Secțiunea 1
Atestarea adoptatorului sau a familiei adoptatoare
Art. 19. – (1) Evaluarea garanțiilor morale și a condițiilor materiale ale adoptatorului sau familiei adoptatoare se face, pe baza solicitării lor, de către Direcția de la domiciliul acestora și trebuie să aibă în vedere:
a) personalitatea, starea sănătății și situația economică a adoptatorului sau familiei adoptatoare, viața familială, condițiile de locuit, aptitudinea de educare a unui copil;
b) motivele pentru care adoptatorul sau familia adoptatoare dorește să adopte;
c) motivele pentru care, în cazul în care numai unul dintre cei doi soți solicită să adopte un copil, celălalt soț nu se asociază la cerere;
d) impedimente de orice natură relevante pentru capacitatea de a adopta.
(2) Pe baza rezultatelor evaluării prevăzute la alin.(1), Direcția în a cărei rază teritorială se află domiciliul adoptatorului sau familiei adoptatoare decide în termen de 60 de zile de la data depunerii cererii de evaluare de către adoptator sau familia adoptatoare dacă acesta sau aceștia sunt sau nu apți să adopte. În cazul unui rezultat favorabil al
evaluării, Direcția va elibera atestatul de persoană sau familie aptă să adopte.
(3) Atestatul eliberat de Direcția în a cărei rază teritorială domiciliază adoptatorul sau familia adoptatoare este valabil pentru o perioadă de un an. Valabilitatea acestui atestat poate fi prelungită annual cu condiția respectării acelorași condiții prevăzute la alin.(1) și în urma unei solicitări de reînnoire din partea adoptatorului sau familiei adoptatoare.
(4) În cazul unui rezultat nefavorabil al evaluării, adoptatorul sau familia adoptatoare au dreptul să solicite Direcției, în termen de 30 de zile de la comunicarea rezultatului, reevaluarea.
(5) Rezultatul nefavorabil al reevaluării poate fi atacat, în termen de 15 de zile de la data comunicării, la instanța competentă în materia adopției de la domiciliul adoptatorului.
Art. 20. – Obținerea atestatului nu este necesară în următoarele cazuri:
a) pentru adopția prevăzută la art.5 alin.(3);
b) pentru adopția copilului de către soțul părintelui firesc sau adoptiv.
Art. 21. – Pe parcursul procesului de evaluare, Direcția în a cărei rază teritorială domiciliază adoptatorul sau familia adoptatoare este obligată să asigure acestora serviciile de pregătire/consiliere necesare pentru a-și asuma în cunoștință de cauză și în mod corespunzător rolul de părinte.
Secțiunea a 2-a
Deschiderea procedurii adopției interne
Art. 22. – (1) Pe baza planului individualizat de protecție, astfel cum este acesta reglementat de Legea privind protecția și promovarea drepturilor copilului, Direcția în a cărei rază teritorială se află domiciliul copilului efectuează demersuri pentru reintegrarea copilului în familie sau, după caz, pentru plasamentul copilului în familia extinsă sau
substitutivă.
(2) Planul individualizat de protecție poate avea ca finalitate adopția internă dacă demersurile pentru reintegrarea copilului în familie sau în familia lărgită au eșuat.
(3) Direcția în a cărei rază teritorială domiciliază copilul va sesiza, în termen de 30 de zile de la finalizarea demersurilor prevăzute la alin. (2), instanța judecătorească de la domiciliul copilului, pentru a se încuviința deschiderea procedurii adopției interne.
Art. 23. – (1) Încuviințarea deschiderii procedurii adopției interne se face numai dacă:
a) planul individualizat de protecție stabilește necesitatea adopției interne;
b) părinții copilului sau, după caz, tutorele își exprimă consimțământul la adopție, în condițiile prezentei legi; dispozițiile art.12 alin.(2), (3) sau (4) ori ale art.13 se aplică în mod corespunzător.
