa, m-am jucat destul de mult cu el de-a lungul timpului); o casa de marcat pe care bunica paterna a primit-o de la ajutoare prin '91, care era destul de zmotocita de cele doua verisoare mai mari, lasata prin curte si murdara de pamant- insa dupa o spalare zdravana a aratat ce jucarie de calitate este de fapt, si cat de bine a trecut prin atatea intemperii).

In dulapul de sus al holului nostru :), cat si in alte dulapuri si locuri inaccesibile lui S. (din ce in ce mai rare) mai sunt si alte jocuri si jucarii de odinioara. Voi le-ati pastrat pe ale voastre pentru copiii vostri?

Va povesteam ca mi-am propus anul acesta sa decorez casa mai cu sarg, sa se simta si mai bine atmosfera speciala de Sarbatoare. Asa ca pun la bataie cam tot ce am prin casa :)

In primul rand, am folosit un dar de la prietenii nostri Cristina si Roy si am accesorizat tocul usii cu fotografii de familie. Clestisorii colorati sunt foarte simpatici, insa in preajma Craciunului i-am inlocuit cu unii de sezon (cu ingerasi argintii).

 La aranjament am adaugat o ghirlanda cu stelute metalice, gasita impreuna cu alte decoratiuni in acelasi ton intr-un magazin second-hand.

Mai sunt inca 3 rame (negre) in set, pe care le voi decora cu abtibilduri inainte de a le agata deasupra unei alte usi.

Este o idee usor de pus in practica si de adaptat oricarei sarbatori.

Am inceput deja sa citim carticelele impachetate de anul trecut, si sa facem activitatile pregatite tot de atunci.

Dupa ce i-am citit prima carticica, am potrivit pe culori personajele in grajdul corespunzator. S. le-a aranjat fara probleme (deja activitatea aceasta este depasita), dar i-a facut placere. A vrut sa-i arate si bunicii paterne aranjamentele, si i-a spus:

- Buni, aide, bebe amin!

Mi-a placut cum i-a spus Pruncului Iisus- Bebe amin :)

Am exersat si incheiatul si descheiatul nasturilor (cu un semi succes) pe bradutul confectionat anul trecut.

Destul de multe activitati tematice pentru o zi :)

Zilele acestea am bifat de pe lista noastra de Advent impodobirea unui brad mic si confectionarea de ornamente simple.

Am cumparat un brad artificial pitic, cu 8 lei de la un magazin de chinezarii de pe langa blocul nostru, si i l-am dat lui S. sa-l impodobeasca. Cu cateva ornamente incasabile si bucati de beteala veche de sute zeci de ani, si cateva ornamente hand-made la facerea carora a participat si el (sau macar a insirat si desirat margele pe pipecleaners in timp ce eu le faceam pe cele de fata), am reusit sa facem asta:

Ornamentele imita bastonasele acelea de acadea, candy canes, pe care americanii le pun in pom, si le-am facut din pipecleaners rosii sau verzi, pe care am insirat margele dupa un pattern. Partea cea mai buna a fost ca am vazut ca si S. a creat un pattern al lui, aproape regulat (deci facem progrese si in aceasta privinta).

Cu aceste ornamente simple (poate si cu altele daca voi avea ocazia sa imi pun in practica ideile) ne inscriem la concursul lunar de la Bebelogic, la care va invit sa luati parte si voi! Ca de obicei, premiul este un voucher de 30 de ron pe care sa il cheltuiti pe jucarii educative din portalul lor.

Am ramas de o vreme fara plastilina noastra preferata, Play Doh. Nu avem nicicum drum in Realul cel mai apropiat, si acolo unde am gasit un pret convenabil pe net, transportul este prin curier, deci ajunge dublu ca pret.

De aceea, m-am gandit sa ii fac eu lui S. plastilina de casa.

Reteta am luat-o de pe Counting Coconuts, de aici.

O cana de faina

1/2 cana de sare fina

1 cana apa

O lingura de ulei

O lingura de lamaie (optional)

Cateva picaturi de glicerina (optional)

• Intr-un castron, se amesteca bine ingredientele uscate;
• Se adauga ingredientele ude si se amesteca foarte bine;
• Intr-o cratita se pun ingredientele la foc mediu si se amesteca pana cand pasta incepe sa se dezlipeasca de peretii cratitei;
• Se pune pe masa (atentie, e fierbinte) si se intinde cu facaletul, se netezeste si se framanta un pic pana cand e fina si usor de modelat;
• Cand se raceste, se adauga colorantul, uleiuri esentiale pentru arome, sclipici (aici e cazul sa folositi sclipici cu generozitate).

