Drepturile copilului, pe intelesul tuturor

 

Drepturile copilului trebuie stiute si respectate de toata lumea.

Ele sunt compuse din diferite tratate si conventii internationale (ex Conventia Drepturilor Copilului) dar si din legi la nivel national (ex. legea 272/2004).

Nerespectarea drepturilor copilului atrage dupa sine pedepse penale.
 Drepturile copilului reflectate in legislatia romaneasca

Drepturile copilului, asa cum sunt ele stipulate in legislatia romaneasca, pot fi grupate in trei mari grupe, in functie de rolul lor: drepturi de protectie, drepturi de dezvoltare si drepturi de participare.

1. Drepturile de protectie


Drepturile de protectie se refera la legislatia care protejeaza copii impotriva unor situatii de risc (ex. transferul ilegal in strainatate, violenta, abuz sau neglijare din partea parintilor sau a ingrijitorilor sai, abuz sexual sau de alta natura, implicarea in traficul de substante ilicite si traficul de copii).

Protectia legislativa se aplica si in cazul copiilor aflati in situatii vulnerabile: copii refugiati, copii cu dizabilitati, copii apartinand minoritatilor nationale, precum si copii aflati in zone de conflict armat.

Justitia protejeaza si relatiile copilului cu familia. Copiii au dreptul sa isi cunoasca parintii, sa fie ingrijiti de ei. Copiii nu pot fi separati de acestia in mod abuziv.

Copiii au dreptul sa fie protejati impotriva:


• oricaror forme de violenta, abuz, rele tratamente sau neglijenta (art. 85)
• transferului ilicit in strainatate si a nereturnarii (art. 99)
• exploatarii economice (art. 87)
• exploatarii sexuale si a violentei sexuale (art. 99)
• folosirii ilicite de stupefiante si substante psihotrope (art. 88)
• rapirii si traficarii in orice scop si sub orice forma (art. 99)
• pedepselor fizice sau altor tratamente umilitoare ori degradante (art. 28 si 90)
• lipsirii, in mod ilegal, de elementele constitutive ale identitatii sale sau de unele dintre acestea (art.8.5)
• copilul este inregistrat imediat dupa nastere si are de la aceasta data dreptul la un nume, dreptul de a dobandi o cetatenie si, daca este posibil, de a-si cunoaste parintii si de a fi ingrijit, crescut si educat de acestia (art.8.2).

Se acorda protectie speciala:


• copiilor refugiati (art. 72)
• copiilor cu dizabilitati (art. 46)
• copiilor apartinand unei minoritati nationale, etnice, religioase sau lingvistice (art. 27)
• copiilor aflati in zone de conflict armat (art. 76.)
• copiilor neinsotiti de parinti sau de un alt reprezentant legal ori care nu se gasesc sub supravegherea legala a unor persoane (art.19)
• copiilor care au savarsit o fapta penala si nu raspund penal (art.80)

In relatia cu parintii, copiii au dreptul:


• de a-si cunoaste parintii si de a fi ingrijiti si educati de acestia (art. 8.2 si art. 30)
• de a nu fi separati de parinti impotriva vointei acestora, cu exceptia cazurilor expres si limitativ prevazute de lege (art. 33)
• la protectie alternativa (art. 39)
• de a mentine relatii personale si contacte directe cu parintii, rudele, precum si cu alte persoane fata de care copilul a dezvoltat legaturi de atasament (art. 14)

2. Drepturile de dezvoltare


Drepturile de dezvoltare se refera la acea legislatie care le permite copiilor sa isi dezvolte personalitatea, talentele, abilitatile mentale si fizice.

Copiii au drepturi de dezvoltare intelectuala, precum dreptul la educatie, drepturi medicale, ca dreptul la ingrijiri medicale, dreptul la asistenta sociala si dreptul la joaca.

