Secţiunea 1
Atestarea adoptatorului sau a familiei adoptatoare
Art. 19. – (1) Evaluarea garanţiilor morale şi a condiţiilor materiale ale adoptatorului sau familiei adoptatoare se face, pe baza solicitării lor, de către Direcţia de la domiciliul acestora şi trebuie să aibă în vedere:
a) personalitatea, starea sănătăţii şi situaţia economică a adoptatorului sau familiei adoptatoare, viaţa familială, condiţiile de locuit, aptitudinea de educare a unui copil;
b) motivele pentru care adoptatorul sau familia adoptatoare doreşte să adopte;
c) motivele pentru care, în cazul în care numai unul dintre cei doi soţi solicită să adopte un copil, celălalt soţ nu se asociază la cerere;
d) impedimente de orice natură relevante pentru capacitatea de a adopta.
(2) Pe baza rezultatelor evaluării prevăzute la alin.(1), Direcţia în a cărei rază teritorială se află domiciliul adoptatorului sau familiei adoptatoare decide în termen de 60 de zile de la data depunerii cererii de evaluare de către adoptator sau familia adoptatoare dacă acesta sau aceştia sunt sau nu apţi să adopte. În cazul unui rezultat favorabil al
evaluării, Direcţia va elibera atestatul de persoană sau familie aptă să adopte.
(3) Atestatul eliberat de Direcţia în a cărei rază teritorială domiciliază adoptatorul sau familia adoptatoare este valabil pentru o perioadă de un an. Valabilitatea acestui atestat poate fi prelungită annual cu condiţia respectării aceloraşi condiţii prevăzute la alin.(1) şi în urma unei solicitări de reînnoire din partea adoptatorului sau familiei adoptatoare.
(4) În cazul unui rezultat nefavorabil al evaluării, adoptatorul sau familia adoptatoare au dreptul să solicite Direcţiei, în termen de 30 de zile de la comunicarea rezultatului, reevaluarea.
(5) Rezultatul nefavorabil al reevaluării poate fi atacat, în termen de 15 de zile de la data comunicării, la instanţa competentă în materia adopţiei de la domiciliul adoptatorului.

Art. 20. – Obţinerea atestatului nu este necesară în următoarele cazuri:
a) pentru adopţia prevăzută la art.5 alin.(3);
b) pentru adopţia copilului de către soţul părintelui firesc sau adoptiv.
Art. 21. – Pe parcursul procesului de evaluare, Direcţia în a cărei rază teritorială domiciliază adoptatorul sau familia adoptatoare este obligată să asigure acestora serviciile de pregătire/consiliere necesare pentru a-şi asuma în cunoştinţă de cauză şi în mod corespunzător rolul de părinte.

Secţiunea a 2-a
Deschiderea procedurii adopţiei interne
Art. 22. – (1) Pe baza planului individualizat de protecţie, astfel cum este acesta reglementat de Legea privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, Direcţia în a cărei rază teritorială se află domiciliul copilului efectuează demersuri pentru reintegrarea copilului în familie sau, după caz, pentru plasamentul copilului în familia extinsă sau
substitutivă.
(2) Planul individualizat de protecţie poate avea ca finalitate adopţia internă dacă demersurile pentru reintegrarea copilului în familie sau în familia lărgită au eşuat.
(3) Direcţia în a cărei rază teritorială domiciliază copilul va sesiza, în termen de 30 de zile de la finalizarea demersurilor prevăzute la alin. (2), instanţa judecătorească de la domiciliul copilului, pentru a se încuviinţa deschiderea procedurii adopţiei interne.
Art. 23. – (1) Încuviinţarea deschiderii procedurii adopţiei interne se face numai dacă:
a) planul individualizat de protecţie stabileşte necesitatea adopţiei interne;
b) părinţii copilului sau, după caz, tutorele îşi exprimă consimţământul la adopţie, în condiţiile prezentei legi; dispoziţiile art.12 alin.(2), (3) sau (4) ori ale art.13 se aplică în mod corespunzător.
(2) Direcţia face dovada efectuării corespunzătoare a demersurilor prevăzute la art.22 alin.(1) şi (2). În situaţia copilului pentru care s-a instituit tutela, încuviinţarea deschiderii procedurii adopţiei interne se face la solicitarea Direcţiei în a cărei rază teritorială domiciliază copilul, numai dacă instanţa constată îndeplinirea condiţiei prevăzute la alin. (1) lit. b) şi apreciază că deschiderea procedurii adopţiei interne este în interesul superior al copilului.