Am facut o parte cu scortisoara, iar o parte am lasat-o asa cum era:

S. s-a jucat destul de bucuros cu ea, se vede ca i-a lipsit plastilina. Am facut si ceva ce doream de mult sa fac, am luat amprentele manutelor copiilor:

Din pacate, cand le-am pus la cuptor (asa auzisem eu ca se face), forma Catiushei s-a umflat- trebuie sa gasesc o alta modalitate de a imprima manuta ei.

Recomand plastilina facuta in casa? Hmmmm...as alege oricand varianta Play Doh, datorita consistentei mai usor modelabile si nelipicioase. De asemenea,  pe mine ma cam ustura mainile de la pasta de sare, cred ca si pe S. Voi aveti o reteta mai buna decat a mea?

De curand S. si-a redescoperit animalele salbatice (pana acum nu s-a jucat din proprie initiativa cu aceste figurine, acum insa se joaca foarte frumos cu ele, le grupeaza pe categorii, imi arata care e "mama, tata si puiu").

As vrea sa profit de aceasta nou- descoperita pasiune si sa facem cateva jocuri de miscare imitand animalele:

1. Mersul tigrului- este vorba de un mers in patru labe, dar lent, tragand piciorul usor, taraindu-l de podea inainte de ridicare, imitand miscarile feline.

2. Mersul de crocodil- este o miscare de tarare tip comando.

3. Leganatul elefantului: copilul se apleaca, aducand bratele impreuna si lipind palmele; apoi leagana ambele brate intr-o parte si in alta, imitand modul in care elefantul isi leagana trompa. In acelasi tip se canta: Un elefant, se legana, pe o panza de paianjan...

4. Vom imita mersul si sunetele diferitelor animale (S. se preface deja de multe ori ca este un caine- putem incarca cu un cangur, soricel, pisica, etc.)

Aceste actiuni stimuleaza echilibrul, ajuta copilul sa raspunda la comenzile rapide, ajuta vizualizarea si stimuleaza miscarea libera a copiilor.

Puteti intercala aceste jocuri de miscare in studierea temei Animale Salbatice- noi le-am facut de nenumarate ori= iata doar cateva idei- http://caietpentrucasamea.wordpress.com/2011/01/04/animalele-salbatice-continuare/ sau aici http://caietpentrucasamea.wordpress.com/2011/01/05/animalele-salbatice-ziua-a-treia/ sau aici- http://caietpentrucasamea.wordpress.com/2011/01/06/animalele-salbatice-ziua-a-patra/.

Nu stiu ai vostri cum sunt, dar baietelul meu este un ghem de energie, asa ca, din cand in cand, trebuie sa facem si un pic de miscare prin casa. Iata cateva idei de jocuri de miscare pe care le puteti juca fara probleme in casa (sursa, pe langa experienta mea :) este si cartea Start Inteligent, despre care va povesteam aici-http://caietpentrucasamea.wordpress.com/2011/10/01/start-inteligent/ ).

1. Podul de piatra

Asezati-va pe un fotoliu si luati copilul pe genunchi. Incepeti sa il saltati, in ritmul cantecelului Podul de piatra:

Podul de piatra s-a darmat (aici desfaceti picioarele si lasati copilul sa alunece in jos, apoi ridicati-l)

A venit apa si l-a luat (idem)

Vom face  altul pe rau in jos (idem- sau S. obisnuieste sa se lase in jos pe picioarele mele, cat e el de lung)

Altul mai trainic si mai frumos (ridicati mainile copilului in arc pentru a arata cat de mare si frumos e podul)

2. Cap, umeri si genunchi si picioare

Pe aceasta melodie puteti improviza cantecelul in romaneste (sau il puteti face in engleza, de ce nu?)- eu il voi traduce pentru ca se pare ca S. prefera romana deocamdata- http://www.youtube.com/watch?v=d8FwBSITW-4

Cap umeri si genunchi si picioare  x 2

Si ochi si nas si gura si urechi

Cap, umeri si genunchi si picioare.

Cantecelul se canta mai intai foarte lent, apoi din ce in ce mai repede.

3. Roata morii

Asezati copilul pe o minge mare si balansati-l inainte si inapoi, cantand:

Roata morii se-nvarteste

Tzac, Tzac, Tzac

Copilasul se roteste

Tzac, Tzac, Tzac.

Este un bun exercitiu pentru dezvoltarea aparatului vestibular, si poate fi facut chiar si cu bebelusi (uneori aceasta leganare pe minge este singurul lucru care o calmeaza pe Cati dupa o criza de burtica).

O zi plina de miscare sa aveti!

