Art. 61. – (1) Instanţele judecătoreşti române sunt competente să judece cererile prevăzute de prezenta lege dacă cel puţin una din părţi are domiciliul în România.
(2) Instanţele judecătoreşti române sunt exclusiv competente să judece procesele privind încuviinţarea deschiderii procedurii adopţiei interne, încredinţarea în vederea adopţiei şi încuviinţarea adopţiei dacă cel ce urmează a fi adoptat are domiciliul în România şi este cetăţean român sau străin fără cetăţenie.
(3) Cererile prevăzute de prezenta lege sunt de competenţa tribunalului în a cărui rază teritorială se află domiciliul adoptatului. Cauzele pentru judecarea cărora nu se poate determina instanţa competentă se judecă de Tribunalul Bucureşti.
(4) Cererile de deschidere a procedurii adopţiei interne, cererile de încredinţare a copilului în vederea adopţiei şi cererile de încuviinţare a adopţiei se judecă în primă instanţă potrivit regulilor prevăzute de Cartea III – Dispoziţii cu privire la procedurile necontencioase din Codul de procedură civilă, cu excepţiile prevăzute de prezenta lege.
(5) Hotărârile prin care se soluţionează cererile prevăzute de prezenta lege nu sunt supuse apelului. Exercitarea recursului suspendă executarea.
Art. 62. – Cererile prevăzute la art. 61 alin.(3) sunt scutite de taxa judiciară de timbru şi se soluţionează cu celeritate.
Art. 63. – (1) Cererile prevăzute la art. 61 alin.(3) se soluţionează de complete specializate ale instanţei judecătoreşti, în camera de consiliu, cu participarea obligatorie a procurorului. Prezentarea de către Direcţie a raportului de anchetă socială privind
copilul este obligatorie.
(2) Judecarea cererilor referitoare la deschiderea procedurii adopţiei interne a copilului se face cu citarea părinţilor fireşti ai copilului sau, după caz, a tutorelui şi a Direcţiei în a cărei rază teritorială se află domiciliul copilului.
(3) Judecarea cererilor de încredinţare a copilului în vederea adopţiei interne, precum şi a celor de încuviinţare a adopţiei se face cu citarea Direcţiei în a cărei rază teritorială se află domiciliul copilului, a Direcţiei în a cărei rază teritorială domiciliază adoptatorul sau familia adoptatoare şi a persoanei sau familiei adoptatoare.
(4) Judecarea cererilor de încuviinţare a adopţiei internaţionale se face cu citarea Direcţiei în a cărei rază teritorială se află domiciliul copilului, al persoanei sau familiei adoptatoare, precum şi a Oficiului.
(5) Judecarea cererilor de încuviinţare a adopţiei prevăzute la art. 5 alin.(3) se face cu citarea adoptatorului sau a familiei adoptatoare şi a adoptatului, iar judecarea cererilor de încuviinţare a adopţiei prevăzute la art.20 lit.b) se face cu citarea adoptatorului şi a părinţilor fireşti ai adoptatului.
Art. 64. – (1) Instanţa poate administra orice probe admise de lege.
(2) La judecarea cererii referitoare la deschiderea procedurii adopţiei interne a copilului, precum şi a cererii de încredinţare în vederea adopţiei, ascultarea copilului care a împlinit vârsta de 10 ani este obligatorie, iar la încuviinţarea adopţiei copilului care a împlinit vârsta de 10 ani i se va solicita consimţământul.
(3) Opinia copilului exprimată la judecarea cererilor prevăzute de prezenta lege va fi luată în considerare şi i se va acorda importanta cuvenită, avându-se în vedere vârsta şi gradul acestuia de maturitate. În situaţia în care instanţa hotărăşte în contradictoriu cu opinia exprimată de copil, aceasta este obligată să motiveze raţiunile care au condus la
înlăturarea opiniei copilului.