(3) Hotărârea judecătorească irevocabilă prin care instanţa admite cererea Direcţiei produce următoarele efecte:
a) drepturile şi obligaţiile părinteşti ale părinţilor fireşti sau, după caz, cele exercitate de persoane fizice sau juridice se suspendă;
b) drepturile şi obligaţiile părinteşti sunt exercitate de către consiliul judeţean sau, după caz, consiliul local al sectorului municipiului Bucureşti în a cărui rază teritorială domiciliază copilul.
(4) Prin excepţie, efectele hotărârii judecătoreşti prevăzute la alin.(3) încetează de drept dacă, în termen de un an de la data rămânerii irevocabile a hotărârii, Direcţia nu a identificat o persoană sau familie corespunzătoare pentru copil şi nu a iniţiat procedurile prevăzute de prezenta lege în vederea realizării unei adopţii interne.
(5) În situaţia prevăzută la alin. (4), Direcţia este obligată să revizuiască planul individualizat de protecţie a copilului şi să solicite instanţei judecătoreşti, în funcţie de finalitatea acestuia, următoarele:
a) menţinerea, modificarea sau încetarea măsurii de protecţie a copilului;
b) încuviinţarea unei noi proceduri de deschidere a adopţiei.
Art. 24. – Dispoziţiile prezentei secţiuni nu sunt aplicabile în cazul adopţiilor prevăzute la art. 5 alin. (3) şi art. 20 lit. b).

Secţiunea a 3-a
Încredinţarea în vederea adopţiei
Art. 25. – (1) Adopţia nu poate fi încuviinţată de către instanţa judecătorească decât după ce copilul a fost încredinţat pentru o perioadă de 90 de zile persoanei sau familiei care doreşte să-l adopte, astfel încât instanţa să poată aprecia, în mod raţional, asupra relaţiilor de familie care s-ar stabili dacă adopţia ar fi încuviinţată.
(2) Capacitatea de adaptare, fizică şi psihică, a copilului, la noul mediu familial va fi analizată în raport cu condiţiile de natură socio-profesională, economică, culturală, de limbă, religie şi cu orice alte asemenea elemente caracteristice locului în care trăieşte copilul în perioada încredinţării şi care ar putea avea relevanţă în aprecierea evoluţiei ulterioare a acestuia în cazul încuviinţării adopţiei.
Art. 26. – (1) În termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive şi irevocabile a hotărârii judecătoreşti prin care s-a încuviinţat deschiderea procedurii adopţiei interne, Direcţia în a cărei rază teritorială se află domiciliul copilului efectuează demersurile necesare identificării celui mai potrivit adoptator sau familii adoptatoare pentru
copil.
(2) În termenul prevăzut la alin. (1), Direcţia în a cărei rază teritorială se află domiciliul copilului analizează cu prioritate posibilitatea încredinţării copilului în vederea adopţiei cu prioritate unei rude din familia extinsă, cu excepţia cazului prevăzut la art.8 alin.(1), asistentului maternal profesionist la care se află copilul ori unei alte persoane sau familii la care copilul se află în plasament.
(3) Dacă nu există solicitări din partea persoanelor sau familiilor prevăzute la alin. (2), Direcţia în a cărei rază teritorială se află domiciliul copilului efectuează demersuri în vederea identificării pe raza sa administrativ-teritorială a unei persoane sau familii atestate şi aflate în evidenţa Oficiului.
(4) Dacă, după expirarea termenului prevăzut la alin.(1), Direcţia în a cărei rază teritorială se află domiciliul copilului nu a identificat o persoană sau familie adoptatoare dintre persoanele prevăzute la alin.(2) şi (3), solicită Oficiului ca în termen de 5 zile să-I transmită lista centralizată la nivel naţional a persoanelor sau familiilor adoptatoare atestate şi înscrise în Registrul Naţional pentru Adopţii.
(5) Alegerea adoptatorului sau a familiei adoptatoare potrivite pentru copil se face in termen de 60 de zile de la primirea listei centralizate, de către Direcţia în a cărei rază teritorială se află domiciliul copilului, ţinând cont de interesul superior al acestuia, informaţiile cuprinse în atestatul adoptatorului şi, respectiv, evoluţia situaţiei copilului până la acea dată.