Intrand in lumea mamiceasca, am descoperit tot felul de jucarii care mai de care mai interesante si mai educative. De altfel, acum sunt si mai pretentioasa in materie de jucarii, si ma uit atent ce functie are fiecare, ce stimuleaza, ce indemanari poate imbunatati la copil, in cate moduri poate fi folosita. Pe cand avea S. in jur de un an, ma indragostisem de puzzle-urile tip incastru, si acum avem o colectie destul de bogata (unele primite, cele mai multe cumparate de noi). Mi se par super pentru dezvoltarea vederii in spatiu, coordonare ochi-mana, imbunatatirea motricitatii fine, etc.

Din pacate, lui S. nu i se par atat de super. Pur si simplu nu a fost niciodata interesat de ele. Le reuseste de la o varsta mica (nu asa de spectaculoasa ca alti copii, dar rezonabil), insa niciodata nu a ales el sa se joace cu aceste puzzle-uri. Intotdeauna eu am fost cea care le-a scos, a stat langa el la joaca, l-a indemnat. Pentru ca de mult nu le-am mai exploatat, am hotarat sa cresc gradul de dificultate, incercand o noua activitate. 

 Am combinat piesele de la puzzle-uri (doua cate  doua, in cosulete diferite), si l-am lasat pe S. sa rezolve problema. A reusit, evident, dar cu multe indemnuri si recompense in ciocolata dupa fiecare pereche facuta. Ceea ce ma bucura este ca acum intoarce piesele sa se potriveasca in incastru- pana acum le punea la locul potrivit, dar era prea lenes sa le incastreze cum se cuvine.

Detalii despre puzzle-urile noastre puteti vedea si aici-http://caietpentrucasamea.wordpress.com/2011/01/24/primul-meu-puzzle/.

Spor si voua!

Jucaria pereferata a lui S. in ultimele doua zile este o cutie uriasa, in care el si-a mesterit casuta.

Mai intai, a probat-o cu un joc de cucu-bau. Seara, am desenat-o si decorat-o amandoi, cu carioci simple, Do-a-dot si autocolante:

Desenatul si decoratul au fost o distractie in sine. Cutia a fost, pe rand, casa lui, garaj pentru tricicleta, obiect de taiat cu un cutit bont, mecanism prin care sa faca lingurile sa cada. Inca troneaza in sufrageria noastra iar el ii gaseste mereu cate o noua intrebuintare.

Casuta noastra nu se compara nicidecum cu cea care m-a inspirat sa folosesc cutia la maximum- si pe care o puteti admira aici-http://adrianaternar.wordpress.com/2011/07/21/cum-am-construit-o-casuta-dintr-o-cutie-de-carton/ . Nu degeaba se spune ca o cutie e cea mai buna jucarie- pentru copil, este un diamant de posibilitati.

Spor la joaca!

In ultima raita prin micul magazin second-hand pe care il mai vizitez din cand in cand, am gasit un saculet interesant si, pentru ca m-a costat mai putin de 1 leu, am decis sa il iau fara sa ma gandesc prea mult ce ar putea fi. Acasa am descoperit ca este un joc cu zar, unde copilul trebuie sa aseze piesele una peste alta in functie de culoarea indicata de zar.

Mie mi se pare un super joc, din urmatoarele motive: ajuta la coordonarea ochi mana, la dezvoltarea motricitatii fine si a preciziei (piesele sunt destul de mici), recapitulam culorile, formele si, mai ales, S. invata sa isi astepte randul la dat cu zarul. Cred ca si lui S. i-a placut, pentru ca l-a repetat de 3 ori si s-ar mai fi jucat daca nu avea mama alte treburi. Pentru ca are putine piese, se tremina repede, nepunand astfel la incercare rabdarea copilului (si asa limitata, inainte de 3 ani). Este extrem de mic, ocupa putin loc, si asta il face ideal pentru a fi purtat in geanta si scos in "situatii de urgenta", cum ar fi o camera de asteptare, un restaurant, o calatorie cu trenul sau cu avionul.

Dupa parerea mea, acest joc se poate improviza usor daca aveti la indemana un zar cu buline colorate (noi l-am intalnit si la alte jocuri) si cuburi de diferite forme si culori.

O zi frumoasa sa aveti!

De 1Iunie S. a primit de la echipa Copilul.ro un super joc de constructie, in varianta de calatorie- ZOOB. Este uimitor sa vezi cat de creativi sunt producatorii de jucarii in zilele noastre!

In iunie S. era prea mic ca sa  poata manipula piesele (iti trebuie un pic de forta si dexteritate sa le combini)- insa le-am scos saptamana trecuta la lumina si s-a putut juca cu ele foarte bine acum. Fiindca S. este intr-o perioada in care se joaca foarte mult cu masinutele lui, am folosit ZOOBs pentru a face poduri si bariere (posibilitatile sunt nelimitate)- iar complexitatea jocului creste odata cu varsta si imaginatia copilului.

  Este un joc foarte potrivit pentru baieteii pasionati de asamblat si construit...si pentru fetite, de ce nu?