Parintii, sunt responsabili pentru asigurarea dezvoltarii normale a copilului. Statul trebuie sa ajute parintii in aceasta sarcina prin furnizarea unor facilitati precum scoli, spitale si alte institutii similare.

Copiii beneficiaza de urmatoarele drepturi de dezvoltare:


• Copiii au dreptul de a primi o educatie care sa le permita dezvoltarea, in conditii nediscriminatorii, a aptitudinilor si personalitatii lor (art. 47).

• Copiii au dreptul sa creasca alaturi de parintii lor (art. 30). Ambii parinti sunt responsabili pentru cresterea copiilor lor (art.31).

• Copiii au dreptul de a se bucura de cea mai buna stare de sanatate pe care o pot atinge si de a beneficia de serviciile medicale si de recuperare necesare pentru asigurarea realizarii efective a acestui drept (art. 43).

• Copiii au dreptul de a beneficia de un nivel de trai care sa le permita dezvoltarea fizica, mintala, spirituala, morala si sociala (art. 44).

• Copiii au dreptul de a beneficia de asistenta sociala si de asigurari sociale (art. 45).

• Copiii au dreptul la odihna si vacanta (art. 49).

3. Drepturile de participare


Drepturile de participare le acorda posibilitatea copiilor sa aiba un cuvant de spus in ceea ce priveste vietile lor. Ei pot astfel sa isi exprime parerile, sa discute problemele pe care le considera importante, si sa caute si sa primeasca informatii relevante pentru ei. In unele cazuri, legislatia romaneasca permite in mod explicit copiilor sa aiba un cuvant de spus dupa o anumita varsta (de exemplu, copiii pot sa-si aleaga propria religie la varsta de 16 ani).

In conformitate cu legislatia romaneasca, copilul in varsta de peste 10 ani trebuie sa fie consultat in toate procedurile juridice si administrative care il privesc. Cu cat copilul avanseaza in varsta, cu atat mai drepturi participative va avea.

Copiii au dreptul:  


• sa-si exprime liber opinia asupra oricarei probleme care ii priveste (art. 24);

• sa fie ascultati in toate procedurile care ii privesc (art. 24);

• dreptul de a fi ascultat ii confera copilului posibilitatea de a cere si de a primi orice informatie pertinenta, de a fi consultat, de a-si exprima opinia si de a fi informat asupra consecintelor pe care le poate avea opinia sa, daca este respectata, precum si asupra consecintelor oricarei decizii care il priveste. (art. 24.3).

• la libertatea de exprimare (art. 23);

• la libertatea de gandire, de constiinta si de religie (art. 25);

• la libera asociere in structuri formale si informale, precum si libertatea de intrunire pasnica, in limitele prevazute de lege (art. 26);

• la protejarea imaginii lor publice si a vietii lor intime, private si familiale (art. 22);

• sa depuna singuri plangeri referitoare la incalcarea drepturilor lor fundamentale (art. 29, alin. 1);

• copilul apartinand unei minoritati nationale, etnice, religioase sau lingvistice are dreptul la viata culturala proprie, la declararea apartenentei sale etnice, religioase, la practicarea propriei sale religii, precum si dreptul de a folosi limba proprie in comun cu alti membri ai comunitatii din care face parte (art. 27.1);

• la implinirea varstei de 14 ani, copilul poate cere incuviintarea instantei judecatoresti de a-si schimba felul invataturii si al pregatirii profesionale (art. 47.3);

• sa conteste modalitatile si rezultatele evaluarii si de a se adresa in acest sens conducerii unitatii de invatamant, in conditiile legii (art. 48.3).
 Drepturile universale ale copilului, pe scurt

La 20 noiembrie 1989 Adunarea Generala a Natiunilor Unite a adoptat Conventia Drepturilor Copilului. Conventia privind Drepturile Copilului incorporeaza, mai mult decat oricare alt document, intreg spectrul drepturilor omului – civile, politice, economice, sociale si culturale si prevede o dezvoltare completa a potentialului copilului într-o atmosfera de libertate, demnitate si justitie.