(2) Direcția face dovada efectuării corespunzătoare a demersurilor prevăzute la art.22 alin.(1) și (2). În situația copilului pentru care s-a instituit tutela, încuviințarea deschiderii procedurii adopției interne se face la solicitarea Direcției în a cărei rază teritorială domiciliază copilul, numai dacă instanța constată îndeplinirea condiției prevăzute la alin. (1) lit. b) și apreciază că deschiderea procedurii adopției interne este în interesul superior al copilului.
(3) Hotărârea judecătorească irevocabilă prin care instanța admite cererea Direcției produce următoarele efecte:
a) drepturile și obligațiile părintești ale părinților firești sau, după caz, cele exercitate de persoane fizice sau juridice se suspendă;
b) drepturile și obligațiile părintești sunt exercitate de către consiliul județean sau, după caz, consiliul local al sectorului municipiului București în a cărui rază teritorială domiciliază copilul.
(4) Prin excepție, efectele hotărârii judecătorești prevăzute la alin.(3) încetează de drept dacă, în termen de un an de la data rămânerii irevocabile a hotărârii, Direcția nu a identificat o persoană sau familie corespunzătoare pentru copil și nu a inițiat procedurile prevăzute de prezenta lege în vederea realizării unei adopții interne.
(5) În situația prevăzută la alin. (4), Direcția este obligată să revizuiască planul individualizat de protecție a copilului și să solicite instanței judecătorești, în funcție de finalitatea acestuia, următoarele:
a) menținerea, modificarea sau încetarea măsurii de protecție a copilului;
b) încuviințarea unei noi proceduri de deschidere a adopției.
Art. 24. – Dispozițiile prezentei secțiuni nu sunt aplicabile în cazul adopțiilor prevăzute la art. 5 alin. (3) și art. 20 lit. b).
Secțiunea a 3-a
Încredințarea în vederea adopției
Art. 25. – (1) Adopția nu poate fi încuviințată de către instanța judecătorească decât după ce copilul a fost încredințat pentru o perioadă de 90 de zile persoanei sau familiei care dorește să-l adopte, astfel încât instanța să poată aprecia, în mod rațional, asupra relațiilor de familie care s-ar stabili dacă adopția ar fi încuviințată.
(2) Capacitatea de adaptare, fizică și psihică, a copilului, la noul mediu familial va fi analizată în raport cu condițiile de natură socio-profesională, economică, culturală, de limbă, religie și cu orice alte asemenea elemente caracteristice locului în care trăiește copilul în perioada încredințării și care ar putea avea relevanță în aprecierea evoluției ulterioare a acestuia în cazul încuviințării adopției.
Art. 26. – (1) În termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii judecătorești prin care s-a încuviințat deschiderea procedurii adopției interne, Direcția în a cărei rază teritorială se află domiciliul copilului efectuează demersurile necesare identificării celui mai potrivit adoptator sau familii adoptatoare pentru
copil.
(2) În termenul prevăzut la alin. (1), Direcția în a cărei rază teritorială se află domiciliul copilului analizează cu prioritate posibilitatea încredințării copilului în vederea adopției cu prioritate unei rude din familia extinsă, cu excepția cazului prevăzut la art.8 alin.(1), asistentului maternal profesionist la care se află copilul ori unei alte persoane sau familii la care copilul se află în plasament.
(3) Dacă nu există solicitări din partea persoanelor sau familiilor prevăzute la alin. (2), Direcția în a cărei rază teritorială se află domiciliul copilului efectuează demersuri în vederea identificării pe raza sa administrativ-teritorială a unei persoane sau familii atestate și aflate în evidența Oficiului.
(4) Dacă, după expirarea termenului prevăzut la alin.(1), Direcția în a cărei rază teritorială se află domiciliul copilului nu a identificat o persoană sau familie adoptatoare dintre persoanele prevăzute la alin.(2) și (3), solicită Oficiului ca în termen de 5 zile să-I transmită lista centralizată la nivel național a persoanelor sau familiilor adoptatoare atestate și înscrise în Registrul Național pentru Adopții.