Multumim inca o data, Copilul.ro!

Ideea de fata este una din primele care m-a impresionat in lumea blogurilor de homeschooling frugal, si astept de mult prilejul sa o pun in practica. Este vorba de un caiet de activitati cu pagini refolosibile, pe care copilul poate scrie cu o carioca erasable, unde o greseala poate fi usor corectata si o abilitate exersata de mai multe ori, si care poate trece, pe rand, pe la toti copiii familiei  http://mamato3blessings.blogspot.com/2010/09/on-go-learning-folder-how-you-can-make.html .

Eu am ales sa pun in practica ideea dupa ce am gasit la Kaufland un album foto cu pagini aproximativ A5 (sau un pic mai mici)- 5 lei. Un set de carioci erasable primisem deja de la verisoara mea (multumim, Sorina!)- la noi S. strica foarte repede acest tip de carioci.

Pentru primele activitati aveam deja cateva pagini frumos colorate, luate dintr-o revista mamiceasca (sotul meu obisnuia sa imi cumpere astfel de reviste la inceputul vietii noastre ca parinti). Revistele le-am dat, insa mi-am pastrat foile cu activtati, asa cum pastrez din altele retetele culinare.

Mie personal imi place ce a iesit :)

Si lui S i-a placut- el, care nu gusta inca activitati de acest gen, a completat 3 pagini. Cel mai mult m-a impresionat ca a inteles si a rezolvat corect activitatea unde trebuia sa uneasca animalul cu locul din care provine (erau doua categorii- animale de padure si polare).

Un astfel de caiet il puteti crea dintr-un mic biblioraft si folii protectoare, iar fise cu activitati puteti printa de pe site-urile cu printables- Adina tocmai a descoperit unul foarte fain si l-a impartasit cu noi- http://classic.teacherspayteachers.com/ . Multumim, Adina!

O duminica frumoasa sa aveti!

Mi-am dorit foarte mult copii creativi. Copii care isi folosesc imaginatia in felurite moduri, nu neaparat in domeniul in care creativitatea e mai pronuntata la mine (literar), sau in alt domeniu artistic- ci pur si simplu sa ma uimeasca cu prospetimea si inventivitatea gandirii lor.

Ei bine, am un baietel creativ :)

Este inventiv si ingenios, in domenii in care pe mine ma va depasi cu siguranta, si tocmai de aceea mi se pare si mai interesant. S. mosteneste, se pare, pasiunea pentru mecanica a tatalui sau. Mi se pare grozav asta- va fi genul de sot care stie sa repare frigiderele, panoul electric, casetofonul, va sti ce-i cu masina cand nu mai merge si alte chestii practice- calitati admirabile la un sot si super utile pe langa casa omului.

Ei bine, iata ce i-a trecut lui S. prin cap in ultima vreme (un apeduct dintr-un pai, atasat la robinetul de filtru):

Isi aliniaza masinutele foarte frumos, uneori sortandu-le pe culori (stiu ca e o faza prin care trec toti copiii, insa mie tot mi se pare ceva destept :) )

Cladeste din cuburi constructii ingenioase:

Iar eu, mama- cioara ce sunt, cum sa nu fiu mandra de asa un baietel?

Imi tot bat capul sa gasesc pentru S. activitati care sa ii faca placere, sa il si tina ocupat si eventual sa invatam sau sa recapitulam ceva prin ele. Recunosc ca sunt obosita si nu mai dau randament, insa azi de dimineata mi-am amintit ca am toate ingredientele necesare unui joc frumos.

Mihaela, prietena noastra de la http://noisicaminulnostru.blogspot.com/  ne-a cumparat din Kaufland niste seturi de abtibilduri de spuma super dragute, unul dintre ele cu animalele din jungla. Mi-am amintit ca am vazut acolo si mai multe maimute, asa ca a sosit momentul sa fac cu S. cantecelul Five Little Monkeys- dar in romana :)

Am lipit pe spatele fiecarui abtibild un bat de inghetata colorat, insa fara a-i indeparta folia de protectie:

Am folosit cifrele magnetice pana la cinci, iar un plus rosu (crucea rosie) lipit de frunte il simboliza pe doctor (de fiecare data cand S. vede simbolul crucii rosii- in orice culoare de fapt- il asociaza cu ideea de doctor):

Cantecelul il puteti canta in engleza, ca aici http://www.youtube.com/watch?v=ZhODBFQ2-bQ  - sau in romaneste- varianta improvizata de mine suna asa:

Cinci maimutele sareau pe pat

Una a cazut si s-a lovit la cap

Mama pe doctor l-a chemat

Doctorul a spus: Nu mai sariti pe pat!

