Ultimele discutii din forum
  1. #1
    Floricica Nou Venita maria's Avatar
    Membru inregistrat la
    21.01.2005
    Postari in forum
    26
    Cred ca depinde de cata incredere ai in persoanele respective. Pana la urma e vorba de propriul tau copil, nu? Dar daca crezi ca sunt sificient de atente si mature pentru a avea grija de un copil, e ok. Asa iti mai gasesti si tu un pic de timp liber.

  2. #2
    Floricica Nou Venita golodo's Avatar
    Membru inregistrat la
    13.04.2005
    Postari in forum
    27
    Eu de regula las fetele cu bunicii, rar la cate o matusa care are si ea copii.

  3. #3
    Floricica Nou Venita alina05's Avatar
    Membru inregistrat la
    08.06.2005
    Postari in forum
    38
    Nu am inca copii,insa imi propun ca in urmatorii 2-3 ani sa devin mamica.Parerea mea este ca copilul nu se poate lasa pe mana oricui.Persoana respectiva trebuie sa fie capabila sa aiba grija de copil,sa aiba multa rabdare, sa nu se enerveze la fiecare planset al acestuia.Oricum cred ca in cazuri extreme l-as lasa in grija altora.

  4. #4
    Floricica Veterana Vizitator's Avatar
    Membru inregistrat la
    30.11.2004
    Postari in forum
    15.895
    E foarte greu pentru o mama sa-si lase copilul in grija unei persoane apropiate, mai ales cand acesta este foarte mic, eu, daca stau sa ma gandesc mai bine, cred ca nu as fi in stare sa-mi las copilul la o varsta frageda in grija cuiva (fie acea persoana si mama mea). Nu as vrea sa pierd nici un moment din etapele prin care ar trece "copilul meu". Dar oare asa zicem toate la inceput, iar dupa aceea alergam dupa ajutorul cuiva?

  5. #5
    Floricica Nou Venita mariachim's Avatar
    Membru inregistrat la
    16.04.2005
    Postari in forum
    41
    Bun! de acord cu roudolphina...dar ce ne face daca trebuie sa incepem serviciul????ducem bebeul la cresa?? Adica sint mai de incredere persoanele de acolo decit mama ? Ma rog, asta e parerea mea. Dar n-am luat si posibilitatea ca poti sta cu bebe pina...se face destul de mare incit sa se descurce singurel cu mincarea, cu scoala...cu altele si multele lucruri "grele" pt. un copil de 9-10 ani. M-am referit la aceasta virsta gindindu-ma ca pe la 10 ani Alex a rugat-o pe mama sa nu mai vina la el si sa-l supravegheze, ca e destul de barbat ca sa se descurce!!
    Cred ca orice mamima vrea sa "prinda" toate momentele cresterii puiului ei, care prin persoana sa este o minune, dar nu-i mereu si la toata lumea posibil...
    Cind am inceput sa-l las pe Alex cu mama, am incercat sa-i explic acesteia si ce program are micutul si, daca se intimpla sa nu-mi convina anumite chestii, le discutam fara suparare. Oricum, mama a fost cuminte si m-a ascultat, asa ca toate au iesit bine pina la urma. Am imbina experienta ei de viata cu educatia mai moderna pe care o aveam eu in cap si astazi, la cei 18 ani ai lui Alex pot spune ca sint fericita mama a unui adolescent inalt cit bradul, frumos de pica( ca doar e al meu! nu?) si vreau sa cred ca si educat.
    Dar fiecare face cum crede de cuviinta, nu? Si cred ca e bine sa ne gindit mai mult la copil decit la noi atunci cind esti hotarita sa faci unul si sa-l si cresti. Nu ma gindesc acum ca bebe e buricul pamintului(...dar nici prea departe nu-i) si a ne dedicam 24 din 24 lui, dar nu se poate sa nu existe solutii pt toti. Trebuie doar sa gindesti un pic mai mult si chiar cit 2-3 persoane si pina la urma ne vin noua ideiile salvatoare...ca sontem fete destepte. Pina data viitoare, toate bune pt. toata lumea.

  6. #6
    Floricica Nou Venita oana's Avatar
    Membru inregistrat la
    30.11.2004
    Postari in forum
    66
    Cu placere sau nu, intr-o buna zi iti lasi copilul in grija altei persoane. Chiar daca este cineva din familie sau un prieten apropiat, o perioada de timp tot iti faci griji. Fetita mea a mers la cresa. La varsta de 1 an si 8 luni. Acomodarea a fost foarte grea si pt. ea si pt. noi, dar am reusit. La cresa a fost bine ingrijita si, desi nu au in programa ore de educatie, a invatat destul de multe lucruri. Din aceasta toamna merge la gradinita si ii place foarte mult.
    Oana

  7. #7
    Floricica Veterana Vizitator's Avatar
    Membru inregistrat la
    30.11.2004
    Postari in forum
    15.895
    Cum a fost trecerea de la cresa la gradinita? De la anu si copilul meu va merge la gradinita si mi-e putin teama, tu cum ai facut, au intervenit probleme?