(5) Alegerea adoptatorului sau a familiei adoptatoare potrivite pentru copil se face in termen de 60 de zile de la primirea listei centralizate, de către Direcția în a cărei rază teritorială se află domiciliul copilului, ținând cont de interesul superior al acestuia, informațiile cuprinse în atestatul adoptatorului și, respectiv, evoluția situației copilului până la acea dată.
(6) Selectarea adoptatorului sau a familiei adoptatoare se notifică, în termen de 3 zile, Direcției de la domiciliul acestora.
Art. 27. – (1) În urma procesului de selecție, Direcția de la domiciliul copilului verifică și constată compatibilitatea acestuia cu adoptatorul sau familia adoptatoare.
(2) Determinarea compatibilității se realizează luând în considerare nevoile copilului, dorințele și opiniile exprimate de acesta, acordându-le importanța cuvenită. Interesul superior al copilului trebuie luat în considerare cu prioritate.
(3) În situația în care, în urma efectuării verificării prevăzute la alin.(1) și (2), Direcția în a cărei rază teritorială se află domiciliul copilului constată compatibilitatea acestuia cu persoana sau familia adoptatoare selectată, sesizează de îndată instanța judecătorească pentru încredințarea copilului în vederea adopției.
Art. 28. – Încredințarea în vederea adopției se dispune de către instanța judecătorească de la domiciliul copilului pentru o perioadă de 90 de zile.
Art. 29. – (1) Încredințarea în vederea adopției nu este necesară în următoarele cazuri:
a) pentru adopția prevăzută la art.5 alin.(3);
b) pentru adopția prevăzută la art.20 lit. b);
c) pentru adopția copilului pentru care a fost deschisă procedura adopției interne și acesta a fost plasat la adoptator sau la familia adoptatoare, iar măsura plasamentului durează de cel puțin 90 de zile;
d) pentru adopția copilului de către tutorele său, dacă au trecut cel puțin 90 de zile de la data instituirii tutelei.
(2) În situațiile prevăzute la alin. (1) lit. a) și b) persoana sau familia care dorește să adopte va putea solicita în mod direct instanței judecătorești încuviințarea adopției, în condițiile prezentei legi.
Art. 30. – (1) Pe durata încredințării copilului în vederea adopției, domiciliul acestuia se află la persoana sau familia căreia i-a fost încredințat. Efectuarea actelor obișnuite necesare exercitării drepturilor și îndeplinirii obligațiilor părintești, cu excepția celor care
conduc la încheierea unui act juridic, se realizează de către persoana sau familia căreia acesta i-a fost încredințat.
(2) Dreptul de a reprezenta copilul în actele juridice sau, după caz, de a încuviința actele pe care acesta le încheie, precum și dreptul de a administra bunurile copilului se exercită de către consiliul județean sau local al sectorului municipiului București în a cărui rază teritorială domiciliază persoana sau familia căreia i-a fost încredințat copilul în vederea adopției. Dreptul de administrare poate fi delegat în mod excepțional, către persoana sau familia căreia i s-a încredințat copilul pentru efectuarea unor acte speciale, în interesul copilului, care vor fi expres menționate în cuprinsul documentului prin care se acordă
delegarea.
Art. 31. – (1) În perioada încredințării copilului în vederea adopției, Direcția de la domiciliul adoptatorului sau familiei adoptatoare urmărește evoluția copilului și a relațiilor dintre acesta și persoana sau familia căreia i-a fost încredințat, întocmind în acest sens rapoarte bilunare.
(2) La sfârșitul perioadei de încredințare în vederea adopției, Direcția întocmește un raport final referitor la evoluția relațiilor dintre copil și adoptatori, pe care îl comunică instanței competente în vederea soluționării cererii de încuviințare a adopției.
(3) Întocmirea și comunicarea raportului prevăzut la alin.(2) sunt obligatorii și în cazul adopției copilului aflat într-una din situațiile prevăzute la art.29 alin.(1) lit. c) și d).
(4) Cererea de încuviințare a adopției adresată instanței judecătorești prelungește de drept perioada de încredințare până la soluționarea cererii prin hotărâre judecătorească irevocabilă.
