Acum vreo luna mi-am facut o promisiune si anume ca indiferente de cum voi naste, voi fi o sustinatoare inversunata a nasterii naturale. Povestea mea este o poveste frumoasa. Am vrut sa o impartasesc mai ales din acest motiv, pentru a incuraja viitoarele mamici sa nasca natural, dar si pentru a semnala o practica absolut abuziva in Romania care sustine nasterea prin cezariana, desi este complet ilegala atata timp cat nu exista un motiv medical adevarat.

Am 41 de ani, a fost prima mea sarcina si timp de noua luni am trecut prin diverse etape referitoare la cum voi naste – stiam clar la inceput ca vreau cezariana, influentata de o prietena care mi-a spus “tu unde vrei sa fii taiata? Pe burta sau sa ti se faca epiziotomie?” / evident ca in fata unui asemenea argument, orice femeie ar cam vrea sa fie taiata pe burta. Ulterior, am primit zeci de mesaje pro si contra nasterii naturale si a cezarienei, ajungand sa imi schimb optiunea de pe o zi pe alta. In ultima luna de sarcina am luat insa o decizie, intrebandu-mi medicul care imi urmarise sarcina daca este posibil sa mergem pe varianta nastere naturala si doar daca este necesar recurgem la cezariana/ea a fost de acord, mi-a spus ca ma sustine, desi nu parea foarte entuziasmata cand ma vedea si imi spunea ca nu ma pera vede pe mine, asa firava si nehotarata, “impingand sa iasa copilul”. Termenul pentru nastere se apropia-cel calendaristic era 28 aprilie, insa cel conform ecografiilor, era 17 aprilie (de acesta tinea cont medicul meu). Drept pentru care doctorita mi-a facut o prima programare la cezariana pe data de 14 aprilie. Am refuzat sa merg, avand un argument hilar pentru majoritatea pamantenilor – Luna era in semnul Racului si stiam ca nu e bine sa se faca operatii pe organele guvernate de Luna, cand aceasta tranziteaza semnul ce guverneaza acel organ. Cum uterul este guvernat de Rac, era foarte clar pentru mine ca e bine sa evit acest lucru. Ulterior, culmea, m-a sunat doctorita si mi-a spus ca am avut dreptate – chiar nu ma asteptasem la asemenea confesiuni, dar mi-a spus ca a avut o cezariana si ca a mers cam prost pentru ca pacienta sangerase foarte, foarte mult. Subconstient insa cred ca ma agatam de diverse argumente doar ca sa evit cezariana. Doctorita mea mi-a facut insa un al doilea consult si mi-a spus ca imi da in scris ca sigur nu nasc pana duminica (17 aprilie), drept pentru care pe 17 am avut o a doua programare la cezariana. Am refuzat-o si pe aceasta, spunandu-i chiar in ziua in care s-a facut programarea ca eu nu vreau cezariana / doctorita mi-a raspuns ca trebuie sa scoatem cumva copilul de acolo si ca sa nu mai vorbesc atat de tare pe holurile spitalului (Regina Maria) pentru ca lumea o sa creada ca ea ma forteaza sa recurg la cezariana-culmea, chiar asa era , argumentele ei “medicale” fiind varsta mea si faptul ca am anemie (ambele fiind irelevante). Eram disparata, nu vroiam sa recurg la o operatie, imi era groaza de anestezii si taieturi inútile, de programari la cezariene samd. Am ajuns acasa, m-am gandit cum a decurs totul, mi-am amintit de lista completa de programari la cezariene la Regina Maria si am inceput sa ma intreb daca aceasta practica e chiar normala sau nu. Mi-am amintit, de asemenea, ca doctorita mea avea doua fete si ele nascute tot prin cezariana, avandu-se ca motivatie acelasi lucru-cat vrei sa asteptam? Trebuie sa le scoatem cumva de acolo. Tu ce vrei? Un copil sanatos sau o nastere? In mintea mea cele doua erau compatibile – nasterea naturala si copilul sanatos. Drept pentru care am luat o decizie de una singara, nebazandu-ma pe nimic in mod special ci doar pe bunul simt – atata timp cat varsta nu este un argument, copilul nu are cordonul in jurul gatului, termenul inca nu fusese depasit, merg pe varianta nasterii naturale si pace. Imi era clar, de asemenea, ca tensiunea creata intre noi si discutiile anterioare nu imi mai oferau confortul emotional de a putea naste cu aceasta doctorita, chiar daca ea s-a aratat, teoretic, deschisa sa ma sustina in continuare sa nasc natural. Asa ca desi muream de frica si eram constienta de faptul ca se poate intampla orice /citisem pe Internet despre multe cazuri de nasteri naturale esuate, travalii de 72 de ore, complicatii urate samd/am decis sa ma mut de la Regina Maria la Medicover (la dr. Marius Romila). Am fost luni sa semnez contractul si joi nasteam (natural).