(6) Selectarea adoptatorului sau a familiei adoptatoare se notifică, în termen de 3 zile, Direcţiei de la domiciliul acestora.

Art. 27. – (1) În urma procesului de selecţie, Direcţia de la domiciliul copilului verifică şi constată compatibilitatea acestuia cu adoptatorul sau familia adoptatoare.
(2) Determinarea compatibilităţii se realizează luând în considerare nevoile copilului, dorinţele şi opiniile exprimate de acesta, acordându-le importanţa cuvenită. Interesul superior al copilului trebuie luat în considerare cu prioritate.
(3) În situaţia în care, în urma efectuării verificării prevăzute la alin.(1) şi (2), Direcţia în a cărei rază teritorială se află domiciliul copilului constată compatibilitatea acestuia cu persoana sau familia adoptatoare selectată, sesizează de îndată instanţa judecătorească pentru încredinţarea copilului în vederea adopţiei.
Art. 28. – Încredinţarea în vederea adopţiei se dispune de către instanţa judecătorească de la domiciliul copilului pentru o perioadă de 90 de zile.
Art. 29. – (1) Încredinţarea în vederea adopţiei nu este necesară în următoarele cazuri:
a) pentru adopţia prevăzută la art.5 alin.(3);
b) pentru adopţia prevăzută la art.20 lit. b);
c) pentru adopţia copilului pentru care a fost deschisă procedura adopţiei interne şi acesta a fost plasat la adoptator sau la familia adoptatoare, iar măsura plasamentului durează de cel puţin 90 de zile;
d) pentru adopţia copilului de către tutorele său, dacă au trecut cel puţin 90 de zile de la data instituirii tutelei.
(2) În situaţiile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi b) persoana sau familia care doreşte să adopte va putea solicita în mod direct instanţei judecătoreşti încuviinţarea adopţiei, în condiţiile prezentei legi.
Art. 30. – (1) Pe durata încredinţării copilului în vederea adopţiei, domiciliul acestuia se află la persoana sau familia căreia i-a fost încredinţat. Efectuarea actelor obişnuite necesare exercitării drepturilor şi îndeplinirii obligaţiilor părinteşti, cu excepţia celor care
conduc la încheierea unui act juridic, se realizează de către persoana sau familia căreia acesta i-a fost încredinţat.
(2) Dreptul de a reprezenta copilul în actele juridice sau, după caz, de a încuviinţa actele pe care acesta le încheie, precum şi dreptul de a administra bunurile copilului se exercită de către consiliul judeţean sau local al sectorului municipiului Bucureşti în a cărui rază teritorială domiciliază persoana sau familia căreia i-a fost încredinţat copilul în vederea adopţiei. Dreptul de administrare poate fi delegat în mod excepţional, către persoana sau familia căreia i s-a încredinţat copilul pentru efectuarea unor acte speciale, în interesul copilului, care vor fi expres menţionate în cuprinsul documentului prin care se acordă
delegarea.
Art. 31. – (1) În perioada încredinţării copilului în vederea adopţiei, Direcţia de la domiciliul adoptatorului sau familiei adoptatoare urmăreşte evoluţia copilului şi a relaţiilor dintre acesta şi persoana sau familia căreia i-a fost încredinţat, întocmind în acest sens rapoarte bilunare.
(2) La sfârşitul perioadei de încredinţare în vederea adopţiei, Direcţia întocmeşte un raport final referitor la evoluţia relaţiilor dintre copil şi adoptatori, pe care îl comunică instanţei competente în vederea soluţionării cererii de încuviinţare a adopţiei.
(3) Întocmirea şi comunicarea raportului prevăzut la alin.(2) sunt obligatorii şi în cazul adopţiei copilului aflat într-una din situaţiile prevăzute la art.29 alin.(1) lit. c) şi d).
(4) Cererea de încuviinţare a adopţiei adresată instanţei judecătoreşti prelungeşte de drept perioada de încredinţare până la soluţionarea cererii prin hotărâre judecătorească irevocabilă.