De fiecare data o maimuta disparea, si odata cu ea, si cifra corespunzatoare. Cantecelul l-am cantat, bineinteles, in pat, de aici si fundalul mai sifonat al pozei mele :).

Setul de abtibilduri avea si elefanti, deci pot incerca si varianta cu Un elefant se legana...

S. a fost absolut incantat si am cantat cantecelul de 3 ori la rand, desi el nu e mare fan cantecele.

Demult, de cand era S. bebe, am prins la Plus un joc de constructie din lemn (30 lei), si mi s-a parut foarte fain pentru incurajarea spiritului creativ ingineresc la copii. L-am scos saptamana trecuta, in speranta de a-i oferi bietului S. (care a fost toata vara tinut in casa in timpul diminetii, pentru ca nu aveam cum sa ies cu amandoi copiii afara) ceva nou si interersant:

Initial S. nu i-a acordat prea multa atentie, insa dupa ce mama, tata si ceva musafiri s-au pus pe podea cu el si au trecut la insurubat si construit, a devenit jocul favorit al saptamanii.

De asemenea, cand a fost bunicul in vizita s-au jucat un pic cu cuburile. De atunci S. face, singur- singurel niste constructii care mie (cioara! :) )mi se par absolut minunate si complexe pentru varsta lui:

Multumim bunicului pentru timpul petrecut cu S!

Spor la construit si voua, tuturor!

Nu-mi plac surprizele. De nici un fel- nici cele placute (ca sa fiu sincera, pe cele placute nu le urasc, insa prefer sa stiu totul dinainte). Chiar si cand citeam o carte, pentru a o savura pe deplin, cand ajungeam pe la jumatate, trebuia sa sar direct la ultimele pagini, sa aflu ce se intampla.

De aceea, evident, cand am musafiri imi place sa stiu cu cateva saptamani zile sau macar ore bune inainte. Nu sunt gospodina perfecta si, cu doi copii mici, casa mea nu este intotdeauna gata pentru company. De altfel, recunosc ca intre a matura in bucatarie si a ma juca cu S. sau a face gimnastica si stimulare cu Cati intotdeauna le gasesc pe acestea din urma prioritare (sa nu va inchipuiti ca nu matur NICIODATA in bucatarie...doar ca probabil putin mai rar decat majoritatea :) ).

Multa vreme in living-ul nostru a stat si tarcul lui S. (care se va dovedi si mai folosior pentru Cati, la vremea potrivita). Dupa ce S. a incetat sa-l mai foloseasca (era inutil sa-l mai punem acolo, pentru ca sarea din si in el cu multa usurinta), a devenit the easy way out pentru curateniile de urgenta (si sacul fara fund pentru multe lucruri pierdute :) ). Se anuntau musafiri in 5 minute? Aruncam tot ce era imprastiat in tarc, acopeream cu o patura haioasa, dadeam iute cu aspiratorul si, voila- o camera curata si primitoare!

Acum insa nu mai avem scuza tarcului (i-am amenajat lui S. un coltisor cu masuta si scaunel in loc), asa ca multa vreme m-am gandit la o solutie la fel de rapida si salvatoare. Un cos de rufe ar fi fost ideal, numai bun pentru a strange repede tot ce e imprastiat si usor de depozitat in camera aceea in care nu intra musafirii ;) . Cum insa am fost de curand la Ikea, am venit de acolo cu o solutie de compromis, foarte ieftina dupa parerea mea (numai ca nu stiu sa va spun exact cat ???).

Un cos multifunctional- cosul cu care S. se poate juca aruncand mingea in el:

Cosul in care se pot strange de urgenta jucariile...si ia ghiciti cine le-a strans pe acestea din poza? Chiar S.!!

In doua astfel de cosuri albe imi tin cartofii si ceapa la indemana in bucatarie (nu avem debara). Intr-un astfel de cos (curat), mai duc rufele de la masina de spalat pana la balcon, pentru a le intinde pe sarma (daca ligheanul special folosit pentru asta e deja ocupat cu rufe ce asteapta sa fie calcate). S. si-l pune pe cap si se distreaza cu el, sau il transforma in garaj pentru masinute. In unele dimineti, cand am timp sa-i pregatesc activitati (insa nu vreau sa ii atraga atentia inainte de masa), le pun intr-unul din aceste cosuri. Si, bineinteles, il puteti folosi chiar in scopul pentru care a fost creat...drept cos de gunoi! Sunt idei poate prea simpliste pentru a fi impartasite, dar pe mine ma ajuta in astfel de situatii. Voi aveti asemenea solutii de urgenta?

