Ultimele discutii din forum
  1. #23
    Floricica Senior kryssa's Avatar
    Membru inregistrat la
    23.11.2006
    Postari in forum
    4.617
    Eu iubesc copiii tare mult si din fericire Dumnezeu mi-a daruit unul...dar vreau sa va spun ca mereu am spus ca daca n-o sa pot ramane insarcinata, voi adopta un copil. Nu mi-as fi putut imagina viatza fara un copil...indiferent ca l-as naste eu sau l-as adopta, l-as iubi la fel de mult. Acum imi mai doresc foarte mult inca unul, iar daca Dumnezeu n-o sa-mi mai daruiasca, voi adopta inca unul si sub nici o forma, n-as face nici o diferenta intre ei. De ce sa fac? Doar pentru ca cel adoptat n-a fost atat de norocos ca cel nascut de mine? Atata timp cat il adopt si-l cresc eu de mic, tot al meu ar fi!

  2. #24
    Floricica Nou Venita bodea corina's Avatar
    Membru inregistrat la
    29.01.2007
    Postari in forum
    13
    a adopta un copil este o mare responsabilitate.trebuie sa dai dovada de multa dragoste si mai ales trebuie sa oferi copilului adoptat multa caldura.de asta au ei nevoie.sunt mama adoptiva din 14 aprilie 2006,si suntem amandoua(ESTE FETITA)tare fericite.nici nu-mi pot imagina ca nu este copil adus pe lume de mine.suntem un tot unitar amandoua.nu spun ca nu am avut,sau nu am destule probleme,dar cu rabdare si cu dragoste trecem peste toate.fetita mea cand am adoptat-o avea 3,5 ani.acum in mai facem 5 ani.cred contribuim amandoua la educatia si la cresterea ei.este minunat sa vezi cum doarme si cand se trezeste ,sa te caute prin toata casa.m-ai ales cand stii ca cineva iti spune:MAMA,este minunat.cred ca m-am facut destul de inteleasa.

  3. #25
    Floricica Senior gratioasa's Avatar
    Membru inregistrat la
    09.02.2007
    Postari in forum
    4.976
    Si eu m-am gandit la varianta adoptiei. Deja am stabilit o audienta ptr a-mi depune dosarul de adoptie, mi-au trebuit 2 ani ca sa-mi conving sotul ca indiferent cine-i da nastre copilului cel care-l creste ii e parinte si ca il vom iubi la fel de mult ca pe copilul natural (daca pana la urma vom avea si unul natural). Am 35 ani si inca nu am copii, nu vreau numai un copil, iubesc tare mult copii si sunt sigura ca voi fi o mama buna si impreuna cu sotul meu vom reusi sa ne crestem copii sanatos. Singurul lucru care ma sperie la adoptie e ca mai intai copilul iti este incredintat, urmand ca dupa sa apara sentinta de adoptie, mi-e teama ca acest proces sa nu fie prea lung si pana la finalizare sa nu ajunga ca parintii naturala sa-si vrea copilul inapoi, nu cerd ca as suporta sa ma mai despart de el, legea adoptiei are scapari, voi ce parere aveti?
    Lilypie - Personal pictureLilypie

  4. #26
    Floricica Nou Venita laura_mtx's Avatar
    Membru inregistrat la
    10.08.2006
    Postari in forum
    19
    Draga Gatioasa, temerea ta este indreptatita numai in situatia in care decizi sa iei un copil in plasament, in vederea adoptiei, care nu are situatia juridica clara....atunci da, ai de ce sa te temi. Daca citesti legea adoptiei ai sa te edifici . Sunt 2 cai prin care poti lua un copilas:
    - fie in plasament (si asta se poate intampla imediat dupa nastere). In ac. situatie, copilul inca nu are statutul de "copil adoptabil"... si 2 luni cat se considera perioada de plasament, mama lui naturala se poate razgandi. Si nu numai mama.... se fac investigatii de catre Directia ptr protectia copilului pana la rudele de gr.4 si daca vreuna declara ca poate creste ea copilul, at poti fi pusa in situatia ca dupa 2 luni sa il redai familiei naturale...Exista asadar un risc..
    - fie luand un copilas care este declarat adoptabil (primesc si ei, ca si familiile adoptatoare, un certificat de "copil adoptabil" valabil tot 1 an) si ptr care s-au facut in prealabil investigatiile si familia naturala nu il vrea... Poti sa il tii 2 luni acasa sa vezi daca te acomodezi cu el si el cu tine si daca totul decurge bine se deschide de catre Directie procedura de adoptie. Care poate dura, mai mult sau mai putin, in fct de judecator. Asta este o metoda sigura caci nu poti avea surprinze ca se razgandesc parintii. Incovenientul este ca nu se gasesc copii ff mici ca varsta intrucat investigatiile (mai ales in Romania...) ptr gasirea tuturor rudelor pana la gr.4 dureaza, plus ca se "pierd" copilasi sanatosi si fara probleme... pe drum. In sensul ca pentru cei care nu cunosc "pe cineva", devin adoptabili numai copii cu probleme de sanatate sau cine stie ce..
    Acum, tu poti aprecia daca iti asumi riscul unui plasament sau cauti un copil cu situatia clara.
    Oricum ar fi, iti doresc succes si sa ti se indeplineasca dorinta de a avea un copil.