Art. 32. – (1) Dacă pe durata perioadei de încredinţare în vederea adopţiei, Direcţia în a cărei rază teritorială domiciliază adoptatorul sau familia adoptatoare constată neadaptarea copilului cu persoana sau familia adoptatoare sau existenţa oricăror alte motive de natură să împiedice finalizarea procedurii de adopţie, sesizează de îndată instanţa judecătorească, în vederea revocării sau, după caz, prelungirii măsurii încredinţării.
(2) Dispoziţiile privind procedura de judecată a cererilor referitoare la încredinţare se aplică în mod corespunzător şi în cazul cererilor prevăzute la alin. (1). Hotărârea prin care instanţa de fond dispune revocarea sau prelungirea încredinţării este executorie de drept.
Art. 33. – Dacă, în situaţia prevăzută la art. 32 alin. (1), instanţa judecătorească dispune revocarea măsurii încredinţării, Direcţia este obligată să reia procedura prevăzută la art. 26 şi 27.

Secţiunea a 4-a
Încuviinţarea adopţiei
Art. 34. – Încuviinţarea adopţiei este de competenţa instanţelor judecătoreşti.
Art. 35. – (1) Cererea de încuviinţare a adopţiei poate fi introdusă direct de către adoptator sau familia adoptatoare în situaţia adopţiei prevăzute la art. 5 alin.(3) şi art. 20 lit.b), în toate celelalte cazuri cererea de încuviinţare a adopţiei putând fi introdusă fie de către adoptator sau familia adoptatoare, fie de către Direcţia de la domiciliul acestora, la sfârşitul perioadei de încredinţare în vederea adopţiei sau, după caz, la împlinirea termenelor prevăzute pentru adopţia copilului aflat într-una din situaţiile indicate la art. 29 alin.(1) lit.c) şi d).
(2) Cererea de încuviinţare a adopţiei este însoţită de următoarele acte:
a) certificatul de naştere al copilului, în copie legalizată;
b) certificatul medical privind starea de sănătate a copilului, eliberat de către unităţi publice nominalizate de către Direcţia de Sănătate Publică;
c) atestatul valabil al adoptatorului sau familiei adoptatoare;
d) hotărârea judecătorească irevocabilă de încredinţare în vederea adopţiei;
e) certificatele de naştere ale adoptatorului sau ale soţului şi soţiei din familia adoptatoare în copie legalizată;
f) certificatul de căsătorie al adoptatorului sau al soţilor din familia adoptatoare, în copie legalizată;
g) cazierul judiciar al adoptatorului sau, după caz, al fiecărui membru al familiei adoptatoare;
h) certificatul medical privind starea de sănătate a adoptatorului, eliberat de medicul de familie pe lista căruia este înscris;
i) documentele doveditoare cu privire la exprimarea consimţământului părinţilor fireşti, în măsura în care nu s-a pronunţat anterior o hotărâre judecătorească de încuviinţare a deschiderii procedurii adopţiei interne a copilului; dispoziţiile art. 12 alin.(3) sau (4) ori ale art.13 se aplică în mod corespunzător.
Art. 36. – Direcţia în a cărei rază teritorială domiciliază persoana sau familia adoptatoare va avea obligaţia de a depune rapoartele finale prevăzute la art. 31 alin.(2) sau, după caz, art. 31 alin.(3) până cel mai târziu cu 5 zile înaintea termenului la care a fost citată pentru judecarea cauzei, precum şi, după caz, de a da instanţei judecătoreşti orice relaţii necesare pentru soluţionarea cererii de încuviinţare a adopţiei.
Art. 37. – (1) Instanţa judecătorească va admite cererea de încuviinţare a adopţiei numai dacă, pe baza probelor administrate, şi-a format convingerea că adopţia este în interesul superior al copilului.
(2) În termen de 5 zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii judecătoreşti prin care s-a încuviinţat adopţia, Direcţia care a participat la judecarea cererii de încuviinţare a adopţiei va înştiinţa în scris părinţii fireşti despre aceasta.
Art. 38. – (1) Direcţia de la domiciliul copilului va urmări şi va întocmi rapoarte trimestriale cu privire la evoluţia copilului şi a relaţiilor dintre acesta şi părinţii săi adoptivi pe o perioadă de cel puţin doi ani după încuviinţarea adopţiei.
(2) Direcţia de la domiciliul copilului are obligaţia să asigure părinţilor adoptivi servicii post-adopţie.