De cand eram insarcinata cu S.  am inceput sa ma documentez despre ce ar putea face un parinte pentru ca baietelul sau fetita lui sa aiba un start bun. E adevarat, ma documentam mai ales in vederea dezvoltarii cognitive, si am inceput sa-i citesc baietelului meu, sa-i cant, sa-i vorbesc si sa-l expun la doua limbi chiar din primele zile acasa. Cand s-a nascut Cati m-a preocupat mai ales dezvoltarea fizica si senzoriala. Este adevarat ca i-am cantat si i-am citit (mai mult in prima luna, pana m-a ajuns cu totul oboseala), insa mai mult timp petrecem facand gimnastica si expunand-o la tot felul de stimuli (vizuali, olfactivi, tactili).

http://www.youtube.com/watch?v=bxQcfguBBjA&NR=1

Primul lucru foarte important pe care il poate face parintele din primele saptamani de viata (dar numai sub stricta supraveghere)- este asezatul copilului pe burtica. Imi pare rau ca nu am ascultat sfatul kinetoterapeutului si nu am asezat-o pe Cati mai mult pe burtica in primele 3 luni. De cand am inceput sa avem un timp regulat de gimnastica si stat pe burta, musculatura gatului si a spatelui s-a intarit simtitor, iar progresele nu au intarziat sa apara. Daca la trei luni Cati abia reusea sa ridice foarte putin capul, cateva fractiuni de secunda, la 4 luni si jumatate ea reuseste sa il ridice, mentina, sa il intoarca in directia sunetului sau obiectului in miscare. Musculatura spatelui s-a dezvoltat, si acum se poate intoarce (e drept, cu mai mult efort), de pe o parte pe spate si invers, de pe burtica pe o parte.

De asemenea, facem exercitii pentru intarirea musculaturii mainilor si picioarelor, precum si exercitii pe minge- care ajuta la relaxare, dezvoltarea aparatului vestibular si nu in ultimul rand, a musculaturii. Mai mult decat atat, ofera bebelusului o alta perspectiva asupra lumii inconjuratoare si stimuleaza astfel dezvoltarea cognitiva. Iata un exemplu de exercitii cu mingea, ce sunt la fel de folositoare si bebelusilor sanatosi, nu numai celor cu nevoi speciale. Pentru bebelusii mai mari sunt necesare mingi mai solide, insa pentru nou nascuti este suficienta si o minge mare de plaja.

http://www.youtube.com/watch?v=P9Er4S-RAy8&feature=related

Acum, de cate ori vad o jucarie pentru bebelusi nu o mai socotesc o simpla jucarie- ma gandesc daca este sau nu utila in stimulare- Are diferite texturi- excelenta pentru experiente tactile. Are luminite si se misca? O va ajuta pe Cati sa o urmareasca cu privirea, incurajand-o sa-si ridice capul si sa miste gatul, oferind in acelasi timp si stimuli vizuali. Acum aleg cu mai multa grija jucariile, gandindu-ma la functiile si utilitatea lor, la accesibilitatea lor pentru diferite varste si la diversele moduri in care o putem folosi.

Sper ca va sunt si voua folositoare aceste informatii- spor la joaca!

Inca de cand era S. in burtica, citeam articole despre stimularea bebelusului, in asa fel incat micul lui creier sa formeze o arhitectura cat mai complexa, cu cat mai multe legaturi si carari neuronale. Ma gandeam ca o astfel de stimulare timpurie nu face altceva decat sa ajute in dezvoltarea lui ulterioara, si ii va folosi pe termen lung. De aceea, lui S. i-am cantat, i-am citit si ne-am jucat cum am stiut eu mai bine.

Cu atat mai mult trebuie sa fac aceste lucruri (sau mai multe) pentru Cati- care, apropo, este a smart cookie si ne surprinde in fiecare zi, sfidand statisticile :) . Desi recunosc ca oboseala isi spune cuvantul si nu imi vine sa cant la fel de mult cum o faceam cu S., incerc sa ii ofer aproape zilnic momente de meloterapie (fie asculta Mozart sau Bethoveen in timpul de stat pe burtica, fie ii pun ceva la laptop cand ii dau biberonul).

De asemenea, incerc sa ii stimulez simtul olfactiv de cate ori pot, cu aromele fructelor naturale si nu numai. De pilda, ieri am adunat cosmeticele frumos mirositoare din casa (geluri de dus, sampoane, sapunuri, etc.) ai am avut o sedinta de aromaterapie- de care a beneficiat si S. (care e un mare fan al mirosurilor :) )

Incerc sa ii ofer Catiushei si cat mai multe perspective asupra jucariilor- recent i le-am agatat de manerul de la covata in care mai sta uneori, si a inceput sa se joace cu ele intentinat, sa se intinda se le apuce, sa zdrangane zornaitoarea de la pisica- un mare pas inainte, cred eu.