  5. #27
    Floricica Nou Venita pisoiasii's Avatar
    Membru inregistrat la
    02.12.2006
    Postari in forum
    9
    eu am 2 ingerasi de 1 an si 2 luni,david si matias dar mai imi daresc copii si mi-ar placea mult sa mai infiem un copilas,daca se poate o fetita pt ca deja am 3 barbati in casa,dar deocamdata stam in chirie si cu ajutorul lui dumnezeu cand vom avea casuta noastra cu spatiu mai mare vam avea si sansa asta.prin adoptie dai o sansa unui copilas care are nevoie de dragoste si apreciere.
    cu mult drag,annemarie si pisoiasii mei
    pisoiasii

  6. #28
    Floricica Nou Venita s1mon4's Avatar
    Membru inregistrat la
    19.02.2007
    Postari in forum
    14
    felicitari tuturor acelora care au adoptat deja un copil. si eu sunt una dintre fericitele mame ale unui splendid baielel care acum are 7 luni. l-am vazut prima data cand avea 5 luni, si cand a facut 6 luni l-am luat deja in plasament si dupa cele 3 luni incepem procedurile efective de adoptie.

    Nici eu nu stiu ceva de mita, asta este un mare mit si un zid in spatele caruia se ascud aceia care ar vrea si nu ar vrea sa adopte, indecisii.

    si da, mai ales acum cand e deja acasa copilul, sunt convinsa ca il iubesc suprem, este copilul meu si nu stiu cum as putea sa iubesc alt copil mai mult. si ce daca nu l-am tinut eu in pantece 9 luni? cele care ii tin 9 luni si ii abandoneaza ii iubesc mai mult ca mine?

    este adevarat: dai sansa unui copil infiindu-l dar el iti da tie mai multe sanse: sa fi implinit, sa stii ce inseamna sa iubesti cu adevarat...iubirea pentru un copil este altceva si de cand a venit bebelul acasa, viata noastra este alta.

    sper din suflet ca si romanii vor incepe sa gandeasca cu sufletul si cu mintea in acelasi timp...ideile cum ca risti luand un copil al altuia este o porcarie: dar cate familii sanatoase nu au copii cu handicap...riscurile sunt aceleasi ca si cand faci tu copilul tau...oare iti accepti mai usor soarta de a avea un copil cu handicap daca el e al tau? nu cred...cred ca este si mai mare frustarea cand sti ca din tine si din sotul tau, doi oameni sanatosi, a iesit un copil cu probleme.

    trebuie sa ai credinta in dumnezeu ca ai sa ai un copil sanatos, sa te rogi pentru asta. apoi educatia are cel mai mare rol in cum va fi copilul: cuminte, ascultator, bland, iubitor...copilul isi copiaza parintii, daca in familie sunt certuri, si copilul va avea probleme emotionale, ca e al tau sau ca e infiat.

    daca stiam cat de minunat e sa ai un bebe, infiam mai de mult, dar probabil ca a trebuit sa stau pana acum ca sa mi se nasca ingerasul meu, nu-i asa?

    bafta tuturor acelora care vor sa faca pasul asta...nu va lasati influentati de nimeni si de nimic...daca asta vreti asta trebuie sa faceti.

    sanatate voua si copiilor vostri, bafta si inca odata: nu se da spaga, eu nu am dat deci nu mai ascultati poveste nemuritoare de la toti neavenitii.