Art. 32. – (1) Dacă pe durata perioadei de încredințare în vederea adopției, Direcția în a cărei rază teritorială domiciliază adoptatorul sau familia adoptatoare constată neadaptarea copilului cu persoana sau familia adoptatoare sau existența oricăror alte motive de natură să împiedice finalizarea procedurii de adopție, sesizează de îndată instanța judecătorească, în vederea revocării sau, după caz, prelungirii măsurii încredințării.
(2) Dispozițiile privind procedura de judecată a cererilor referitoare la încredințare se aplică în mod corespunzător și în cazul cererilor prevăzute la alin. (1). Hotărârea prin care instanța de fond dispune revocarea sau prelungirea încredințării este executorie de drept.
Art. 33. – Dacă, în situația prevăzută la art. 32 alin. (1), instanța judecătorească dispune revocarea măsurii încredințării, Direcția este obligată să reia procedura prevăzută la art. 26 și 27.
Secțiunea a 4-a
Încuviințarea adopției
Art. 34. – Încuviințarea adopției este de competența instanțelor judecătorești.
Art. 35. – (1) Cererea de încuviințare a adopției poate fi introdusă direct de către adoptator sau familia adoptatoare în situația adopției prevăzute la art. 5 alin.(3) și art. 20 lit.b), în toate celelalte cazuri cererea de încuviințare a adopției putând fi introdusă fie de către adoptator sau familia adoptatoare, fie de către Direcția de la domiciliul acestora, la sfârșitul perioadei de încredințare în vederea adopției sau, după caz, la împlinirea termenelor prevăzute pentru adopția copilului aflat într-una din situațiile indicate la art. 29 alin.(1) lit.c) și d).
(2) Cererea de încuviințare a adopției este însoțită de următoarele acte:
a) certificatul de naștere al copilului, în copie legalizată;
b) certificatul medical privind starea de sănătate a copilului, eliberat de către unități publice nominalizate de către Direcția de Sănătate Publică;
c) atestatul valabil al adoptatorului sau familiei adoptatoare;
d) hotărârea judecătorească irevocabilă de încredințare în vederea adopției;
e) certificatele de naștere ale adoptatorului sau ale soțului și soției din familia adoptatoare în copie legalizată;
f) certificatul de căsătorie al adoptatorului sau al soților din familia adoptatoare, în copie legalizată;
g) cazierul judiciar al adoptatorului sau, după caz, al fiecărui membru al familiei adoptatoare;
h) certificatul medical privind starea de sănătate a adoptatorului, eliberat de medicul de familie pe lista căruia este înscris;
i) documentele doveditoare cu privire la exprimarea consimțământului părinților firești, în măsura în care nu s-a pronunțat anterior o hotărâre judecătorească de încuviințare a deschiderii procedurii adopției interne a copilului; dispozițiile art. 12 alin.(3) sau (4) ori ale art.13 se aplică în mod corespunzător.
Art. 36. – Direcția în a cărei rază teritorială domiciliază persoana sau familia adoptatoare va avea obligația de a depune rapoartele finale prevăzute la art. 31 alin.(2) sau, după caz, art. 31 alin.(3) până cel mai târziu cu 5 zile înaintea termenului la care a fost citată pentru judecarea cauzei, precum și, după caz, de a da instanței judecătorești orice relații necesare pentru soluționarea cererii de încuviințare a adopției.
Art. 37. – (1) Instanța judecătorească va admite cererea de încuviințare a adopției numai dacă, pe baza probelor administrate, și-a format convingerea că adopția este în interesul superior al copilului.
(2) În termen de 5 zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii judecătorești prin care s-a încuviințat adopția, Direcția care a participat la judecarea cererii de încuviințare a adopției va înștiința în scris părinții firești despre aceasta.
Art. 38. – (1) Direcția de la domiciliul copilului va urmări și va întocmi rapoarte trimestriale cu privire la evoluția copilului și a relațiilor dintre acesta și părinții săi adoptivi pe o perioadă de cel puțin doi ani după încuviințarea adopției.
(2) Direcția de la domiciliul copilului are obligația să asigure părinților adoptivi servicii post-adopție.