Un studiu recent in materie de medicamente care sa stimuleze activitatea creierului pentru persoanele cu Sindrom Down a relevat ca extractul de ceai verde ar fi de ajutor. Se pare ca actioneaza pe o gena specifica persoanelor cu SD, insa e benefic si prin aportul crescut de antioxidanti si mareste capacitatea de concentrare si atentie datorita continutului de cafeina. Desigur, este prea curand sa ii ofer ceai verde lui Cati, insa exista un alt tip de ceai, care in Africa de Sud se foloseste ca si calmant pentru colici (deci evident, tolerat de bebelusi), si care are si efecte antiiinflamatorii si antispastice. De asemenea, contine multi antioxidant fara insa a avea cafeina, si fara un exces de taninuri care sa reduca rezerva de fier a organismului. Este antialergic si imbunatateste sistemul imunitar. E vorba de ceaiul de Rooibos- unul din favoritele mele, din care se intampla sa avem in casa din belsug.

http://en.wikipedia.org/wiki/Rooibos

http://www.rooibostea.com/benefits-of-rooibos-tea.php

O data sau de mai multe ori pe zi, ii prepar biberonul lui Cati folosind, in loc de apa, astfel de ceai- si sper sa o ajute.

Pe masura ce voi afla si alte lucruri noi, vi le voi impartasi.

Va povesteam si alta data cum, pentru mine, un drum pana la Ikea echivaleaza cu 5 drumuri la mall sau 10-20 de drumuri la cumparaturi in alta parte. De fapt, daca ajung in Bucuresti si am de ales, prefer intotdeauna sa merg aici- si nu in alt complex comercial. De ce? Preturile mi se par ok raportate la calitate, ideile prezentate sunt ingenioase, si chiar daca nu toate lucrurile/culorile/ pattern-urile de acolo imi sunt pe plac, intotdeauna voi gasi ceva care sa imi placa suficient de mult incat sa fi meritat drumul. Din tot ce am cumparat de acolo (inclusiv toata mobila din camera copiilor- gama Lesvik) foarte putine lucruri m-au dezamagit (si as fi avut de unde alege mai bine, deci tot vina mea se presupune ca a fost).  Din fericire pentru portofelul nostru comun, ajungem destul de rar :)

In plus, gasesc o multime de fleacuri ieftine pe care le pot adapta la activitatile noastre educative, precum si folosi in scopul destinal lor (ca o paranteza, la noi clestii de rufe sunt mai intai folositi pentru imbunatatirea motricitatii fine, si abia apoi pentru prins rufele pe sarma; sapunurile fac mai intai obiectul unor explorari olfactive pentru stimularea senzoriala, mai stau prin dulapuri pentru improspatarea mirosului si abia apoi trecem la spalat pe maini cu ele; canile colorate servesc pe post de recipiente de sortat, de piese pentru construirea turnurilor si abia apoi bem si apa din ele...cred ca ati prin idea :) ).

Iata cateva din cele gasite de noi de data asta:

Un set de sase (lipseste cel galben) pahare de plastic- foarte potrivite pentru musafiri, zic eu, pentru ca isi va aminti fiecare ce culoare a avut paharul lui. In plus, S. doreste sa bea din pahare normale, sa serveasca si oaspetii cu apa (il incanta sa traga o fuga pana la bucatarie si sa aduca musafirului o cana cu apa- a vazut el ca asa se face cand a venit pe la noi o familie draga si insetata :) ). Partea buna este ca are suficienta precizie incat sa nu verse apa din cana, chiar daca aceasta e plina. Si pentru a evita "tragedia" cazaturii cu cana in mana si pericolul cioburilor, am ales varianta paharelor de plastic. Bineinteles, cum spuneam si inainte- pot fi folosite la sortat pe culori, la cladit, etc.

Trei (din pacate blogul meu accepta doar trei poze per articol, asa ca nu vi le pot arata pe toate) forme pentru cuburi de gheata (si nu numai- de pilda, pot pune iaurt, il las la congelator pana se intareste putin, infing in fiecare bete de inghetata si iata o mini inghetata pentru zilele calduroase- suficient de mica pentru a fi mancata repede fara a face mizerie). In acelasi fel, se poate face aceasta activitate- http://noisicaminulnostru.blogspot.com/2011/07/ice-cube-painting.html . Sau  puteti incerca acest joc de transfer cu lingura (mai mult cu mana in cazul lui S.) si de corespondenta 1:1 :

Iar Ramona, una din cititoarele blogului, mi-a spus de aceste carioci duble, care la un capat au varf normal si la celalalt o mini-stampila (e nevoie de precizile, deci cred ca un copil mai marisor le poate manipula cum trebuie)- asa ca nu le-am ratat! Multumim pentru pont- S. le iubeste!

Ar fi si altele, insa acestea se preteaza mai mult pentru activitati educative. Voi aveti un favorit de la Ikea?