Sunt o fiinta relativ rezistenta la durere, insa evident ca nu stiam la ce sa ma astept. Mi se spusese ca incep contractiile, care sunt ca niste crampe mult mai intense, dar asemenatoare cu cele de la ciclu / cum eu insa nu am avut niciodata crampe, nu prea stiam ce inseamna. Travaliul meu a fost foarte scurt – practic, in trei ore am nascut (daca tin cont de inceputul contractiilor dureroase), insa foarte intens. La 2a.m. m-am trezit cu o vaga durere de spate, ulterior s-a rupt apa, dar neavand niciun fel de durere m-am hotarat sa plec de una singara conducand masina la spital. La Medicover am fost internata spunandu-mi-se ca in mod normal, neavand contractii, mi-ar fi dat drumul acasa, dar pentru ca mi s-a rupt apa, trebuie sa stau in spital. S-a inceput monitorizarea – aveam contractii foarte mici – max. este de 100, eu aveam 7. In foarte scurt timp au ajuns insa la 60. De atunci a inceput travaliul dureros propriu-zis. Ma durea spatele, am vomat de doua ori de durere, nu stiam ce sa mai fac pentru ca contractiile erau din ce in ce mai intense si mai dese. Asistenta care a fost langa mine – Diana Preda – o femeie minunata, care m-a sustinut, mi-a facut masaj pe spate, m-a incurajat, m-a ingrijit – m-a intrebat dupa al doilea control – vrei epidurala? Pentru ca daca vrei, acum e momentul (trecusem de la dilatatie 4 la 6 in 45 de minute). Daaaaa! Eu vroiam epidurala pentru ca nu mai puteam de durere. Ea insa mi-a spus ca probabil as fi putut naste si fara epidurala si ca am fost foarte calma – eu insa ma miram pentru ca nu stiu cum altfel as fi putut fi – sa fi inceput sa tzip? Eu doar vroiam sa controlez durerea si mi-a parut atat de rau ca toate tehnicile despre care citisem imi disparusera complet din cap – doar stiam ca trebuie sa respir adanc si sa trec cu bine peste durerile care ma luau la fiecare secunda. Un anestezist simpatic mi-a facut epidurala si am inceput sa zambesc. Din pacate insa, nu mai aveam contractii. Drept pentru care mi s-au facut perfuzii pentru a declansa din nou contractiile. Atunci, asistenta mi-a spus ca in doua ore terminam – nu imi venea sa cred, atat de repede sa fie totul? Eu asteptam un travaliu de 24 de ore, o cezariana la final, dureri infioratoare, epidurala repetata, complicatii etc. Nu s-a intamplat nimic din toate astea, iar fetita mea a venit pe lume la ora fixa (13.00), s-a uitat in ochii mei, iar eu am inceput sa trimit mesaje pe whatsapp in care spuneam “gata, s-a nascut”.

Nu stiu daca povestea mea este cea mai relevanta pe care o veti citi si nici daca a fost o intamplare, karma buna (vorba unei prietene), rezultatul faptului ca sunt mama singura si poate viata a vrut sa compenseze greutatile ce ma asteapta (poate) cu o nastere frumoasa si usoara. Nu stiu si nu am un raspuns. Stiu insa ca nasterea este un proces natural, fiziologic, firesc. Miliarde de femei au nascut pana acum si vor mai naste. Nu mi s-a intamplat nimic oribil. Nici nu mi s-a facut epiziotomie, nici nu a fost scos copilul cu forcepsul, nici nu mi s-a facut cezariana de urgenta.

Pe perioada sarcinii veti auzi tot felul de povesti privind o varianta sau alta. Ganditi-va insa cu adevarat ce vreti sa faceti si aveti incredere. Corpul stie foarte bine ce face. Multe se vor supra pe mine, dar eu cred ca cezariana este un moft de cele mai multe ori, dar femeile in mod natural sunt construite pentru a putea sa nasca. Majoritatea prietenelor cred ca va vor spune ca trebuie sa faceti cezariana / pentru a nu fi taiate, pentru ca e mai usor (in jumatate de ora scapi, e ca o programare la dentist etc etc), dar putini iti spun ca exista riscuri de infectii, ca ti se taie muschi si organe inútil si ca refacerea este mult mai greoaie. Unei prietene i-am spus ca as vrea sa respect decizia copilul meu de a isi alege singura momentul in care vrea sa vina pe lume – m-am bucurat ca i-am putut oferi acest lucru – prietena mea mi-a spus insa ca multe decizii de una singara nu prea voi lua in viata asta si ca mai bine optez pentru cezariana (un alt argument stupid era ca dupa ce te chinui infiorator cu nasterea mai trebuie sa astepti sa iasa si placenta / da, eu am asteptat 10 minute sa iasa placenta, care a iesit in cel mai natural mod posibil si fara niciun fel de durere). Veti auzi tot felul de argumente / de la ruperea perineului, la incontinenta urinara, la viata sexuala ruinata, la travaliul prelungit/ toate argumentele sunt facute pentru a va directiona spre o anumita decizie – cezariana / toate argumentele se bazeaza pe frica si toate argumentele conduc spre promovarea unei politici paguboase pentru mama si banoasa pentru medic si spital. Ganditi-va insa ca este posibil ca acest moment sa fie unic in viata voastra si atata timp cat natura va ofera sansa de a naste natural, de ce sa nu incercati cel putin sa o faceti. Eu am avut ca argument inclusiv greutatea copilului – ma asteptam la un copil de 3.5kg cel putin, a avut insa 2.950kg. Mergeti undeva unde veti fi sustinute de echipa de medici, moase, doule, asistente etc / conteaza enorm ca cei din jurul vostru sa aiba incredere si rabdare. Dar mai ales conteaza sa luati o decizie care sa nu fie bazata pe frica si pe impresiile a sute de femei operate inútil, care vor promova in continuare cezariana ca metoda miraculoasa de a aduce pe lume un copil. Si trebuie sa stiti ca optand pentru cezariana, fara ca ea sa fie necesara, nu faceti decat sa sustineti un sistem bazat pe decizii ilegale (inteleg ca in raportul pentru cezariana se invoca motive medicale inexistente ce au condus la recurgerea la cezariana) si vorba unui prieten italian, chirurg / in Romania numarul enorm de cezariene este o dovada clara a gradului de subdezvoltare al tarii. Va doresc sa aveti parte de nasteri usoare (pentru cele ce urmeaza sa nasca) si sa nu va bazati niciodata deciziile motivate fiind de frica / frica e cel mai mare dusman al nostru.