Dificultati psiho-motorii la copilul de 6 ani

Intrebare:

- Am un baietel in varsta de 6 ani,este la gradinita in grupa pregatitoare,inca de cand era mai mic a fost mai lent in miscari, medicul de familie chiar l-a suspectat la un moment dat ca ar fi retard din punct de vedere psiho-motor; am mers cu el la spitalul budimex unde mi s-a spus ca totul e in ordine asta se intampla cand copilul meu avea varsta de 2 ani, acum are 6 ani nu pronunta corect toate literele, nu-i place sa scrie, se joaca cu papusile, are o greutate de 32 kg, in toamna trecuta am fost din nou la budimex atunci cand doar implinise varsta de 6 ani,l-au evaluat si mi s-a spus ca este vorbe de un deficit atentional, psihiatrul de acolo i-a aplicat un tratament foarte dur, pe mine m-a dat afara din cabinet. Nu judec medicul respectiv poate asa e terapia cert e ca de atunci copilul meu refuza sa mai mearga la medic.Intrebarea mea ar fi a fost corect stabilit acest diagnostic si cum ar trebui sa procedez in continuare?

Raspuns:

Daca evaluarea a fost facuta in mod profesionist, ceea ce ar fi fost bine sa se intample, diagnosticul a fost stabilit corect.

Nu stiu la ce anume va referiti cand spuneti ca baietelul dumneavoastra a fost supus unui tratament foarte dur de catre medicul psihiatru pentru ca din cunostintele mele numai un tratament chirurgical sau medicamentos poate fi dur si agresiv pentru pacient.

Stiu insa ca, daca inainte de acest tratament copilul dumneavoastra nu avea temeri legate de actul medical si de oamenii in halate albe iar acum refuza acest contact, ceva inconfortabil in ceea ce-l priveste s-a produs la ultima intrevedere cu acestia.

Faptul ca se joaca cu papusile sau ca nu-i place sa scrie se pot inscrie in sfera normalitatii, dar greutatea corporala si pronuntia deficitara pot constitui simptomele unei deficiente de dezvoltare.

Sfatul meu este de a apela la serviciile unui psiholog clinician pentru o evaluare atenta a dezvoltarii psiho-somato-sociale corespunzatoare varstei baietelului si impreuna cu acesta (clinicianul) sa stabiliti calea pe care sa o urmati: psihiatrica, psihoterapeutica sau  o impletire a celor doua.

Indiferent de cum veti proceda in continuare, ar fi util si pentru dumneavoastra si pentru copil sa va inarmati cu rabdare, intelegere si acceptare, deoarece astfel de dificultati nu pot fi tratate decat in timp si cu multa perseverenta.

Mircea Raslescu

- Psiholog - Psihologia copilului si adolescentului
Cabinetul Alter Ego