Povesteam zilele trecute cu prietena mea Lia, care a adus de curand acasa inca o fetita superba, despre cum e sa ai doi copii,  nu unul; cum sa te imparti intre amandoi, pe cine sa "servesti" primul in asa fel incat nici unul sa nu ramana traumatizat de lipsa de atentie, cum sa rezisti cu nervii intacti dupa a nu stiu cata noapte nedormita.

Ca si mama care te-ai dedicat exclusiv copilului mai mare cativa ani buni, nu poti sa nu te simti un pic vinovata ca nu ii acorzi aceeasi atentie de cand s-a nascut cel mic. Totusi, credinta mea e ca acesti copii sunt rezilienti si ca vor trece netraumatizati prin perioada de adaptare la fratele mai mic. Probabil ca timpii cei mai plictisitori sunt aceia in care nou-nascutul trebuie hranit (oricum ai face-o- la san sau cu biberonul- tot trebuie sa stai jos si ai mainile ocupate). Singurele crize de gelozie (mici, e drept), ale lui S. sunt in aceste momente, cand ma roaga s-o pun pe Cati in patut la nani si sa ma joc cu el. Am observat ca, daca ii dau si lui ceva de facut sa isi alunge plictiseala, trece mai usor peste lungile si frecventele ore in care mananca bebelusul.

Iata cateva idei simple, care nu necesita multa pregatire sau dau peste cap bugetul, si care pot salva niste nervi (atat pentru copil, cat si pentru mama).

1. O gustare- inainte de a va aseza la alaptat, pregatiti o gustare mica si pentru fratiorul mai mare (poate fi orice ii place lui- la noi functioneaza un sandwich, pufuleti, stafide, covrigei, sticksuri- pot fi si mai bine fructe, bastonase de legume, etc.);

2. Un balon- pe S. il tine uneori ocupat un balon, mai ales daca nu a mai avut unul de multa vreme. Trebuie insa sa desemnati si spatiul in care se poate juca cu el, undeva mai departe de capul bebelusului;

3. Gimnastica- lui S. ii place (pentru ca am facut impreuna inainte)- sa ii dau comenzi de gimnastica- si daca vad ca se plictiseste, ii distrag atentia cateva minute cu comenzi de genul "Mainile sus- mainile pe umeri- pe orice parte a corpului care imi vine in minte" :) .

4. Un cantecel- exista copii muzicali care adora sa cante (nu ca S.), si care s-ar bucura de un cantecel cantat altfel- de pilda, soptit.

5. O carticica- mai facem si asa, il las pe S. sa se ghemuiasca langa noi si ii citesc o carticica aleasa de el, in vreme ce ii dau biberonul Catiushei.

6. Pretend play- "de-a bucataria"- adunati niste oale, farfurii incasabile, linguri si polonice si lasati copilul sa faca o delicioasa mancare imaginara cat timp hraniti bebelusul. La S. prinde foarte bine asta, mai ales daca nu s-a jucat asa ceva vreme. Orice alta jucarie care favorizeaza pretend play- de exemplu, in ultimele zile S. s-a jucat foarte mult singur cu basculanta, excavatorul si cu masina de gunoi- insa de fiecare data i-am dat altceva pe post de "gunoi"- piesele de la Quercetti, pioni colorati, pompoane;

7. Foi de taiat- lui S. ii place sa taie (exista foarfeca pentru copii, ca sa nu va temeti ca s-ar putea rani) si daca nu ii dau prea des aceasta activitate, il tine preocupat cateva minute;

8. Foi de colorat - puteti printa de pe net usor sau, daca nu aveti imprimanta, sunt carticelele acelea ieftine de colorat care se gasesc nu numai in librarii, ci si la orice chiosc de ziare.

9. O cutie in care puneti una sau doua jucarii mai vechi- am observat ca lui S. ii starnesc interesul din nou, daca nu le-a mai vazut ceva vreme. Iar cutia- cat mai mare- devine si ea obiect de joaca (ieri S. a transformat una in masina, bagandu-se in ea si facand de zor brmmmm-brmmmm- cica pleca la buni :) ).

10. O soseta colorata (sau doua)- pentru un mic teatru de papusi (merg si netransformate, insa sunt mai interesante daca apucati sa le coaseti 2 nasturi si un nas). Puteti pune si dumneavoastra una pe mana care sustine bebelusul, si incerca un dialog intre marionete (cea din spatele bebelusuli fiind foarte timida sau fricoasa, de exemplu). 

Vor fi zile in care nimic din toate acestea nu va functiona (copilul va fi pur si simplu morocanos, gelos sau pus pe sotii), dar asa vede ca mama are ochi si pentru el, nu numai pentru cel mic, si ziua trece mai usor.

Voi ce idei aveti?