Urmareste-ne:
Get Adobe Flash player

Sentimentele copiilor in fata adoptiei

17 Decembrie 2007

CTYPE html PUBLIC "-//W3C//DTD HTML 4.0 Transitional//EN" "http://www.w3.org/TR/REC-html40/loose.dtd">
 

Parintilor adoptivi le este mult mai greu sa le spuna copiilor despre faptul ca au fost adoptati decat rudelor si prietenilor. Acestia devin anxiosi cand trebuie sa decida ce anume sa ii spuna copilului si mai ales cand. Multe din aceste temeri nu sunt necesare.
 




Desi nu exista o modalitate standard de a vorbi copilului despre adoptie, specialistii sfatuiesc familiile sa vorbeasca sincer si deschis de la inceput cu copilul despre faptul ca este adoptat si sa nu faca din asta „mare caz” sau un secret de familie.

Copiilor foarte mici trebuie sa li se explice, in termeni cat mai pe intelesul lor, cat de iubiti au fost de catre parintii biologici si cat sunt de iubiti de parintii adoptivi.

Pe masura ce copilul creste, raspunsurile pe care copilul trebuie sa le primeasca privind adoptia sa trebuie sa fie din ce in ce mai complexe si mai detaliate.

Parintii adoptivi nu trebuie sa asocieze lipsa intrebarilor copilului despre adoptia sa cu o lipsa de interes din partea acestuia.

Desi copilul s-ar putea sa nu aiba intrebari legate de adoptia sa, tacerea sa poate insemna ca acesta incearca se lupa cu sentimentul de abandonare sau resemnare.

Astfel de sentimente pot cauza probleme copiilor mai tarziu in relatiile pe care le vor avea si trebuie neaparat identificate si dicutate cat mai bine inca din copilarie.

Parintii vor trebui sa porneasca ei discutiile despre adoptie pentru a ajuta copilul sa isi exprime sentimentele fata de aceasta situatie.

Parintii adoptivi ii pot spune copilului foarte mic, de exemplu, ca parintii lui biologici l-au iubit foarte mult, dar ca nu au putut sa aiba grija de el asa cum trebuie, astfel acum ei, (parintii adoptivi) sunt cei care il au in grija, il iubesc foarte mult si in plus, au ales sa il adopte pe el din toti copii din lume.

Cum sa spunem copiilor despre adoptie


 

Copiii mai mari se pot intreba de ce parintii lor biologici nu au putut sa aiba grija de ei si pot crede, in modul lor egocentric si copilaros, ca au fost respinsi de acestia pentru ca nu au fost cuminti. Astfel, unui copil mai mare trebuie sa ii fie spulberata aceasta idee.
 




Parintii adoptivi ii pot spune ca parintii sai biologici l-au iubit foarte mult, ca si-au dorit sa aiba gija de el dar nu au putut, din cauza anumitor probleme cu care s-au confruntat, nu din cauza ca el (copilul) nu a fost cuminte.

Fiind situatia de asa maniera, parintii biologici au cautat o familie iubitoare care sa il creasca. Asa i-au gasit pe ei (actualii parinti) care care il iubesc foarte mult si care au ales sa il adopte pe el din toti copii din lume.

Ce trebuie spus copilului depinde si de tipul de adoptie care a fost realizata. Daca este vorba de o adoptie deschisa, copilului este necesar sa i se spuna cine sunt persoanele care il viziteaza si care ii trimit cadouri sunt parintii sai biologici.

Daca este vorba de o adoptie inchisa, parintii biologici nu vor face parte din viata copilului in nici un fel, ceea ce ar putea determina mult mai multe intrebari si probleme din partea copilului.

Indiferent de tipul de adoptie sau de modul in care parintii adoptivi discuta despre aceasta, foarte multi copii adoptati, vor simti, la un moment dat, suparare si respingere fata de parintii biologici pentru ca  „i-au dat”.

Cel mai important lucru pe care un parinte il poate face pentru a-si ajuta copilul sa depaseasca momentele in care se simte tradat si ranit, este sa ramana cat mai calm si sa fie un foarte un ascultator.

Daca acel copil va alege sa isi impartasasca sentimentele, parintii trebuie sa ii asculte cu atentie, sa le ofere suport emotional si moral si sa corecteze orice idee gresita a copilului asupra circumstantelor adoptiei sale.

Este foarte important ca parintii adoptivi sa inteleaga ca exista posibilitatea ca unor copii sa le fie teama sa vorbeasca cu parintii lor adoptivi despre parintii lor biologici, pentru a nu-i supara.

S-ar putea sa le fie chiar teama sa recunoasca faptul ca uneori se gandesc la parintii lor biologici. Parintii adoptivi care sesizeaza un sentiment de ezitare din partea copilului de a vorbi despre adoptie, pot indeparta acest sentiment asigurand copilul ca este perfect normal ca el sa se gandeasca la parintii sai biologici si facand asta nu isi tradeaza in nici un fel parintii adoptivi.

Tot parintii adoptivi sunt cei care il pot ajuta pe copil sa depasasca sentimentul de respingere pe care il are fata de parintii sai biologici, aratandu-i ca exista foarte multe motive intemeiate pentru care oamenii nu pot fi parinti si mai ales ca aceste motive nu au nimic de a face cu copilul, ci tin doar de parinti.

Le pot explica copiilor ca faptul ca parintii lor biologici au caut o familie care sa poata sa aiba grija de ei si sa le ofere tot ce ei nu puteau, este o dovada de iubire. Parintii adoptivi pot argumenta toate acestea povestindu-le copiilor cat de fericiti au fost cand au intrat in familie.

Gabriela Hotareanu

Redactor Copilul.ro

Citeste si despre:

COMENTARII

Aplicatii pentru copii

DESCARCA
DESCARCA
OK

Acest site foloseste cookies. Prin navigarea pe acest site, va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor. Detalii aici

Inainte sa pleci,

Poti gasi informatii utile si in materialele urmatoare:


Urmareste-ne si primeste cele mai noi informatii pentru tine si copilul tau!

Creeaza cont! sau Urmareste-ne pe Facebook!

Trimite articolul catre prietenii tai

Poti baga cate mailuri vrei tu separate prin spatiu!

Trimite mesajul