Buna ziua! Ma numesc Andreea si de ceva ani, impreuna cu sotul meu ne chinum sa avem un copil. Din totdeauna vorbeam cu sotul si spuneam ca indiferent daca Dumnezeu ne va da multi copii noi tot vom vrea sa infiem. Stiu ca procesul de infiere este lung si greu, chinuitor pot spune pentru familia adoptatoare. Alta problema este faptul ca nu poti infia copilul de la cateva luni, procesul respectiv durand atata, ajungi sa iei copilul la 1 an -2 ani. Pana la urma nu ar trebui sa conteze, dar stii cum este, iti doresti sa il cresti de la o varsta cat mai mica, sa il hranesti si sa il ti in brate inca de bebelus. Durerea este mare si cu fiecare luna care trece, dorinta devine arzatoare, dorinta de a fi mama. Stiu ca exista femei care nu pot pastra sarcina din diferite motive si exista femei care prefera sa il dea spre adoptie unei familii dornice de a creste cu toata dragostea copilul ei pe care sa ii si cunoasca. Stiu persoane care au adoptat direct de la mamica si nu a mai trecut prin "procesul" chinuitor de adoptie. Nadajduiesc sa primesc un mesaj de la o femeie care nu doreste sa isi avorteze copilul ci sa ii dea viata pentru a putea fi adoptat. Multumesc! Doamne ajuta!