In Romania autoritatile publice, organismele private autorizate, precum si persoanele fizice si persoanele juridice responsabile de protectia copilului sunt obligate sa respecte si sa garanteze drepturile copilului stabilite prin Constitutie si lege, in concordanta cu prevederile Conventiei Organizatiei Natiunilor Unite cu privire la drepturile copilului, ratificata prin Legea nr.18/1990, republicata, si ale celorlalte acte internationale in materie, la care Romania este parte.

Toti copiii sunt egali


Fara discriminare, indiferent de rasa, culoare, sex, nationalitate sau etnie, limba, religie, opinii politice, stare materiala sau pozitie sociala, disabilitati din nastere sau de orice alt fel.

Dreptul de a avea un nume si o nationalitate


Copilul este indreptatit sa aiba un nume de familie, un prenume si o nationalitate. Daca un copil este parasit in spital, unitatea medicala are obligatia de a raporta cazul politiei si autoritatilor locale, in scopul de a inregistra nasterea.

Dreptul la educatie


Statul roman garanteaza accesul obligatoriu si gratuit la educatie pentru toti copiii, fara discriminare. Parintii au obligatia de a inscrie copiii la scoala si de a se asigura ca acestia nu lipsesc de la cursuri.

Libertatea de expresie


Copilul este liber sa primeasca si sa dea mai departe orice informatie care corespunde interesului lui. Parintii sau persoanele care au copii in ingrijire sunt obligati sa ofere informatii, sfaturi si explicatii copiilor si sa le permita sa isi exprime propriile idei si pareri. Copiii sunt liberi sa practice propria lor religie.

Dreptul la ingrijire medicala


Accesul la servicii medicale si la medicamente este garantat de catre stat. Parintii au obligatia de a solicita asistenta medicala necesara asigurarii starii de sanatate a copilului.

Dreptul la ingrijire speciala pentru copii cu disabilitati


Pentru a indeparta barierele sociale si economice din calea copiilor cu disabilitati si pentru a crea un mediu in care acesti copii sunt acceptati de copiii de virsta lor si in viata comunitatii.

Dreptul de a fi protejat de orice forma de violenta, abuz sau neglijenta


Persoanele care lucreaza cu copiii au obligatia de a raporta serviciilor publice orice caz suspect de abuz sau neglijenta. Legea interzice orice fel de pedeapsa fizica, acasa sau intr-o institutie care ar trebui sa se ocupe de protejarea sau educatia copilului.

Dreptul copiilor la protectie speciala


Copiii au dreptul sa fie protejati si dreptul la asistenta din partea autoritatilor locale. Noua lege urmareste dezvoltarea unor servicii alternative de tip familial.

Dreptul la asistenta pentru copiii aflati in conflict cu legea


Pina la virsta de 14 ani, copiii nu raspund in fata legii. Dupa varsta de 14 ani daca fapta prevazuta de legea penala savarsita de copilul care nu raspunde penal, prezinta un grad ridicat de pericol social, comisia pentru protectia copilului poate decide plasamentul copilului intr-un serviciu de tip rezidential specializat de supraveghere a copiilor care au comis infractiuni.

Dreptul copilului de a fi protejat impotriva exploatarii economice


Copilul are dreptul de a fi protejat impotriva exploatarii si nu poate fi constrans la o munca ce comporta un posibil risc sau care ii poate compromite educatia sau dauna sanatatii sau dezvoltarii sale fizice, mentale, spirituale . Virsta minima de angajare este 15 ani. Autoritatile publice trebuie sa se asigure ca nici un copil nu este angajat sub virsta legala, in locuri periculoase sau impotriva vointei lui.

In Romania exista linia telefonica gratuita pentru protectia copilului (sponsorizata de Romtelecom) 0800-8-200-200 ce ofera sprijin si consiliere pentru parinti si copii.