  7. #29
    Floricica Nou Venita laura_mtx's Avatar
    Membru inregistrat la
    10.08.2006
    Postari in forum
    19
    Draga s1mon4... desi am certificatul de abia de 1 luna jumatate, sper sa ai dreptate si sa nu fie vorba de spaga sau de relatii.. astfel incat peste 1 an sa fiu in situatia de a relua procedura de atestare
    Caci, pana cum, in cazul nostru nu a venit nicio propunere pentru vreun copilas

    Numai bine ingerasului tau

  8. #30
    Floricica Nou Venita s1mon4's Avatar
    Membru inregistrat la
    19.02.2007
    Postari in forum
    14
    buna laura,

    noi am luat atestatul in luna decembrie, la inceput si deja in decembrie pe 28 il vedeam pe cel care urma sa ne fie copil, iar in ianuarie l-am adus acasa. dar, sa ne intelegem, m-am implicat precum o nebuna...am sunat la toate cunostintele mele care ar fi putut in vreun fel sa ma ajute...ideea principala este ca nu trebuie sa stai si sa astepti sa te sune ei ca ti-au gasit copil...de preferat este sa te gandesti daca ai pe cineva in vreun spital...acolo se gaseste "cheia". la sectiile de nou nascuti, o asistenta care sa iti spuna ca a fost abandonat un copil...si apoi BANG!!!. te asigur ca vei reusi...nu exista maternitate din tara asta unde sa nu se abandoneze cel putin un copil pe luna.

    asta este sfatul meu; iar din momentul in care tu ai gasit copilul, autoritatile te vor ajuta cu siguranta. pentru noi cei de la adoptii au fost prieteni adevarati, oameni minunati, suflete extraordinare...dar nu ei ne-au gasit copilul, caci ei nu au timp sa faca asta...ei iti vor putea propune doar copii deja aflati in asistenta maternala, deci copii mari...si banuiesc ca si tu vrei un bebe mic, sa il cresti tu de la 0..deci urmeaza-mi sfatul...nu ai prieteni in vreun spital, fa-ti! ai un medic de familie, care sigur tie un emdic in vreun spital...si de aici nu cred ca te mai poate invata cineva cum sa procedezi

    bafta muuulta. Doamne ajuta!!!

  9. #31
    Floricica Nou Venita laura_mtx's Avatar
    Membru inregistrat la
    10.08.2006
    Postari in forum
    19
    Multumesc S... stiu ca asa tb facut
    Ne-am gandit si noi, si chiar "luasem un fir" luna asta.. insa am fost aspru criticati de cei de la directie ptr ca am "indraznit" sa mergem sa intrebam intr-o maternitate unde stiam ca este un baiat abandonat. Probabil ca nu am avut pila care trebuie..
    Oricum, nu disper si caut inca. Dumnezeu va avea grija.
    Cum va avea grija si de cei care fac intermedieri ptr bani sau pun piedici celor care doresc sa ajute un copil si sa fie o familie....
    Poate ca tu nu esti din B... aici e mafia tare puternica, din pacate.....

  10. #32
    Floricica Nou Venita s1mon4's Avatar
    Membru inregistrat la
    19.02.2007
    Postari in forum
    14
    buna laura,

    cei de la adoptii nu pot decat sa se bucure ca le iei din carca o parte din munca, in plus nu e nimic ilegal sa iti gasesti tu copilul...si sunt din bucuresti :) deci...nu e mafie...tu trebuie sa vbesti cu persoana care iti face actele de adoptie, sa te apropii putin de ei, sociolog, psiholog...sa le spui ca ai cunstinte si a vrei sa cauti si tu, pe partea ta, ca sa rezolvati impreuna ceva...nu trebuie sa faci ceva fara ca ei sa stie...trebuie sa ii lasi sa inteleaga ca nu vei si nu vei face ceva ilegal, ci din contra.

    deci cauta in continuare la maternitati...copii fara mama sau tata cunoscuti, spune-le celor de la adoptii pas cu pas...sfatuieste-te cu ei, sunt oameni cumsecade si vor vrea sa te ajute, pun pariu!!!

    bafta!

  11. #33
    Floricica Nou Venita laura_mtx's Avatar
    Membru inregistrat la
    10.08.2006
    Postari in forum
    19
    Asa voi face!
    Tine-mi pumni si voi scrie aici daca am reusit ceva

    Numai bine tuturor!