  8. #8
    Floricica Nou Venita oana's Avatar
    Membru inregistrat la
    30.11.2004
    Postari in forum
    66
    Nu a fost nici o problema. Bineinteles ca sunt sunt dimineti in care smiorcaie ca nu vrea la gradinita, dar cand ajunge acolo e bucuroasa.
    Oana

  9. #9
    Floricica Nou Venita cerasela67's Avatar
    Membru inregistrat la
    11.10.2005
    Postari in forum
    38
    Fetita mea a stat de la 2 ani cu mama mea, la 3 ani a mers la gradinita (la 4 ore) iar dupa gradinita sta tot la mama. Ma bucur ca mama ne ajuta deoarece o iubeste tare mult si isi dedica tot timpul ei. Nu stiu ce cum ne descurcam fara mama. La 2 ani copii sunt atat de neajutorati iar educatoarele nu au timp sa se ocupe chiar de fiecare copil. Dar oricum cred ca alegeam cresa decat sa-mi dau copilul pe mana unei necunoscute. Educatoarele sunt totusi persoane care au o pregatire in lucrul cu copiii, experienta si sigur nu-i bat sau nu-i traumatizeaza in nici un fel.

  10. #10
    Floricica Nou Venita manole nicoleta's Avatar
    Membru inregistrat la
    13.01.2006
    Postari in forum
    56
    Ce bine e de mamicile care au cine sa le ajute(mama, soacra,bunica sau alte persoane de incredere.Mie una mi-a fost foarte greu si cu primul baietel,care are 9 ani jumate si cu al doilea de 6 luni.Eu singura mi-i cresc,deoarece nu am soacra,nici bunice,iar in mama nu am incredere ca s-ar ocupa de ei cum trebuie.Amandoi baieti sunt foarte mamosi,pentru ca nu au stat niciodata cu alte persoane(cu taica-su doar,dar destul de putin).Nu prea am fost norocoasa,in privinta asta.
    Niko

  11. #11
    gabi@mateias
    Guest
    Desi imi iubesc nespus baietelul, nu cred ca o mama trebuie sa fie 100% cu el; copilul are o familie in care includem tatal, eventual frati, surori, bunici si bunici, matusi etc., care, daca il iubesc au si un anume grad de responsabilitate pentru el. Copilul chiar are nevoie sa fie si cu altcineva decat cu mama lui. Chiar atunci cand este mic si noi credem ca nu-si da seama, el tot constientizeaza ca si altcineva are grija de el (alta voce, alt miros, alte obiceiuri). Va invata astfel sa nu fie dependent de o singura persoana si sa se integreze mai usor in mediul din care face parte.
    Ca de obicei, si in aceasta privinta eu aleg calea de mijloc: ai facut un copil, creste-l, chiar cu ajutor de la altii, nu-l lasa total in grija bunicii sau al bonei. Desigur ca tu stii ce e mai bine pentru puiul tau, tu hotarasti cand si cum vrei sa fii ajutata.
    Din proprie experienta insa pot sa spun ca nu e bine sa ai totala incredere in mama sau soacra, de exemplu, sau cine se ocupa de copil. In caz ca n-a iesit ceva bine, tot tu te simti cea vinovata, desi ai lasat instructiuni cat se poate de clare sau ai avut incredere ca va fi ca si cum ai fi tu acolo. Poti sa invinovatesti atunci persoana care s-a oferit sa te ajute (presupunand ca n-a gresit cu buna stiinta) sau sa te simti tu o mama iresponsabila? Eu chiar am avut de gand sa fac reprosuri, dar m-am abtinut, in schimb cand voi mai avea nevoie de ajutor stiu ca am la cine sa apelez si ca voi fi mai putin increzatoare, deci mai vigilenta (poate n-o sa fiu considerata paranoica daca sun ff des si ma interesez de soarta copilului, nu?)

OK

Acest site foloseste cookies. Prin navigarea pe acest site, va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor. Detalii aici

Inainte sa pleci,

Poti gasi informatii utile si in materialele urmatoare:


Urmareste-ne si primeste cele mai noi informatii pentru tine si copilul tau!

Creeaza cont! sau Urmareste-ne pe Facebook!